Un poem simplu si din suflet... rod al unei iubiri despre care nu as putea sa "vorbesc" decat in versuri...
Poemul este scris in august 2002, cu o strofa in completare in prezent [iulie 2010]
Da, Iubirea nu poate fi niciodata afectata de timp... intensitate ei ramane constanta indiferent de timp si spatiu...
Ceea ce nu poate ramane neschimbat insa, sub influenta acestei Iubiri este Sufletul/Spiritul nostru, care nu va mai fi niciodata acelasi, o data ce a fost atins de momentul prezent al Iubirii.
DOR LA MARE
Stau si privesc in zare spre mare
La orizontul tacerii-n nemarginire
Si simt ca la kilometrii, zeci de mii departare
Alt Suflet urla-n tacere: SI EU VREAU IUBIRE!
O scoica iesita din adancuri nevazute
Ascunde nestemata marii linistite;
Tot astfel lacrimile-mi deodata ivite
Sunt perlele adancurilor mele-ndragostite
Si algele marii striga: CUTEAZA!
S-asculti linistea vie din a voastra Iubire;
“The Power Of Love” in ecou vibreaza
Si tot ce-I in jur a ajuns devenire.
Si valurile marii prea mult involburate
De doruri neimplinite si-amoruri mult visate
Izbesc de tarm toate dorintele adunate
In noptile de veghe, de ganduri nepatate [ n.n. 21.07.2010]
Mirosul de sare patrunde-n fiinta
Si muzica apei ritmat ma atige ;
Sunt singura? NU, pentru ca-ti simt prezenta
Si incet, incet, nelinistea din mine se stinge.
[22.08.2002]
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu