Motto: Din spuma alba a marii-nvolburate
Creata-am fost ca sa-ti aduc Iubirea!
Te port cu mine si totusi, esti departe.
Departe-ti sunt, de asemenea, si mangaierile;
Te vreau, te chem, te strig cu-a mele soapte,
Tu nu ma auzi, dar imi raspunzi in fiecare noapte.
Credeam ca a iubi e-un simplu joc,
Ce-l joaca un Barbat si o Femeie!
Dar cunoscandu-te m-am mistuit in foc;
Mistuitorul de ego-uri nu m-a iertat deloc.
Si-acum mi-e sufletul de tine plin,
Si ochii-mi lacrimeaza, dar inima mi-e vie;
Absenta ta greoaie si constanta-n brate-o tin
Si-n frumusete se preface, ce pare uneori venin.
As vrea sa stiu Iubirea sa-ti arat
Dar, neindemanatica, ma-mpiedic, uneori
Si-as vrea ca tu sa tii ascuns doar un secret
Ca dintre noi, doar sufletul e cel perfect
Iubirea n-are reguli si e fara sfarsit
Cand crezi ca ai murit, de fapt atunci traiesti !
Cand plangi caci aparenta te arata nedorit
Iubirea te salveaza, descoperindu-te ca ESTI!
9 comentarii:
F tare muzica... si blogul si versurile. Oare tibetanii chiar se saluta cu AUM MANI PADME HUM?
Multumesc! Nu stiu cum se saluta tibetanii, dar, oare, conteaza cu adevarat aceasta, aici si acum?
e minunat in casa ta...sunt sigur ca vara e racoare aici...iar iubirea...asta e...suntem vesnic in cele doua planuri...si cel mai greu e sa invatam sa le separam, dar si sa le traim impreuna...pentru ca intr-un fel iubeste sufletul...si in cu totul altfel iubeste ratiunea...stiu ca stii...am vrut doar sa ma inclin emotiei tale...si mie imi prinde bine cateoadata sa am cu cine sa plang...
asa e cum spuneai ceva mai sus...si atunci, ceea ce dezlegam aici se dezleaga si in ceruri...totul e echilibru...si gravitatia e poate iubirea insasi...divina probabil:)
normal ca Dumnezeu invata odata cu noi...altfel ce sens ar mai avea "Totul":)
am uitat esentialul, asa patesc mereu, uit:)...e superba poezia...o simt...e adevarata!..despre aceasta emotie vorbeam...
Da, multumesc frumos si bine ai intrat in casa mea! Iertare cer caci preocupata fiind cu integrarea celor doua planuri si trairea lor ca un tot unitar, intarzii sa dau binete celui/celei care imi trece pragul, punand sub semnul intrebarii ospitalitatea de gazda... Multumesc si pentru emotia simtita si impartasita!
Important e ca existi, sper sa fii bine..restul e doar decorul:)
Daaaa, sunt bine! Multumesc mult, mult, mult pentru mangaierea ce-ai adus-o cu tine in "casa mea"...
Daca ai simtit acest lucru atunci nu trebuie sa ma mai prezint...:)...si eu am simtit ca pasesc intr-o casa cu o multime de minuni...de fapt mai corect...levitez:)
:) Simtirea e natura mea intr-un mod cat se poate de firesc, si nu in mod exceptional o calitate... trezita intr-o natura masculina, abia atunci ea capata valentele unei calitati...
Trimiteți un comentariu