Publicat de
dakini
, luni, 27 septembrie 2010 at 18:55, in
Orice om are amintiri indepartate despre o perioada cand eram liberi si cand iubeam aceasta libetate, dar noi am uitat ce inseamna cu adevarat libertatea.
Daca privim un copil de doi sau trei ani vom constata ca suntem in fata unei fiinte umane cu adevarat libere.
De ce este copilul atat de viu? Deoarece el face exact ceea ce doreste sa faca. El este complet salbatic. La fel ca o floare, un copac, sau un animal care nu a fost inca domesticit, este perfect natural. Si daca observam copiii care au doi ani, descoperim ca majoritatea au un zambet larg pe fata si se distreaza.
Publicat de
dakini
, duminică, 26 septembrie 2010 at 16:42, in
De nimic nu se tem mai mult oamenii decat de a fi vii. Moartea nu este cea mai mare frica a noastra; cea mai mare frica pe care o avem este sa ne asumam riscul de a trai, riscul de a fi vii si de a exprima ceea ce suntem cu adevarat. A fi noi insine este cea mai mare frica a noastra, a oamenilor.
Noi stim ca nu suntem ceea ce credem ca trebuie sa fim si ne simtim falsi, frustrati si nesinceri. Incercam sa ne ascundem si pretindem ca suntem ceea ce nu suntem. Rezultatul este ca nu ne simtim autentici si purtam masti sociale pentru a nu-i lasa pe ceilalti sa observe acest lucru.
Noi avem nevoie sa fim acceptati si iubiti de ceilalti, dar nu ne putem accepta si iubi pe noi insine. Cu cat ne iubim mai mult pe noi insine, cu atat experimentam mai putine abuzuri in viata noastra. Autoabuzul provine din autorespingere, iar autorespingerea se naste din faptul ca avem o imagine a perfectiunii si nu ne ridicam niciodata la inaltimea acestui ideal. Imaginea noastra despre perfectiune este motivul pentru care ne respingem singuri.
Publicat de
dakini
, marți, 21 septembrie 2010 at 22:35, in
Traim cu impresia ca, pentru ca ceva sa fie divin, trebuie sa fie perfect. Gresim. De fapt, adevarul este exact opusul. A fi divin inseamna a fi intreg – si a fi intreg inseamna a fi totul: pozitivul si negativul, binele si raul, albul si negrul.
Cand ne acordam ragazul de a ne descoperi umbra si darurile ei, intelegem ce a vrut Jung sa spuna prin: “Aurul se afla in intuneric”
Fiecare dintre noi trebuie sa descopere acel aur, pentru a ne reuni cu Sinele nostru sacru
Publicat de
dakini
, miercuri, 21 iulie 2010 at 21:07, in
Un poem simplu si din suflet... rod al unei iubiri despre care nu as putea sa "vorbesc" decat in versuri...Poemul este scris in august 2002, cu o strofa in completare in prezent [iulie 2010]Da, Iubirea nu poate fi niciodata afectata de timp... intensitate ei ramane constanta indiferent de timp si spatiu...
Ceea ce nu poate ramane neschimbat insa, sub influenta acestei Iubiri este Sufletul/Spiritul nostru, care nu va mai fi niciodata acelasi, o data ce a fost atins de momentul prezent al Iubirii.
DOR LA MARE
Stau si privesc in zare spre mare
La orizontul tacerii-n nemarginire
Si simt ca la kilometrii, zeci de mii departare
Alt Suflet urla-n tacere: SI EU VREAU IUBIRE!
O scoica iesita din adancuri nevazute
Ascunde nestemata marii linistite;
Tot astfel lacrimile-mi deodata ivite
Sunt perlele adancurilor mele-ndragostite
Si algele marii striga: CUTEAZA!
S-asculti linistea vie din a voastra Iubire;
“The Power Of Love” in ecou vibreaza
Si tot ce-I in jur a ajuns devenire.
Si valurile marii prea mult involburate
De doruri neimplinite si-amoruri mult visate
Izbesc de tarm toate dorintele adunate
In noptile de veghe, de ganduri nepatate [ n.n. 21.07.2010]
Publicat de
dakini
, marți, 20 iulie 2010 at 10:04, in
Cuvintele au puterea pe care noi le-o dam. Uneori nu este intelept sa le luam prea in serios. Oamenii nu fac intotdeauna ceea ce spun ca vor face. Asteapta sa vezi daca cuvintele se vor risipi, sau vor prinde radacini. Asteapta sa vezi daca faptele reflecta mesajul cuvintelor. Nu te grabi sa le crezi si nici sa te lasi « lovit » de mesajul lor.
Cuvintele spuse in graba, sub impulsul urii si furiei, alimentate de neimplinire, frustrare, imaturitate, pierderea controlului launtric si al separarii, pot fi iertate si uitate.
Numai atunci cand asemenea cuvinte se traduc in fapte, e nevoie sa le iei in serios. Nu lasa cuvintele sa puna distanta intre suflete, caci distanta duce mai devreme sau mai tarziu la separare. Pana atunci, cand faptele reflecta fidel cuvintele, nu lasa cuvintele sa va imparta in tabere separate. Nu exista decat o singura tabara.
Publicat de
dakini
, duminică, 13 iunie 2010 at 20:14, in
“Adevarul pur si simplu este rareori pur si niciodata simplu.” (Oscar Wilde)
Adevarul nu trebuie ghicit, inventat sau smuls.
El trebuie dorit, cautat si iubit pana in clipa in care faptele vietii vor determina maturitatea necesara intelegerii lui.
Imi pot programa sa cunosc si sa pasesc in universul intim al unei fiinte. O pot urmari si pot specula metode prin care sa-mi ating tinta. Toate acestea sunt simple jocuri ale egoismului propriu.
Daca voi ramane la ele ma voi asemana celui care, facand autopsia unui cadavru isi imagineaza ca va descoperi idealurile indragite ale sufletului plecat.
Publicat de
dakini
, joi, 10 iunie 2010 at 18:48, in
Exista milioane de feluri in care ne putem exprima fericirea, dar nu exista decat un singur fel prin care putem fi cu adevarat fericiti, iar aceasta este Iubirea. Nu exista nici o alta cale. Nu putem fi fericiti daca nu ne iubim pe noi insine. Aceasta este realitatea. Nu putem impartasi cu altii ceea ce ne lipseste. Daca nu ne iubim pe noi insine nu avem cum sa iubim pe altcineva.
Putem, in schimb sa simtim nevoia de a fi iubiti, si daca descoperim pe altcineva care la randul sau are nevoie de noi, se creeaza o relatie pe care oamenii o numesc “iubire”. In realitate nu este vorba de iubire. Este doar o forma de posesivitate, de egoism, de control lipsit de respect. Nu are rost sa ne mintim singuri ca aceasta este iubire.
Iubirea pe care o emanam este singura cale prin care putem fi fericiti.Sa incepem sa ne iubim pe noi insine neconditionat. Sa ne abandonam in fata acestei iubiri si sa nu ne mai opunem vietii. Nu are rost sa ne mai respingem singuri. Sa renuntam la toata aceasta vinovatie, la toate acuzatiile si sa ne acceptam asa cum suntem. Doar astfel ii vom putea mai apoi accepta si pe ceilalti asa cum sunt. Avem tot dreptul de a iubi, de a zambi, de a fi fericiti, de a ne impartasi iubirea si de a nu ne teme sa primim iubirea.
Publicat de
dakini
, duminică, 9 mai 2010 at 10:49, in
Lumina adevarului traieste chiar si in cele mai intunecate locuri. Nu exista absenta totala a luminii. Intunericul nu poate exista, decat prin raportare la lumina.
Indiferent cat de mare este durerea ta, ea se masoara cu gradul in care simti absenta sau pierderea iubirii.
Orice intuneric este o calatorie catre lumina.
Orice durere este o calatorie catre iubirea fara conditii!
Publicat de
dakini
, luni, 22 martie 2010 at 17:18, in
Una din cele mai importante practici spirituale este aceea de a lasa lucrurile asa cum sunt, fara interpretari, fara infrumusetari, fara semnificatii, fara judecata. Aceasta ii provoaca ego-ului un infarct instantaneu. Imaginati-va cum ar fi sa-i spunem mintii/egou-ului ca nu poate sa judece, sa compare, sa interpreteze?
Ce-i va mai ramane atunci de facut? In realitate el nu stie sa faca nimic altceva.
Bineinteles ca, de indata ce incercam sa-i spunem egoului sa nu mai judece, apare o noua mladita de judecata. Si asa, la nesfarsit. Dar, tocmai de aceea procesul este atat de bogat.
Pacea si claritatea sunt atributele unei minti deschise. O minte deschisa nu este preocupata de judecati, interpretari, semnificatii.
E obositor sa citesti o multime de cuvinte. Noi nu avem nevoie de multe cuvinte, interpretari, semnificatii. Cu cat avem de-a face cu mai multe cuvinte, cu atat avem mai multe divergente asupra intelesului lor. Si cu cat ne straduim sa explicam mai mult, cu atat intelesul este mai ambiguu.
Invatatorii adevarati nu ne dau decat cateva cuvinte si apoi ne lasa sa le digeram. De exemplu, Iisus ne-a spus: "iubiti-va dusmanii". El ne-a aratat si cum sa facem ceea ce ne-a cerut.
Patanjali a spus in prima sa sutra: "Acum Yoga"
Este oare nevoie sa mai adaugam ceva la aceasta invatatura, pentru a o face mai clara?
Cei care incearca sa aduca mai multa claritate asupra unor lucruri deja extrem de simple si de clare nu fac decat sa-si "consume timpul" pentru a scapa de propria singuratate, propriile frici, frustrari, neimpliniri...
Tot ceea ce am inteles in practica mea a fost ceea ce nu a fost rostit, ci mai degraba tot ceea ce am aflat prin meditatie si introspectie interioara... aceste aspecte expuse, nu ar ajuta foarte mult... pentru ca fiecare are inner-selful sau specific.
O expunere a descoperirilor si realizarilor mele interioare sau ale oricui altcuiva, ar ajuta doar pentru a intretine speculatii mentale in virtutea unui exibitionism spiritual, care este departe de a arata ca ne aflam in prezenta unui intelept!
Publicat de
dakini
, miercuri, 17 martie 2010 at 20:48, in
Frica este cea care ne determina sa actionam si reactionam dizarmonios in relatie cu celalalt.
Viata cotidiana ne arata ca oamenii speriati se straduiesc sa-si injoseasca partenerul in loc sa-l inalte. Multi dintre ei nu-si gasesc linistea pana cand nu-si realizeaza scopul.
Barbatii le spun sotiilor lor ca sunt proaste pentru ca o femeie nu gandeste ca barbatii. Jignite, ele se potolesc, dar asta nu inseamna ca incep sa gandeasca ca barbatii. Ca doar femeia a fost creata sa fie femeie. Este foarte trist ca de fiecare data cand femeia nu mai vorbeste, isi inchide si mai mult inima deoarece se teme sa nu aiba neplaceri daca este sincera. Si daca totusi bunul simt ii spune ca trebuie sa se destainuiasca, o va face in alta parte. Casa si sotul ii vor fi din ce in ce mai dezagreabile. La serviciu este considerata o desteapta, acasa o proasta. Si atunci ce va face? Evident. Ea se va dedica serviciului. In realitate insa barbatul s-a vazut in ea pe el insusi, a vazut cat de limitata este gandirea lui si s-a suparat pe el insusi.
Numai atunci cand barbatul vrea sa faca din sotia sa un barbat, ratiunea amandurora va avea de suferit.
Femeile le spun si ele sotilor ca sunt prosti si ii eticheteaza cu dispret: ce fel de barbat esti tu? Ei se infurie si le ataca, sentimentele lor fiind tocite de atata retinere. Ea poate sa-i dovedeasca ca are minte aratandu-i o hartie cu stampila [adica o diploma], in timp ce el nu poate sa-i dovedeasca ca are sentimente. Multe femei isi fac un scop din a avea o diploma pentru a se razbuna pe barbati. In esenta insa, in barbat femeia se vede tot pe ea insasi. Prostia ei consta in nepriceperea de a se increde in propriile sentimente si de a le transforma in bine pentru ea.
Numai atunci cand femeia vrea sa faca din barbat femeie, sentimentele amandurora se vor stinge.
Orice femeie ar trebui sa redescopere femeia din ea si atunci viata ar merita sa fie traita. Atunci femeia uitandu-se la cate treburi a facut sotul ei, s-ar umple de bucurie deoarece ar simti ca iubirea ei a facut din el un om puternic. Si l-ar iubi si mai tare. Iar daca el ar strica ceva. Ea si-ar spune ei insesi: “ Eu am gresit. O sa-mi indrept greseala. Nu ma invinuiesc nici pe mine, nici pe el fiindca am inteles despre ce e vorba. Eu am facut o greseala, iar el a cazut in plasa. Faptul ca a cazut in plasa este deja greseala lui”
Cand mintea rationala creste unilateral, creste si pericolul de a aparea un sex “intermediar”. Barbatii se efemineaza, iar femeile se masculinizeaza.
Daca vrem sa fim fericiti, trebuie sa ne facem datoria in functie de sexul de care apartinem. Aceasta este cea mai simpla metoda !
Publicat de
dakini
, duminică, 28 februarie 2010 at 19:19, in
Deseori auzim intrebarea: cum sa fiu fericit? Un raspuns de bun simt este: “Pentru aceasta trebuie sa fii om”
Dar ce inseamna a fi om?
A fi om inseamna sa-ti respecti rolul ce ti-a fost atribuit, de barbat sau de femeie. Cum aparem in lume, ca barbat sau ca femeie - este latitudinea noastra. Sa nu uitam ca este propria noastra alegere, alegere benevola.
Pasind pe scara vietii, avem posibilitatea sa mergem pe mijlocul ei si sa ne clatinam spre stanga sau spre dreapta doar atat cat trebuie. Sau ne pierdem echilibrul si incepem sa sarim dintr-o parte intr-alta, pana ajungem la capatul scarii si cadem pe taramul celalalt. In urmatoarea viata o luam invers pe scara, din locul in care ne-am intrerupt mersul ultima oara.
In discutiile obisnuite auzim invariabil ca viata femeilor este grea, iar a barbatilor este usoara. Chiar daca barbatii protesteaza in sufletul lor, femeile au in maneca asul imbatabil – ele nasc copii. Cum sa contrazici asemenea argument?
Barbatii au intr-adevar viata mai usoara, dar un pentru ca nu nasc, ci pentru ca ei vad nevazutul. Chiar daca barbatul nu recunoaste lumea invizibila (subtila), el o vede totusi, dar asta este altceva. Ce inseamna sa croiesti planuri, sa le intocmesti, sa le planifici? Asta inseamna sa vezi nevazutul. Un barbat poate sa planifice mental fiecare detaliu, fiecare pas pentru atingerea scopului si apoi sa-l infaptuiasca. Iar dupa aceea va vedea cu ochii lui ce a iesit.
A vedea nevazutul este atat de firesc pentru natura barbatului incat el nici nu-si imagineaza ca s-ar putea altfel.
Barbatul vede spatial si gandeste in adancime. Femeia vede intr-un singur plan si gandeste la suprafata.
Barbatul vede ce nu se vede, dar face ce se vede.
Femeia vede ce se vede, dar trebuie sa faca ce nu se vede.
Cum sa faci ce nu vezi ? Aici este greul pentru femeie. Greul creste pe masura ce sexul feminin « se desteapta » deoarece asimilarea unilaterala a intelepciunii scolare distruge in femeie, femeia originara, ii distruge credinta in propriile emotii, in propriile senzatii si in puterea de a iubi. Femeia care vrea sa fie buna si sa placa barbatilor destepti incepe sa semene cu un barbat. Se imbraca barbateste, face studii tehnice si obtine functii barbatesti, dar toate eforturile ei nu-i aduc rezultatul scontat. Si atunci declara ca femeile sunt discriminate. Nu este constienta de faptul ca, desi doreste foarte mult, ea nu poate sa vada lumea asa cum o vad barbatii.
Oricarei femei care se respecta ar trebui sa-i fie clar ca, chiar daca are o diploma la cea mai vestita universitate din lume, ea oricum nu poate fi pe picior de egalitate cu darul lui Dumnezeu care este barbatul
Bunul simt barbatesc inseamna stiinta de a vedea ceea ce nu se vede.
Femeii nu ii este dat sa vada ceea ce nu se vede. Este oare atunci femeia lipsita de bun simt? Nu
Bunul simt feminin inseamna stiinta de a simti, de a intui ceea ce nu se vede.
In bezna noptii femeia nu vede nimic. In schimb simte, intuieste tot ce vede barbatul. Chiar mai mult decat atat. Are si capacitatea de a percepe simultan si ansamblul si detaliile. Ea nu are nevoie sa fie cu fata catre tinta/scop. Ea simte prin toata faptura ei. Daca nu ar avea atatea frici care sa-i blocheze perceptia, ea ar percepe obiecte diverse, relatia dintre ele si felul cum se vor misca in viitor. Cu cat fricile ei sunt mai mici, cu atat perceptia este mai deschisa si capacitatea de a construi viitorul este mai buna.
Cum sociis natoque penatibus et magnis dis parturient montes, nascetur ridiculus mus. Morbi dapibus dolor sit amet metus suscipit iaculis. Quisque at nulla eu elit adipiscing tempor.
