Misterul "Mama" Publicat de dakini , joi, 25 februarie 2010 at 20:28, in

De ce noi insine ne complicam viata?

Cauza primordiala consta in faptul ca lumea civilizata nu mai considera ca familia este sfanta. Sfanta si din ce in ce mai sfanta este bogatia.

Suntem cu totii victime ale civilizatiei sau altfel spus suntem victime ale propriei noastre lacomii. Atunci cand femeia-mama devine extrem de materialista, ea nu-si va mai indeplini rolul de femeie, nu va mai avea simt matern si copii ei vor deveni niste victime.

Ce inseamna asta ?

Inseamna ca mama zilelor noastre nu stie sa-si invete copilul ce este aceea contopire in iubire sufleteasca. Mamele din ziua de azi sunt niste specimene barbatoase care pun pe planul doi feminitatea si maternitatea. Nervoase isi iau copilul in brate si incep sa-l legene, dar copilul nu se linisteste. El se simte strain, rupt de ea sufleteste.

Caci mama este sufletul copilului.

Mamele isi leagana copii, le citesc, le canta, au grija de ei, ii hranesc, le fac curatenie. Ce nu le fac ! Se invartesc in jurul lor ca un titirez. Tin copilul in brate, dar discuta pe deasupra lui, se cearta pe deasupra lui, isi fac planuri pe deasupra lui, gandesc de bine si de rau pe deasupra lui.

Copilul insa nu mai are rabdare sa astepte ca macar o data in viata, daca pentru mai mult nu are timp, ea sa-l stranga cu tandrete la pieptul ei si sa o faca in asa fel, incat nimeni sa nu-i poata desparti. Sa simta cum inima lui se contopeste cu corpul ei. Chiar daca ratiunea ii spune ca fizic acest lucru nu este posibil, el vrea sa simta ca este posibil. Si chiar este posibil.

Sa ne iertam mamele care n-au stiut sa faca acest lucru. Ar fi de dorit ca orice om sa stie acest lucru atat de important si daca mama nu stie, sa fie invatata. Nimeni nu ne opreste sa o facem.

Sa ne iertam tatii care n-au stiut sa dea dovada de hotarare interioara si sa devina suportul cuvenit pentru sotiile lor.

Uitati-va la mama dumneavoastra sau chemati-i chipul in imaginatie si inchipuiti-va in gand ca va apropiati de ea. Mergeti, mergeti catre ea pana ce veti fi din ce in ce mai mic, veti ajunge in fata ei si veti fi mic de tot – cat inima ei. Cufundati-va in inima ei si veti simti cat va este de bine acolo, cat o iubiti. Bariera fricii s-a dat la o parte la amandoi si nu va mai deranjeaza nimic.

Acum imaginati-va ca mama, facandu-se din ce in ce mai mica, vine mica cat inima dumneavoastra si vi se afunda in inima. Cat este de bine sa o tineti in inima si sa o iubiti. Zidul de frica ce va deranjeaza este undeva departe si nu poate sa va mai opreasca sa fiti unul. Daca va simtiti fericit, efortul dumneavoastra nu a fost in zadar. Oricum ar fi fost ea si oricate amaraciuni v-ar fi provocat, contopirea sufleteasca cu mama este spre binele amandurora.

Cine va invata sa se contopeasca cu mama sa intr-o iubire sufleteasca, acela este capabil sa se contopeasca cu toti si cu toate. Se va contopi cu tatal sau, cu surorile si cu fratii, cu bunicii, cu prietenii, cu toti. El este apt sa se contopeasca cu viata. Nu se teme sa faca loc oricui in inima lui, sa-i faca bine prin iubire, oricat de rau ar fi acela. Stie sa iubeasca, stie sa inteleaga, stie sa dea libertate.

Si cand va veni vremea, inima lui va gasi acea persoana unica si adevarata cu care sa se uneasca sufleteste si apoi trupeste. Un astfel de om nu se va agata posesiv de cineva si nu va aduce nefericire nici lui insusi, nici celuilalt.

Iubirea curajoasa da libertate.

Iubirea fricoasa tine in lanturi.