WEB BLOG
this site the web

Recent Photos

image
image
image

Look Up - An amazing sad truth!

Puține cuvinte mari... multe fapte marunte! 
Asta este tot ce are umanitatea nevoie în ceea ce privește Pacea, Iubirea, Desăvârșirea!




Inspir,
expir...
totul e banal
sau anormal...
aștern gânduri,
peste rânduri...
ochii îi deschid,
doar ca să-i închid... 
e două,
și plouă...
rătăcesc în jur,
totul e obscur...
e prea mult,
dar ascult.
și lumea minte, minte...
în marea de cuvinte...

Hristostom Filipescu

https://www.youtube.com/watch?v=bZT1vfOEsmY

Adevărata încredere și speranță



Adevărata și perfecta iubire poate fi recunoscută dupa marea încredere și speranță pe care cineva o are în Dumnezeu, căci nimic nu face mai mult dovada iubirii perfecte ca încrederea

Iubirea profundă și perfectă pe care cineva o poate încerca pentru altcineva naște încredere, și întreaga încredere pe care cineva se învrednicește să o aibă în Dumnezeu o găsește într-adevăr în El, și de o mie de ori mai mult. 

Și, dacă vreodată cineva n-ar fi în stare să-l iubească nespus pe Dumnezeu, n-ar putea să aiba nici o mare încredere în El. Nu există ceva mai rodnic decât o mare încredere în Dumnezeu. Față de toți cei care au avut într-un fel nobil încredere în El, Dumnezeu nu a încetat niciodată să săvâșească lucruri mari. 

Tuturor acestora le-a arătat că această încredere are la origine iubirea, căci iubirea nu dă numai încredere, ci și o adevărată cunoaștere și o siguranță scutită de orice îndoială.

O perspectivă a păcatului


Păcatul nu mai este păcat dacă există cu adevărat părere de rău, dacă există cu adevărat pocăință. 
Trebuie spus dintru început pentru a nu crea confuzie și a se înțelege că încurajez săvârșirea de păcate, că regula unanim cunoscută în sfera credinței și religiozității sufletului nostru este: indiferent de ce ar putea interveni, omul NU trebuie să comită păcatul, nici mortal, nici ușor, de nici un fel. 

Cel care este așa cum trebuie față de Dumnezeu, ar trebui să aprecieze că Dumnezeu, constant și iubitor, l-a adus pe om de la o viață vinovată la una divină, a făcut din dușmanul său prietenul său, ceea ce, ca și valoare, este mai mult decât a crea un nou pământ. 


Este unul dintre cele mai mari lucruri care-l poate aduce pe om cu totul către Dumnezeu și îl poate umple de o mare și puternică iubire, astfel încât să se abandonezez total.


Cel care și-a armonizat total voința sa cu cea a lui Dumnezeu n-ar trebui să dorească să nu fi săvârșit păcatul în care a căzut și asta nu îmbrățișând perspectiva că păcătuind a lucrat împotriva lui Dumnezeu, care este o perspectiva diabolică; cel care și-a armonizat total voința sa cu cea a lui Dumnezeu n-ar trebui să dorească să nu fi săvârșit păcatul în care a căzut, din perspectiva unei și mai mari iubiri, unei și mai mari smerenii si umilințe. Durerea pe care o trăim în interiorul nostru la conștientizarea căderii în greșeală, în păcat, este întotdeauna însoțită de o dulceață a iubirii divine care nu poate fi comparată cu nimic altceva.

Trebuie să avem deplină credință în Dumnezeu: El n-ar fi acceptat aceasta, dacă n-ar fi vrut pentru noi un și mai mare bine.

Dacă omul se ridică din păcatele sale și își revine cu totul la o viață armonioasă și curată, Dumnezeu procedează ca și cum omul n-ar fi păcătuit niciodată, chiar dacă a comis tot atâtea păcate câte au comis toți oamenii la un loc, și nu-și arată nici o clipă asprimea față de păcatele lui din trecut, căci Dumnezeu este un Dumnezeu al prezentului.

Ofensa, ultrajul comis în detrimentul naturii și armoniei divine, împotriva lui Dumnezeu prin toate greșelile și păcatele noastre, El vrea să le îndure și le-a îndurat tot timpul, pentru ca noi oamenii, să dobândim dupa aceea o și mai mare cunoaștere a iubirii Sale, o și mai mare cunoaștere a dăruirii Sale; pentru ca iubirea și recunoștința omului să fie atât de mari, ceea ce se întâmplă frecvent după conștientizarea căderii noastre în greșeală, în păcat.


Iată de ce Dumnezeu îndură de bunăvoie ocara păcatului, și a îndurat-o  adeseori, chiar și din partea celor pe care i-a ales pentru săvârșirea unor lucruri mărețe.


Domnul nostru dorește să vedem în această atitudine a Sa, marea Sa îndurare, El dorește să ne îndrume astfel către adevărata umilință și cucernicie specifice sfințeniei naturii atinse total de harul Duhului Sfânt și dăruite total unei vieți întru Dumnezeu.


Căci dacă pocăința se înnoiește, cu atât mai mult trebuie să crească și să se desăvarșească și iubirea.

Manifestarea Iubirii



Liniștitul și frumosul sentiment de a-i iubi pe ceilalți, pierde ceva din valoare, dacă nu-l împărtășim.

Contactul plin de simpatie al unei mâini, strângerea cu afecțiune a unui braț, pot reconforta o ființă care suferă, infinit mai mult decât o mulțime de vorbe; absența expansiunii, adică, nemanifestarea iubirii, nu este, adesea decât orgoliu, care vine din ideea stupidă că a iubi pe cineva înseamnă a te injosi, a scădea în ochii celorlalți, a-ți pierde valoarea...

O inimă, într-adevăr iubitoare este prima dintre calitățile cerute pentru a găsi Cărarea Cunoașterii!

Ce-mi este temporalitatea dacă există o eternitate?



Există o veșnicie și o cale spre veșnicie. 

Așa cum în jurul inimii sunt țesute o sută de artere fine prin care sufletul se poate mișca în tot corpul, nu există decât o singură arteră care duce la creștetul capului și prin ea sufletul părăsește corpul; tot așa sunt în lumea aceasta o sută, o mie și o sută de mii de drumuri, o rețea întreagă de drumuri ce duc în toate părțile, prin deosebite locuri de durere mai lungi și mai scurte, frumos împodobite și/sau urât întocmite: cer și lumea omenească, regnuri animale și iaduri.

Însă nu este decât o singură cale ce duce întotdeauna afară din lumea aceasta.
Este calea spre veșnicie, calea nebătută...

Text

Reality is that which, when you stop believing in it, doesn't go away!

 

W3C Validations

Cum sociis natoque penatibus et magnis dis parturient montes, nascetur ridiculus mus. Morbi dapibus dolor sit amet metus suscipit iaculis. Quisque at nulla eu elit adipiscing tempor.

Usage Policies