WEB BLOG
this site the web

Omul Bun

Asemenea stelelor gigant, care datorita gravitatiei mari pe care o creeaza in jurul lor pot sa curbeze pana şi razele de lumina, la fel sunt şi sufletele mari, care influenteaza intr-un fel sau altul tot ceea ce intraiîn raza lor de actiune.

Ceea ce ne influenteaza cu adevarat de la celule si pana la ganduri nu face parte din ceea ce se poate vedea sau simţi. Un om imbunatatit, un om cu sufletul bun purifica spatiul prin care trece. El este ca o ploaie pe timp de seceta, aduce viata fara sa stie, lumineaza si despovareaza fara sa faca nimic. In jurul unui om bun timpul curge altfel, lumina poposeste mai mult, spatiul insusi se onduleaza. In jurul unui om bun se respira mai usor, se gandeste mai profund, se iubeste mai intens. In preajma omului bun poti sa devii om bun.

Omul bun nu e neaparat celebru. Adeseori nestiut trece printre noi si la fel ca si aerul care nu se vede, el este cel care ne menţine în viaţa toate partile bune ale sufletului. Omul bun e sursa "oxigenului" cu care se hraneste sufletul. Cu cat o comunitate are mai multi oameni buni, cu atat e mai pur aerul care hraneste sufletul. Daca mai exista bunatate in oameni, cu siguranţa pe undeva inca mai exista surse ale bunatatii. Fie ca bunatatea din noi sa creasca şi sa devina izvor de viaţa pentu toti cei din preajma noastra.

Adevarata daruire

Un cirpaci a venit la rabin şi i-a spus: - Spune-mi ce pot face in legatura cu rugaciunea mea de dimineaţa. Clientii mei sunt oameni saraci si nu au decat o singura pereche de pantofi. Imi aduc seara tarziu pantofii si sunt nevoit sa lucrez toata noaptea ca sa ii repar, pentru ca a doua zi dimineata sa ii pot inapoia. - Ce ai facut pana acum? l-a întrebat rabinul - Sunt zile cand imi fac foarte repede rugaciunea dupa care ma grabesc sa ma intorc la munca mea, dar ma simt un pacatos. Alteori, renunţ la rugaciune, dar si atunci ma simt un pacatos. Ori de cite ori imi ridic ciocanul si bat cuiele in pantof, imi aud inima oftand: Cit de nefericit sunt ca nu imi pot face munca de dimineaţa. Rabinul i-a raspuns: - Daca eu as fi Dumnezeu, as pretui acest oftat mai mult decat rugaciunea de dimineaţa.

Adevar trist!

Azi am realizat inca o data, pentru a cata oara ca "suferinta este cel mai bun maestru"! Am fost pusa in situatia sa observ... (practic in ultimul timp cam asta ma devenit... o observatoare). Ca este vorba de o implicare a mea in acele situatii pe care le observ sau sunt pur si simplu fortuit acolo, sunt o observatoare. Azi am vazut pentru a cata oara, ca omul, nu invata si nu ia aminte la anumite greseli pe care le face si nu si le corecteaza decat in cazul in care suporta consecinta greselii sale si simte o durere, fizica sau psihica in fiinta sa legata de greseala sa, sau daca i se atrage atentia dinainte trebuie musai ca modul in care i se atrage atentia, sa fie facut ceva mai fortat decat modul armonios si frumos in care i se spune ca, de fapt greseste, deci sa simta o mica durere! Eu sunt adepta armoniei si a bunei intelegeri si de fiecare data apelez cu bun simt, atat cat pot sa-l am, cand sunt nevoita sa atrag atentia asupra unor erori atat de evidente, uneori. Azi, am constatat ca modul meu, normal si armonios de-a atrage atentia asupra unor erori a dat gres si ca eroarea a continuat cu consecinte mai grave decat daca era corectata la prima constatare. Am fost nevoita sa adopt un mod mult mai "nearmonios" din punctul meu de vedere pentru ca si corectia sa fie facuta! Ce trist imi pare acest Adevar!

A visa sau a nu visa?!

"Avem nevoie de oameni ce viseaza lucruri care nu exista" (J.F Kennedy)

Intr-adevar serioasa treaba cu visatul asta, pentru ca vine un moment in care te indoiesti de visele tale, te indoiesti de idealurile tale si atunci intervine ratiunea si incearca sa castige teren: e normal oare sa visez? e normal, oare ceea ce visez? ma reprezinta cu adevarat aceste vise sau sunt doar o iluzie? ... si poti sa ai impresia ca in acele momente chiar te clatini puternic spre a cadea, poate chiar cazi un pic...

DAR sufletul, a carui sorginte tinde mereu si mereu doar spre inaltimi iti aduce aminte mereu ca pana la urma tot ceea ce visezi, acel IDEAL spre care tinzi, esti de fapt Tu. Si asta este suprema Ta Realitate! Dincolo de ceea ce cred, spun sau fac ceilalti!

O noua paradigma a relatiei

Singurul mod de a evita relatiile co-dependente este acela de a ne imprieteni cu Sinele si de a-l respecta. Atunci, vom putea construi o relatie bazata pe adevarul coerentei de sine.

Aceasta este noua paradigma a relatiei.

In vechea paradigma, angajamentul fata de sine este viciat de angajamentul fata de celalalt. In cautarea noastra de a satisface pe altcineva , sinele este abandonat. Intrucat sinele abandonat este incapabil de iubire, intram intr-un cerc vicios al atractiei si al respingerii.

Orice relatie autentica trebuie sa fie construita pe fundamentul acceptarii propriei persoane si iubirii de noi insine. Acesta este actul spiritual primordial - cel care deschide usa catre adevarata intimitate!

Pare simplu in cuvinte acest Adevar dar, doar timpul si dorinta noastra nestavilita de transformare, puterea noastra de iertare si acceptare si mai apoi iubirea ce- o emanam din inima ne poate ajuta sa reusim in primul rand pe calea regasirii de Sine si mai apoi intr-o relatie de cuplu si mai apoi in orice relatie cu orice fiinta.

Ceea ce iubim, prospera!

Ceea ce pretuim cu adevarat, ne retine atentia plina de iubire. Este ingrijit, udat si dus la o implinire perfecta. Acest lucru nu se intampla peste noapte. El nu se intampla exact in modul in care am dori noi sa se intample si atunci cand am vrea. Dar se manifesta atunci cand conditiile sunt propice. Iar dupa aceea, pentru a creste si a inflori, are nevoie de angajarea noastra neintrerupta...

Fata in fata

Adevarul este ca poti sa fi tot atat de fericit cu o alta persoana, pe cat poti sa fi cu tine insuti. Daca tie iti place cine esti, a fi cu o alta persoana poate fi o prelungire a fericirii tale. Dar, daca nu te placi, a fi cu o alta persoana nu poate decat sa-ti exacerbeze nefericirea.

Decizia ta de a intra intr-un parteneriat nu ar trebui sa se bazeze pe dorinta de-a evita sa te privesti pe tine insuti, ci pe dorinta de-a te privi si mai intens. Atunci cand traiesti impreuna cu alti oameni, e posibil sa le declansezi ranile nevindecatesi e posibil ca ei sa ti le declanseze pe ale tale.

A deveni constient de partile nevindecate din tine nu este nici placut, nici usor. Si totusi, acest lucru este o parte necesara a calatoriei catre intregirea sufleteasca.

Relatia este ca o lama uriasa de plug. Ea strapunge straturile superficiale ale constiintei si iti scoate la iveala cele mai adanci temeri si nesigurante. Daca nu esti dispus sa privesti la aceste lucruri in profunzime, poate ca ar trebui sa-ti spui sub semnul intrebarii dorinta de-a te afla intr-o relatie intima.

Nu te poti apropia de o persoana - fara sa ajungi fata in fata cu tine insuti.

Daca...

Daca razi poti parea nebun/ Daca lacrimezi, poti parea sentimental/ Daca vrei sa cunosti pe cineva, risti sa te implici/ Daca iti impartasesti sentimentele, risti sa le expui/ Daca iti impartasesti ideile si visurile in fata altora,/ Risti sa le pierzi/ Daca iubesti, risti sa nu-ti fie dragostea impartasita/ Daca traiesti, risti sa mori/ Daca speri, risti sa fi disperat/ Daca incerci ceva, risti sa dai gres/ TREBUIE sa risti, pentru ca cel mai mare risc/ Este SA NU RISTI NIMIC./ Persoana care nu risca nimic, nu face nimic,/ Nu are nimic si este un nimeni./ Ar putea evita suferinta si necazurile,/ dar nu ar putea simti, schimba, creste sau trai/ Incorsetat de incertitudini devine sclav, ingradindu-si libertatea./ RISCA, pentru ca cei puternici profita de cei slabi/ Numai o persoana care isi asuma riscul este LIBERA./ Mi-am permis sa preiau aceasta simpla dar minunata poezie de la un om simplu, dar plin de intelepciunea anilor si a experientei de viata. E adevarat ca suntem incorsetati de frici. Tot ce este esuat in viata noastra, toate neimplinirile se rezuma la fricile pe le-am lasat la un moment dat sa invinga in noi. Thomas Edison spunea magistral ca Cele mai multe esecuri in viata sunt ale celor care nu si-au dat seama cat de aproape erau de succes atunci cand s-au dat batuti Cat de adevarat este acel citat biblic "fericiti cei saraci cu duhul"... am gasit multe interpretari la acest simplu citat, dar cel pe care vreau sa-l evidentiez acum este cel legat de "naivitatea", cu care suntem catalogati de cele mai multe ori de persoanele rationale cu care interactionam, din necesitate, in fiecare zi. DA, este extraordinara puterea inocentei, a faptului ca stii doar un singur lucru, aceala in care crezi cu toata fiinta ta, restul... e prea complicat. Si aici, am sa-l iau aliat pe Albert Einstein, care spune Toata lumea stie ca anumite lucruri sunt irealizabile, pana cand vine cineva care nu stie acest lucru si le realizeaza! Hehe... simplu, nu?

Fii tu insuti

Fii bun daca ceri bunatate, Fii tu insuti daca ceri Adevarul. Vei gasi intotdeauna doar ceea ce daruiesti din Tine- - Aceasta lume este propria ta oglindire!(MAHATMA GANDHI)

Hmm...ma incapatanez s-o tin eu pe-a mea ca numai in raporturile cu oamneii si actiunile fiecarei zilei ne dam adevaratele teste spirituale. Cineva pentru care am mare respect ca fiind o fiinta preocupata cu totul de spiritualitate spunea intr-o zi ca nu exista evolutie decat intr-un mediu spiritual. Sincer, m-am dezumflat in acel moment. Adica cum numai intr-un mediu spiritual? Si Cine anume are curajul sa eticheteze ce mediu este spiritual si ce nu? Oare faptul ca eu il caut pe Dumnezeu si ma intalnesc frecvent cu altii ca mine pentru a face activitati care presupun perfectionarea Fiintei intru Dumnezeu imi da dreptul sa ma "aleg" de ceilalti si sa ma consider "mediu spiritual"? De unde stiu eu ca o fiinta mult, mult mai simpla, care n-are pretentii de spiritualitate si tehnici spirituale nu cumva este mult mai aproape de Dumnezeu decat mine, care am devenit un "robotel" plin de tehinici spirituale si lipsit de suflet, singurul vehicul care ne apropie cu adevarat de Dumnezeire?

Nu, nu, n-am impartasit si n-o sa impartasesc niciodata acest punct de vedere al fiintei pe care continui sa o respect si cu care, dincolo de aceste pareri divergente ne leaga multe lucruri facute in comun.

E simplu sa etichetam, comparam, cand privim de la nivelul mintii, dar este mult mai simplu sa renuntam la toate astea si sa iubim pur si simplu atunci cand o facem cu inima.

Un vechi aforism spune ca "Nu cunosc alt semn al superioritatii decat bunatatea". Sa fii Bun in ziua de azi presupune un mare risc, acela de-a fi luat drept naiv, sau visator. Ceea ce simti si traiesti dupa ce ai trecut testul umilintei legat de aceasta stare este o comoara care-ti va ramane in structura psihosomatica pentru totdeauna... nemaipunand la socoteala rezonanta creata si care va atrage catre tine ceea ce esti, de fapt!

Magicianul

Intotdeauna am crezut in Magie...Daca nu exista Magie, nu exista viata, nu exist eu, pentru ca eu sunt produsul Magiei Divine, care este Dragostea oferita de Dumnezeu Omului, care este cel mai reusit act de magie al Creatiei sale... traiesc in magie si prin magie Totul... este Alegerea mea sa privesc astfel Totul...

Magicianul

L-am intalnit pe malul marii. Mai intai, a tranformat un bulgare de nisip intr-o portocala a transformat apoi, pe rand, o samanta intr-o floare, un stejar intr-un pumn de cenusa, un strop de ploaie intr-un torent. Parea ca se joaca. L-am urmarit apoi, infrigurata, cum preschimba o mare iubire-n ura, doi prieteni in trei dusmani, o vorba oarecare intr-un poem. A schimbat chiar sub ochii mei o cearta-ntr-o iubire. Vazand ca ma intereseaza jocul lui, a transformat,crezand ca-mi face placere, un cersetor intr-un print, un judecator intr-un condamnat l amoarte, un idiot intr-un savan. Observandu-mi privirile din ce in ce mai ingrozite, printr-un simplu semn din bagheta, a preschimbat o dansatoare intr-o Baba Cloanta, un schilod intr-un dansator pe sarma, o preafrumoasa-ntr-o mumie. Apoi,ca sa ma-nbuneze, m-a intrebat: ce mi-ar place sa mai transforme? L-am privit cu incantare cum transforma un pom sterp intr-un grau roditor, o piatra seaca-ntr-un izvor si un desert intr-o gradina. Ba chiar, pentru ca l-am rugat frumos a ales un om caruia i-a transformat cuta cea mai adanca a inimii intr-un intreg univers. Am spus ca, fara indoiala, este un truc la mijloc, si l-am rugat sa ma transforme chiar pe mine. Mi-a transformat intai bratele in ramuri , apoi in aripi, apoi m-a inzestrat cu gheare si trup de leu, apoi am vrut sa fiu om si m-a facut pe rand: luptator, croitoreasa, cersetor, judecator,curtezan,agricultor. Ma distra jocul si-mi placea zambetul cu care facea toate aceste minunatii. Intr-o zi l-am privit cu seriozitate si i-am spus ca mi-ar place sa ne casatorim. Continua sa zambeasca fara tresarire, fara mirare. Ma asteptam sa refuze. A facut un mic semn si m-a imbracat intr-o rochie cu flori de gheata, cu stele-n diadema si a chemat o trasura cu cai inaripati. Am fost, fara indoiala, cea mai fericita mireasa din lume, caci imi indeplinea clipa de clipa cea mai neinsemnata dorinta fara efort, fara ezitare ca intr-un vis minunat rasarea in jur tot ceea ce rasarise vreodata in mintea mea. A pregatit camera nuptiala intr-un cuib de cristal, pe-un varf de munte. Mi-a sesizat dezamagirea din priviri si a colorat peretii translucizi in violet a umplut pardoseala de trandafiri, i-a luminat discret cu lumanari raspandind miros de smirna. Ma privea pentru prima data fascinant si abia acum sesizam ca in fiecare dorinta indeplinita punea o frantura din sufletul sau... M-a iubit frenetic, neasteptat, asa cum iubeste torentul stanca-n care sapa, asa cum iubeste muntele abisul in care se oglindeste sau mai degraba, asa cum iubeste pianistul pianul in care se topeste zamislind muzica. Dimineata, trezindu-ma, l-am observat cum ma privea atent ca si cum tocmai se pregatea astfel a ma transforma. Ca sa ma alint,i-am cerut sa-mi indeplineasca o dorinta pe care nu mi-am pus-o niciodata. A miscat mana ca pentru a-mi darui o minunatie si deodata, trandafirii s-au transformat in cenusa, peretii s-au prabusit pulbere, iar noi ne-am regasit pe malul marii, unde l-am intalnit prima data. Am izbucnit in plins dar parea ca nu ma vede, incepuse din nou sa joace transformand un roi de albine intr-o armata, un musuroi intr-un castel, apoi castelul intr-un pumn de nisip. Pe seara, m-am oprit din plins si i-am aparut in fata. Intentionam sa-l rog in genunchi sa-mi redea visul de noaptea trecuta, dar n-am intampinat nici o rezistenta. Imi indeplinea dorintele cu aceeasi rapiditate ca de obicei. Am rechemat cu frenezie noaptea precedenta, amanunt cu amanunt. Iar el se daruia total, fascinat din nou, ca si cum eu eram stapana, iar fascinatia din ochii lui imi nastea sori din piept si universuri din priviri. Savuram clipele asa cum savureaza un insetat apa mirajului din desert. Dimineata cand m-am trezit, am alungat din amintire orice gand din ziua precedenta. Zilele se scurgeau egale, treptat insa mi-am amintit ca facusem totul doar pentru a-i afla taina. Desi ma feream sa-mi doresc lucruri nesabuite, zi de zi simteam tot mai acut ca exist undeva, ca exista undeva o fisura intre realitate si magia iubitului meu sot si stapan. Ca si in vis iti dai seama ca visezi dar nimic nu te ajuta sa te trezesti si apoi incepi sa te indoiesti si iar intelegi si iar incerci. Dar visul meu nu lua sfarsit niciodata, dar se modifica la vointa, dintr-un vis intr-altul, iar el imi daruia toate visele, asa cum rastorni in fata unui copil bratele pline de jucarii. Am reluat jocul intai si el m-a transformat rand pe rand, in toate vietuitoarele pamantului. Mi-am luat mii de chipuri si el mi-a luat mii de forme. Am pierdut sirul zilelor de cand incerc sa aflu secretul magiei lui si nimic nu ma ajuta, caci orice transformare este doar o transformare si ma-ntalnesc mereu cu mine insami, fie ca sunt regina, sau negustor, sau calugar. Taina se afla, fara indoiala in golul dintre clipe, caci nu mai sunt ceea ce am fost, dar nu sunt inca ce voi fi. Mi-e tot mai greu sa port visul acesta , si mi-e tot mai dor de el, cel cu pieptul plin de visele mele. Mi-e dor de parca toate visele s-au adunat in noi, iar acum eu imbratisez mereu propriile mele vise, in timp ce el imi scapa din bratele mele insetate. Acum, cand incetasem sa mai sper, mi-a venit o ultima idee: ii voi cere sa ma transforme in el insusi. Ii voi afla astfel taina. Il ating sfioasa pe umar, iar chipul lui infloreste citindu-mi gandul. Ma priveste fix in ochi si totul devine tacere. Sunt din nou singur pe malul marii, iubita mea m-a recunoscut. E timpul sa ma odihnesc. Ma intind, cuprind sub mine milioane de fire de nisip. S-a innoptat. Adun stelele cerului si le-adapostesc in cea mai ascunsa cuta a inimii unde vor adormi impreuna cu mine, pina maine dimineata.

A privi cu iubire

Lumea nu va fi niciodata buna, decat daca esti dispus sa-i vezi bunatatea.

Ceea ce experimenteze depinde de felul in care privesti lucrurile. Cand privesti prin prisma judecatii, viata este denaturata si goala. Cand privesti cu o inima si o minte deschisa, viata este impresionanta si plina de sens.

Atunci cand privesti ceva fara iubire, te separi de acel lucru. O faci pentru a incerca sa-ti micsorezi frica. Dar, cu cat te separi mai mult, cu atat este mai mica legatura dintra tine si ceilalti si cu atat devii mai infricosat.

Singurul lucru care poate avea efect asupra fricii, este sa o imbratisezi cu iubire. De indata ce privesti cu iubire, vezi o lume diferita.

Zbenguiala

Sanatatea este cel mai mare dar, Multumirea este cea mai mare bogatie, si Increderea este cea mai buna relatie.

Buddha

Sa incep cu Increderea...intr-adevar nici o relatie, mai cu seama relatia de prietenie/iubire nu poate sa existe si sa dainuiasca fara Increderea pe care ne-o acordam unul celuilalt fie ca o spunem, sau nu, important este sa o simtim, si sa o pastram vie. Dar se spune ca nu poti darui decat ceea ce ai, deci, Increderea nu o poti acorda celuilalt decat, daca in prealabil ti-ai acordat-o tie insuti/insati. O fiinta care are incredere in sine insasi este o fiinta care are Credinta in suflet. O fiinta cu Credinta in suflet va fi mereu o fiinta multumita, indiferent de conjuncturile socio-culturale si materiale pe care le traieste; deci se poate spune fara teama de-a gresi ca aceasta fiinta poate fi considerata o fiinta bogata! O atare fiinta multumita este o fiinta care cultiva in permanenta numai ganduri armonioase si luminoase; marii intelepti spun "mens sana in corpore sano", prin urmare o minte care cultiva numai ganduri pline de lumina nu poate avea decat un corp luminos si sanatos, care dincolo de toate este un dar ceresc...si asa am ajuns la finalul acestei mici interventii personale.

(Imi cer Iertare lui Buddha ca mi-am permis sa ma "zbenguiesc" putin avand ca suport frumoasele si inteleptele lui ganduri.)

Oglindire

Fii bun daca ceri bunatate, Fii tu insuti daca ceri Adevarul. Vei gasi intotdeauna doar ceea ce daruiesti din Tine- - Aceasta lume este propria ta oglindire!

(MAHATMA GANDHI)

Cat de usor este sa cadem in pacatul de-a judeca...de-a judeca situatii, persoane, atitudini, actiuni, orice din afara noastra, numai in interiorul nostru nu ne aplecam cu aceasta judecata...

Ma uit la mine si ma descoper judecand si etichetand pe altii, pentru ca altfel nu-mi explic de ce vad in jurul meu oameni care judeca, care eticheteaza, oameni care nu-si doresc asta, si totusi o fac.

Poate daca am avea aceasta mare putere de-a ne observa toate greselile noastre am fi atat de ocupati si atat de marcati de descoperire incat n-am mai avea timp sa le vedem la ceilalti...singurul gand care-mi vine acum in minte este doar "Doamne Ajuta-ma si da-mi puterea de-a ma judeca doar pe mine insami!" ...un gand, ATAT!

Arta de a fi indragostit

magnifyArta de-a fi indragostit!

A te indragosti este o arta, a ramane indragostit este o capodopera! (Helen)

Sufletul care traieste continuu stare de indragostit este cel mai "viu" suflet; el nu cunoaste frica, nu cunoaste limita de timp si nici de spatiu, nu cunoaste moartea si nici nu o va cunoaste vreodata. Ceea ce cunoaste este Frumusetea, Gingasia, Tandretea, Armonia, Jucausenia, Libertatea, Avantul, Aspiratia, Speranta, Fericirea si nu in ultimul rand, Credinta.

Faptul ca la un moment dat sufletul unei fiinte gaseste un alt suflet despre care spune ca s-a indragostit, in fapt nu este decat "nevoia" sufletului vesnic indragostit de a se darui, de a se exprima; nevoia de-a cauta sa impartaseasca propria-i fericire si frumusete in aceasta minunata manifestare, nevoia de impartasi aceasta "Eternitate" cu un suflet pe care il simte la fel de viu, la fel de treaz, chiar daca nu de fiecare data acest suflet este atat de manifest...simplu si curat!

Bogatie

UN SINGUR LUCRU E NECESAR, DACA L-AI DOBANDIT, NIMIC NU-TI VA LIPSI, NICI ATUNCI CAND ITI VA LIPSI TOTUL. DACA INSA NU L-AI DOBANDIT, CHIAR TOATE CELELALTE DE LE-AI AVEA, NIMIC NU TE VA INDESTULA." - Printul (preot) Vladimir I.Ghika.

Bogat nu este cel care are mult, ci acela care isi doreste putin.

Nu vreau sa fac apologia saraciei, Doamne Fereste, vreau doar sa scot in evidenta "bogatia" pe care o avem prin Credinta in Dumnezeu. Cat de mult ne umple interior aceasta "prezenta" impalpabila, dar atat de vie, de mare, de intensa, de necuprins, de nedescris...

Cat de fericiti putem sa fim, descoperind in noi aceasta "prezenta", iar aceasta fericire nu ne-o poate lua nimeni, pentru ca aceasta "prezenta" nu pleaca decat daca noi o alungam, sau mai corect, daca noi alegem sa nu o mai vedem, sa nu o mai simtim. Chiar si-n momentele grele din viata, avem liberul arbitru de-a fi fericiti; acestea sunt de fapt momentele alegerii noastre, pentru ca nu-i asa nu putem sa facem aceasta alegere in momentele fericite. E ca si cum ai spune ca atunci cand stai la soare alegi sa stai "mai la soare", e un nonsens. Nu, trebuie sa apara umbra peste tine pentru a putea sa faci alegerea "stai in umbra si tremuri de frig, alegand intunericul, sau iesi la soare, alegand lumina si caldura? Asa este si cu aceasta Fericire. Alegi sa te complaci in suferinta sau vezi suferinta ca pe o cale de a alege Fericirea? Si sa nu uitam ca Dumnezeu este in Toate, atat in suferinta cat si in Fericire, trebuie doar sa-L cautam, sa-I vorbim, sa-L rugam sa ne dea Intelepciunea de a alege!

Perceptii

Invatarea lectiilor pe care le aduce viata necesita multa rabdare si compasiune. E nevoie sa intelegem ca nu e usor pentru noi sa schimbam felul in care percepem realitatea. Daca ar fi usor, nu am avea nevoie de atat de multe lectii.

Majoritatea lectiilor noastre nu ne cer sa ne schimbam pe noi insine, pe ceilalti sau lumea. Ele ne cer sa schimbam perceptia pe care o avem fata de noi insine, de ceilalti si de lumea din jurul nostru.

Scoala Dragostei

Este extraordinar sa iubesti, dar dragostea unei persoane nu-ti poate umple golul din suflet. Umplerea acestui gol este responsabilitatea ta. Ai nevoie sa iubesti si sa te afirmi pe tine insuti zi de zi, clipa de clipa. Fara Iubire de tine insuti, indiferent de cat de multa iubire primesti de la partenerul tau, nu este de ajuns.

A cauta sa obtii iubirea de la o alta persoana inseamna a te comporta precum alcoolicul care cauta sa obtina fericirea de la o sticla. Cu cat bea mai mult, cu atat mai putin satisfacut se simte - si cu atat doreste sa bea mai mult.

Toti suntem dependenti de starea de-a fi indragostit. Dar, dupa ce am "cazut" (a se indragosti in lb engleza = to fall in love, traducere literara, a cadea in dragoste) de cateva ori si ne-am rupt cateva oase emotionale, e de asteptat sa devenim putin mai intelepti. Stim ca partea cea mai frumoasa, atunci cand te indragostesti, nu va dura. Stim ca, mai curand sau mai tarziu, va trebui sa fim autentici unul cu celalalt. Aceasta este deosebirea dintre idila si cuplu. Tot ceea ce ramane dupa ce romantismul relatie trece este realismul ei, compatibilitatea naturala a amandurora si dorinta de parteneriat - sau lipsa lor.

Daca avem interese comune, Idealuri comune, preocupari comune, o fundamentala "atractie" unul pentru celalalt, maturitate emotionala si asteptari realiste, relatia noastra are o sansa de a prospera. Daca nu ne vom trezi ca "a ne indragosti" duce la "a ne dezdragosti".

Idila este o incercare de a mentine dependenta. Ea are o viata foarte scurta. Cuplul, parteneriatul este un dans a doi oameni obisnuiti, care invata sa traiasca impreuna, zi de zi. Este o scoala plina de provocari. Adeseori, este mai mult munca decat joaca, dar este excelent sa facem aceasta munca ca si cum ne-am juca; da savoare clipelor si nu vom obosi niciodata prestand aceasta munca. Si, cu siguranta necesita mult mai multa adaptare psihologica, decat pot oferi ani intregi de tarapie!

Nu absolvim aceasta scoala intr-un an sau doi. Ne trebuie multi ani, poate chiar o viata intreaga, ca sa-i asimilam intreaga programa.

Temelia iubirii noastre nu este perfecta si nu va fi niciodata asa. Pe alocuri, ea este uscata, prost facuta, superficiala.

Cateodata ne intrebam cum de se tine pe picioare. Da, se tine. Se tine pentru ca asa vrem noi, pentru ca in fiecare zi suntem dispusi sa facem ceea ce ne cere relatia - chiar daca, uneori, o facem cu proteste si tipete.

Se tine, pentru ca noi continuam sa gasim iubire, chiar daca trecem, cu dificultate si tristete, prin durere. Se tine, pentru ca noi stim ca partenerul nostru va fi alaturi de noi - indiferent ce se intampla.

Nu aflam imediat acest lucru.

Nu e ceva ce putem promite dinainte.

Este ceva ce se produce la momentul potrivit!

Calea Inteleptului

Calea Inteleptului

Privind în urma la lectiile mele, îmi dau seama ca nu te-am învatat nimic! Vraji, incantatii si invocatii! Unui Întelept nu-i pasa de niciunul dintre lucrurile astea! Trebuie sa redefinesc pentru tine ce este un Întelept cu adevarat. Lucrurile despre care te-am învatat tin de vrajitorie, nu de Întelepciune. Nici chiar maestrul meu, Simon, care a fost cel mai mare vrajitor din lume, nu a fost un Întelept. Eu însumi sunt înca un biet magician, dar aspir spre Întelepciune. Atunci ce este un Întelept? Un Întelept nu are nevoie de baghete, potiuni magice sau incantatii pentru a face magie. Un Întelept poate face constient ceea ce oamenii pot face numai în visele lor. Si asta datorita felului sau de a privi lucrurile. Aceasta este singura diferenta dintre un adevarat Întelept si un biet magician sau simplu om. Pentru ca Înteleptul cunoaste adevarul. El nu se lasa prins în iluziile vietii ca omul obisnuit. Un Întelept are puterea Alchimiei. Puterea de a transforma numai prin gând. Alchimia, vezi tu, nu este transformarea plumbului în aur. Aceea e o metafora. Este transformarea spiritului în aur, metalul nepieritor. Cum face asta? Primul pas este întoarcerea la inocenta! Când erai copil, întreaga lume era un loc magic. Dar, pe masura ce cresteai, ai început sa pui etichete lucrurilor. Acesta e un copac, acela e un nor, aceea o frunza. Nici macar nu mai privesti obiectul, îi vezi numai numele. Daca ai putea sa te opresti si sa vezi ce sunt lucrurile acelea cu adevarat, ai fi atât de uluit încât nu te-ai mai putea tine pe picioare! Pasul urmator spre Întelepciune este acela de a fi inexplicabil de fericit! Si asta din cauza ca toate acele lucruri care îi nemultumesc pe oamenii simpli pe el nu îl ating. Pierderea, de exemplu. Un Întelept stie ca totul este trecator si constant în acelasi timp. Pentru ca totul este facut prin puterea lui Dumnezeu, care îsi schimba numai forma necontenit. Nu poti pierde ceva pentru ca toate sunt parte din tine si tu esti parte din Dumnezeu. Tot ce a existat vreodata este înca aici. Si-a schimbat forma numai. Un Întelept nu se teme de moarte pentru ca el stie ca moartea e o minciuna. El a trait si va trai mereu. Un Întelept stie ca e nemuritor. Mereu a fost si va fi. Un Întelept nu cunoaste singuratatea. Pentru ca el nu s-a rupt de univers. Este una cu el si una cu puterea lui Dumnezeu. Cum ar putea fi el, asadar, singur? Un Întelept este cu adevarat treaz în timp ce restul omenirii viseaza. Odata patruns adevarul acestei revelatii, legile timpului si spatiului îsi pierd sensul. Un Întelept poate face orice! Sfida gravitatia, teleporta oriunde, crea lucruri cu un simplu gând! Pentru ca el este una cu Dumnezeu si una cu universul. Buda a fost un Întelept! Iisus a fost un Întelept! Krisna a fost un Întelept! Acelasi Întelept launtric pe care ei l-au descoperit se afla în tine! Esti ceea ce crezi ca esti! Nici mai mult, nici mai putin! Orice din universul nostru "solid", odata descompus, nu mai e solid defel! Daca ai putea mari un atom de hidrogen pâna la marimea unei mingi de baseball, singurul electron care îl orbiteaza va fi la 3 mile departare! Asadar cea mai mare parte din corpul tau "solid" e compusa din spatiu gol. Constiinta ta e cea care tine totul laolalta! Universul nostru solid e o minciuna! O iluzie! Priveste ecranul televizorului tau. Vezi imagini cu munti, nori, copaci, cladiri, animale si oameni. Dar daca iei o lupa si te uiti foarte de-aproape la ecran descoperi ca toate imaginile nu sunt altceva decât puncte stralucitoare de lumina. Ceea ce nu realizezi este ca si televizorul, podeaua pe care sta si tu însuti sunteti acelasi lucru. Toate sunt facute din aceleasi molecule ca si stelele, rearanjate numai pentru a forma modele diferite de energie. Adevarul asadar este ca esti numai un model de energie într-un ocean de energie. Podeaua, aerul si toate celelalte numai par a fi lucruri separate, ca si imaginile de pe ecran. În realitate ele sunt toate formate din aceleasi modele de energie. Adevarul este ca toti suntem unul si unul este de fapt Dumnezeu, actionând toate componentele simultan. Oricine poate percepe dincolo de iluzia soliditatii si a mortii este un atotputernic Întelept. Când o insecta e strivita sau un om moare, moleculele care le formau corpul sunt înca aici. Se întorc numai în pamânt si hranesc planta din care se deschide un trandafir, care, la rândul sau, se va vesteji si va reveni la sursa din care a rasarit. Dar, din moment ce Dumnezeu este de fapt insecta, omul si trandafirul, ce s-a pierdut de fapt? Ne temem de pierderea propriei identitati, dar, din moment ce suntem o parte din Dumnezeu, ce se pierde de fapt? Numai rolul nostru dintr-un act al nesfârsitei piese a vietii. Oamenii îsi considera visurile iluzii ale mintii si starea de trezie ca fiind realitate. Adevarul însa e ca si starea de trezie e numai un vis. Visul lui Dumnezeu. Dar poti protesta. Îmi dau cu piatra asta în cap si o sa ma doara, trebuie sa fie real. Dar si în vis vedem si simtim pietre. Ne putem da în cap si o sa ne doara. Si totusi, nicicare nu e "mai reala" decât cealalta! Un Întelept stie asta si-si traieste viata în consecinta. Buda a fost adesea vazut levitând în aer! Iisus mergea pe apa. Ne închinam în fata lor si îi tratam ca zei sau fiinte speciale, dar ei au negat asta. Buda încerca sa-si învete discipolii ca si ei pot dobândi iluminarea. Iisus a încercat sa-l învete pe Petru sa mearga pe apa si, pentru un moment, Petru si-a abandonat neîncrederea si a putut s-o faca. Dar apoi s-a îndoit si a început sa se scufunde. Asta e cheia! Înlaturarea tuturor îndoielilor asupra unitatii cu Dumnezeu. Daca vei putea face asta pentru o singura secunda, nu exista miracol pe care nu l-ai putea face. În visurile tale adesea zbori sau creezi lucruri printr-un gând. Ai putea face acelasi lucru în visul pe care îl numim viata daca ai uita iluzia mortii si a soliditatii. Odata ce vei fi facut asta, si tu vei fi un Întelept. Vei fi una cu Dumnezeu, una cu universul. Un Întelept este un spectator, un observator în piesa asta pe care o numim viata. Un Întelept nu mai este doar un actor ci si publicul însusi. El înca îsi spune replicile si-si joaca scenele, dar o face lucid si mereu constient ca joaca numai un rol. În timp ce noi, ceilalti, continuam sa credem ca rolurile noastre sunt reale si ne uitam adevaratele identitati. Un Întelept este lipsit de "sine". El stie ca trupul lui e numai o creatie a constientei. Nu constienta exista în trup, ci trupul exista în constienta. Iar când trupul dispare constienta ramâne. Asa cum a existat înaintea trupului. Puterea unui Întelept este puterea iubirii absolute. Iubirea de Dumnezeu, iubirea de natura, iubirea de oameni. Cuvântul "iubire" este putin înteles. Când spun cuvântul "iubire" nu vorbesc de simtaminte. Toate simtamintele sunt lucruri, lucruri fabricate. Iubirea de care vorbesc e iubirea divina. E o forta care arde toate himerele. Dizolva toate impuritatile. Iubire care cauta impuritatile si le arde. Nu exista persoana lipsita de iubire. Numai cei care si-au împietrit intr-atât inimile încât nu mai percep iubirea care e pretutindeni în jurul lor. Devin orbi la iubire asa cum un orb devine incapabil de a vedea lumina din care el însusi e creat. Invizibila si mereu prezenta, iubirea e mai mult decât un simtamânt, mai mult decât o emotie. E mai mult decât placere, mai mult decât extaz. Este starea fireasca a lui Dumnezeu. Forta suprema din univers. În perceptia unui Întelept, Iubirea e în aerul pe care îl inspiram, circula prin fiecare celula a fiintei noastre. Iubirea patrunde totul si pe toti. Când spunem ca iubim ceva sau pe cineva, de fapt ne îngaduim numai sa simtim ceea ce e mereu prezent. A iubi universul si tot ce cuprinde acesta e puterea suprema. Înseamna sa traiesti într-o liniste interioara de nezdruncinat. Iubirea nu este ceva ce numai simtim. Este ceva ce suntem. A începe sa iubesti pe cineva sau ceva este de fapt a începe sa simti ceea ce e mereu prezent, dar pe care noi am ales sa nu percepem. Asa cum etichetam copacii, norii, asa etichetam si oamenii. Daca ne-am opri vreodata cu adevarat si am privi oamenii de lânga noi si am putea vedea ce sunt ei în realitate, nu ne-am putea abtine sa nu-i iubim. Pentru ca ei sunt o expresie a lui Dumnezeu! Toata iubirea oamenilor este efemera, trecatoare. Trece de la un obiect sau individ la altul. Se poate transforma repede în ura daca lucrurile nu ne ating asteptarile. Dar iubirea adevarata nu se poate schimba. Nu are nimic de-a face cu obiectul, nici nu poate deveni alt sentiment, pentru ca nici macar nu este un sentiment. E un fel de a fi. Acel "a fi" este starea fireasca a infinitei forte divine, din care putem numai putin percepe daca asa hotarâm. Pentru a percepe aceasta iubire trebuie sa eliminam sinele. Sa eliminam toate temerile, obiceiurile, egoismul si furia. Trebuie sa ne golim ca sa putem îngadui universului sa ne umple cu iubire. Constiinta e cea care ne poate transforma perspectiva iubirii egoiste în iubire dezinteresata. Trebuie sa ne reeducam pentru a atinge acest punct de vedere. Ca iubirea este mereu prezenta si pretutindeni. Exista în oricine si orice. Ca iubirea e starea fireasca. Toate celelalte sunt iluzii. Când un Întelept vorbeste despre iubire, cea la care se refera el este aproape opusul a ceea ce oamenii numesc iubire. Pentru oameni, iubirea e un sentiment cât se poate de personal. Pentru un Întelept este o forta universala. Oamenii percep iubirea ca o atasare. Sa posezi pe cineva sau sa fii în posesia cuiva. Asta e o închipuire. Pentru Întelept, adevarata iubire înseamna sa nu simti nicio atasare, nicio posesie asupra cuiva sau a ceva. Sa apartii tuturor simultan si toate sa-ti apartina. Iubirea individuala pe care o percepi fata de o alta persoana e o forma concentrata a iubirii universale. Iubirea universala este o forma extinsa a iubirii individuale. Iubirea e cu adevarat puterea lui Dumnezeu atragând totul spre el. E o forta de nestavilit. Dar cum atingem acest nou punct de vedere? Cum ne scuturam de iluzia vietii?Cum ne trezim din vis? Trebuie sa-ti reeduci mintea si emotiile, apoi credinta te va duce mai departe. Iata pasii pe care-i poti face pentru a atinge felul Înteleptului de a privi lucrurile: 1. "Principiul nevoii de a darui". Daca ai nevoie de iubire, daruieste iubire. Daca ai nevoie de sprijin, daruieste sprijin. Daca ai nevoie de un prieten, fii tu prieten. Orice ai nevoie, daruieste celorlalti si îti vei afla propriile nevoile satisfacute. 2. "Destinde-te, nu te încorda". Este la fel de simplu sa te destinzi ca si sa te încordezi. Ne încordam numai din frica. Aceasta retragere constanta în noi însine din cauza fricii de a fi raniti este motivul împietririi inimilor noastre. Învata ca este la fel de usor sa fii vesel ca si sa fii trist. Fii amabil în loc sa te iriti, fii mai degraba prietenos decât ostil. Data viitoare când vrei sa te încordezi, încearca sa te destinzi. Când îti vine sa plângi, opreste-te si râzi, în schimb. 3. "Renunta la atasamente". Daca nu obtinem ce vrem suntem nefericiti. Daca patim ceva ce nu vrem suntem nefericiti. Chiar si când obtinem ceea ce vrem suntem nefericiti pentru ca nu putem pastra pentru totdeauna.. Mintea rezista schimbarii, dar schimbarea e lege. Totul e trecator. Recunoaste ca nu posezi nimic. Totul e un împrumut de la Dumnezeu si, pâna la urma, totul se întoarce la el. 4. "Bucura-te de orice ti se întâmpla". Ne plac vremurile bune si le urâm pe cele rele. Dar este suferinta întâmplarilor neplacute cea pe care o cultivam. Admite-ti suferinta ca o lectie. Apoi vei învata sa iubesti si amintirile placute si pe cele mai putin placute. Pentru ca, fara suferinta n-ai fi acelasi om care esti azi. Asa ca învata sa te lasi purtat de curent si sa te bucuri de orice ti se întâmpla. 5. "Lasa sa vina si sa treaca". Ai observat vreodata un bebelus. E greu sa ni-i imaginam ca maestri ai propriilor emotii, dar asta sunt. Un bebelus plânge când are o nevoie, dar în clipa în care nevoia îi este satisfacuta, lacrimile se opresc instantaneu. Mai târziu în viata învatam sa ne suprimam emotiile. Dar pentru un Întelept, emotiile se exprima liber. Iar odata exprimarea uitata, un Întelept nu mai staruie în emotii, nu-si mai reprima furia sau bucuria sau iubirea. Simte ceea ce simte si apoi lasa sa treaca. Asadar, în concluzie, se afla un Întelept în absolut fiecare dintre noi. Descopera-l si devino una cu el si apoi devii una cu Dumnezeu, una cu Universul.

Simplitate si transparenta

Simplitatea si transparenta vietii cotidiene a individului reflecta perfect forta sa interioara si sanatatea sa psiho-mentala! (Helen)

Exact asa... reflectam in ultimele zile ce simplu este sa fi simplu si transparent atunci cand realizezi ca nu ai absolut nimic de pierdut, ca singurul lucru care merita cu adevarat pastrat este in inima ta si ca absolut nimeni nu ti-l poate lua; singurul dusman care ar avea acces la acel lucru inestimabil este "ego"-ul nostru, mintea noastra... doar ea, mintea, poate face ca acel lucru inestimabil sa "para" pierdut, dar este doar o pacaleala, pe care o acceptam sau nu, in functie de gradul de puritate interioara pe care l-am dezvoltat/minimizat, in functie de inflexiunile karmice care, pana la urma tin tot de credintza si aspiratia noastra catre Divin!

Mi-e usor sa folosesc cuvinte mari pentru a-mi etala starile, sa spun ce meditatii superbe si ce descoperiri am facut in cursul acestor meditatii, DAR... ceea ce arata fidel CINE sunt eu cu adevarat este raportarea mea la Creatie, raportarea mea la oameni si cat de simplu si de trasparent sunt eu in relatie cu ei! Mi-e frica sa le arat cum sunt cu adevarat, mi-e frica sa le arat ce este viata mea, ca om, ce simt eu in sufletul meu, ce-mi place cu adevarat, ce visez eu sa ating, etc, inseamna ca ceva este putred acolo in mine, chiar daca gasesc o serie de teorii spirituale pentru a-mi demonstra mie si celorlalti ca e firesc ceea ce fac! Si acest aspect e valabil fie ca ne manifestam intr-un mediu spiritual, fie intr-unul mai putin spiritual!

Atat de simplu!

Iubire, pur si simplu

Iubirea nu presupune nici un fel de obligatii. Teama este caracterizata in primul rand de obligatii. Atunci cand mergem pe calea fricii, facem tot ceea ce facem pentru ca TREBUIE sa facem acest lucru, si ne asteptam ca si ceilalti oameni sa faca anumite lucruri pentru ca TREBUIE sa le faca. Noi avem obligatii, iar atunci cand avem posibilitatea, ne opunem lor. Cu cat le opunem mai multa rezistentza, cu atat mai mult suferim. Mai devreme sau mai tarziu, noi incercam sa scapam de aceste obligatii. Pe de alta parte, iubirea nu opune nici un fel de rezistentza. Atunci cand iubim, noi facem tot ceea ce facem pentru ca DORIM sa facem acel lucru. Orice actiune a noastra devine o placere; este ca un joc care ne amuza. Iubirea nu are asteptari. Atunci cand te temi, faci tot ceea ce faci pt ca te astepti sa fii nevoit, dar te astepti ca si ceilalti sa faca acelasi lucru. Asa se explica de ce teama ranestee atat de usor, in timp ce iubirea nu raneste pe nimeni. Noi avem asteptari, iar daca acestea nu se implinesc, ne simtim raniti,“nu ni se pare drept". Ii condamnam pe cei din jur pentru ca nu ne-au implinit asteptarile. Cine iubeste nu are asteptari. El face ceea ce face pt ca doreste si nu este deranjat daca alti oameni nu doresc sa faca la fel, caci el nu interpreteaza faptele altora la modul personal. Intrucat nu se asteapta sa se intample ceva anume, daca lucrul respectiv nu se intampla nu se simte deranjat. Orice s-ar intampla, el nu sufera, caci tot ceea ce se intampla este in regula pentru el. Asa se explica de ce indragostitilor viata li se pare roz; eu NU SE ASTEAPTA ca partenerii lor sa faca ceva anume si nu simt obligatii fata de acesstia. Iubirea este bazata pe respectul reciproc. Teama nu respecta pe nimeni, nici macar pe sine. Daca imi pare rau pentru tine inseamna ca nu te respect, ca nu te las sa iei propriile tale decizii. Cand eu iau deciziile in locul tau, inseamna in mod evident ca nu am incredere in tine. Lipsa respectului conduce automat la tentativa de a controla viata celuilalt. In marea majoritate a cazurilor, atunci cand le spunem copiilor nostri cum sa-si duca viata, noi facem acest lucru pentru ca nu ii respectam. Ne pare rau pt ei si incercam sa facem in locul lor ceea ce ar trebui sa faca ei insisi. Daca nu ne respectam pe noi insine ne va parea rau pt noi, ni se va parea ca nu suntem destul de buni ca sa reusim in aceasta lume. Cum ne-ar putea respecta altii in aceste conditii? Atunci cand spunem "Bietul de mine, nu sunt suficient de puternic, nu sunt suficient de frumos, nu sunt suficient de inteligent, nu am cum sa reusesc" inseamna ca nu avem nici un pic de respect pentru propria noastra fiintza. Autocompatimirea se naste din lipsa respectului de sine. Iubirea este nemiloasa, ei nu-i pare rau pentru nimeni; in schimb este plina de compasiune. Teama este foarte miloasa; celui care se teme ii pare rau pentru toti cei din jur. Lui ii pare rau de altii pt ca nu ii respecta, pt ca nu ii creede suficient de puternici pt a reusi. Pe de alta parte, iubirea respecta pe toata lumea. Cine iubeste pe altcineva crede ca acesta poate reusi prin propriile sale fortze. El crede ca acesta este suficient de puternic, de inteligent, de bun pentru a-si stabili propriile sale decizii. Nu se grabeste in nici un caz sa ia decizii in locul celuilalt. Evident, daca acesta din urma da gres, el ii intinde mana, il ajuta sa se ridice si ii spune:"Continua. Mai devreme sau mai tarziu vei reusi, sunt convins de acest lucru". Aceasta inseamna compasiune, care nu are nimic de-a face cu mila. Compasiunea se naste din respectul reciproc si din iubire; mila se naste din teama si din lipsa de respect. Iubirea este complet responsabila. Teama evita responsabilitatea, dar asta nu inseamna ca ea nu este responsabila pentru faptele ei. Incercarea de a evita responsabilitatea este una din cele mai mari greseli pe care le facem, caci orice actiune are anumite consecinte. Daca facem o anumita optiune, noi vom obtine un anumit rezultat sau o anumita reactie. Chiar daca nu luam nici o decizie, tot vom obtine un rezultat sau o reactie. Intr-un fel sau altul, noi vom ajunge sa experimentam toate consecintele propriilor noastre actziuni si decizii. De aceea, oamenii sunt complet responsabili pentru actiunile lor, chiar daca nu doresc sa fie. Chiar si atunci cand alti oameni incearca sa plateasca in locul nostru, tot vom ajunge sa platim si noi, dar vom plati dublu. Cand altcineva incearca sa fie responsabil in locul nostru, el nu face altceva decat sa amplifice drama. Iubirea este intotdeauna amabila. Astazi m-am simtit IMENSA, IMENSA si coplesita de sentimentul de altruism si daruire neconditionata. M-am simtit Mama Cosmica si...cand mi-am dat seama CINE sunt am izbucnit in lacrimi...lacrimi de fericire si multumire lui Dumnezeu ca-mi ofera gratia de-a ma descoperi asa cum sunt! Multumesc Doamne Dumnezeule!

Text

Reality is that which, when you stop believing in it, doesn't go away!

 

W3C Validations

Cum sociis natoque penatibus et magnis dis parturient montes, nascetur ridiculus mus. Morbi dapibus dolor sit amet metus suscipit iaculis. Quisque at nulla eu elit adipiscing tempor.

Usage Policies