Ce inseamna realitatea pana la urma? A mea, a fiecaruia, a lui Dzeu?... am meditat in ultimile ore, incepand de aseara la acest aspect si mi-a fost dat sa gasesc urmatoarea explicatie:
Mai intai tin sa-mi manifest aderarea la ideea ca realitatea fiecaruia este o picatura din Realitatea Divina, adica realitatea Lui. Atata timp cat nu suntem constienti de asta... nu se poate vorbi de trezire spirituala, ci de vise profunde!
Realitatea fiecaruia este raportul pe de o parte dintre credintza/parerea/ perceptia Sinelui a fiecaruia si, pe de alta parte, manifestarea plenara in concret/fizic a acestei credintze/pareri/ perceptii de Sine. Atunci cand rezultatul acestui raport este in mod constant egal cu UNU poti spune ca realitatea ta, picatura din realitatea Lui, este proportional vorbind, divina!
Cel mai extraordinar aspect este ca desi poti sa spui ca ai atins proportia divina asta nu inseamna ca ai ajuns la capat, deoarece acest joc al proportiei nu are sfarsit decat in momentul cand parasesti planul fizic. Pana atunci... totul este o continua evolutie, deoarece cu cat ni se schimba credintele/parerile /perceptiile, cu atat se schimba acest raport credinta/manifestare a acestei credinte/perceptii.
Ce face atunci, totusi ca acest raport sa fie uneori atat de indepartat de UNU iar noi sa fiintam in dizarmonie?
Raspunsul este lipsa de luciditate si discernamant atat a numaratorului [credina/parerea/ perceptia Sinelui] cat mai ales a numitorului [manifestarea plenara in concret/fizic a acestor credinte/pareri/ perceptii a Sinelui]
Luate pe rand, lipsa de luciditate si discernamant, altfel spus lipsa starii de constiinta a numaratorului [credina/parerea/ perceptia Sinelui] are ca si efect o aplecare catre latura materialist/ rationalista/ empirica a fiintei, adica aplecarea covarsitoare catre cele vazute!
Proportia este mai mare decat UNU!
Este vorba aici despre autoiluzionarea in ceea ce priveste realitatea fizica versus subtila, in detrimentul realitatii spirituale/subtile a existentei!
Lipsa de luciditate si discernamant, sau altfel spus lipsa starii de constiinta a numitorului [manifestarea plenara in concret/fizic a acestor credinte/pareri/ perceptii a Sinelui] are ca si efect fuga de realitatea fizica si concreta si o ascundere/tupilare in realitatea subtila are ca si efect o exagerbare a realitatii subtile, a celor nevazute, in detrimentul realitatii concrete/fizice.
Proportia este mai mica decat UNU.
Este vorba aici tot despre autoiluzionare, cand ne luam prea in serios in ceea ce privesc realizarile noastre spirituale dar care nu-si gasesc reflectarea in realitatea fizica/concreta!
Atentie mare!!!
Daca am realizat vreodata una din creditele/perceptii le despre Sine, asta nu e decat o picatura! Drumul nu se incheie o data cu implinirea acelei picaturi.
Asa inteleg/traiesc acum acest aspect. Recunosc ca multi ani raportul meu a fost mai mic decat UNUL. Eram o visatoare frumoasa si inocenta! Evident nu eram constienta de asta. Au fost necesare puternice "cutremure de pamant" care sa ma faca constienta de realitatea concreta in care fiinta Sinele meu!
Acum ma straduiesc sa mentin constiinta de Sine cat mai treaza pentru a putea mentine cat mai constant raportul egal cu UNU
Cei care nu au credite/perceptii vaste, dar alea pe care le au sunt manifestate plenar in concret/fizic sunt mult mai aproape de armonia divina decat cei care sunt plini de perceptii... si atat, caci ele nu se refleta concret in fizic!
Un truc ar fi ca atunci cand constam ca una din partile fractiei este mai mare decat cealalta, nu trebuie sa ne iluzionam in continuare ca vom reusi sa marim partea mai mica.
Secretul este sa umblam la partea mai mare si sa mai taiem una alta de acolo, in functie de cealalta parte pentru a fi mereu in proportie egala cu UNU! Si nu sa asteptam sa ne armonizam peste "n" ore, zile, luni, ani, adica sa asteptam sa se coaca prunele!
Armonia este ACUM si AICI
Cat despre coflictul realitatilor noastre cu ale celorlalti si/sau cu cea a lui Dumnezeu... singurul conflict consta in disproportia raportului de care vorbeam. Atat!
Cat proportia este egala... nu mai exista nici un conflict nici cu realitatea celorlalti, nici cu realitatea Lui, din care parte suntem!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu