"A te îndrăgosti de o persoană, de o ființă umană, trebuie să fie rezultatul direct al actului de a te îndrăgosti de tine însuți.
A iubi o altă persoană înseamnă a ne iubi pe noi înșine, așa cum ne vedem persoana în oglindă și nu vreo parte a corpului sau care deservește o parte a corpului nostru.
Și iubirea e un lucru plin de splendori, iar iubirea cea mai mare e acea esență a persoanei care ne atinge, ne atinge într-un fel în care n-am mai fost mișcați niciodată, care ne bântuie mintea, care este idealul nostru. Este persoana careia, nu contează cât de mult o îmbrățișăm și cât de profund mergem, nu putem niciodată să-i găsim sfârșitul.
Iar Iubirea e un lucru plin de splendori. E nevoie de o viata plina de justețe și adevăr ca să găsești o astfel de iubire. E nevoie de o entitate care nu e dispusă să-și vândă trupul sau sufletul pentru nici un fel de comfort. E nevoie de o entitate care își iubeste și sufletul, și spiritul, și corpul pe care îl locuiește, și pe care îl consideră pur în proprii săi ochi.
Deci, ce separă frumusețea obișnuită de unicitate? Tăria, tenacitatea, unicitatea gândului, o femeie care este propria ei putere, propriul ei geniu, un bărbat care este propriul lui paznic moral, un bărbat care nu trăiește în trecut, și nu simte nevoia să-și verse sămânța, ca să-și dovedească bărbăția, ci care îndrăznește să viseze la concepte de gând care sunt fantastice."
A iubi o altă persoană înseamnă a ne iubi pe noi înșine, așa cum ne vedem persoana în oglindă și nu vreo parte a corpului sau care deservește o parte a corpului nostru.
Și iubirea e un lucru plin de splendori, iar iubirea cea mai mare e acea esență a persoanei care ne atinge, ne atinge într-un fel în care n-am mai fost mișcați niciodată, care ne bântuie mintea, care este idealul nostru. Este persoana careia, nu contează cât de mult o îmbrățișăm și cât de profund mergem, nu putem niciodată să-i găsim sfârșitul.
Iar Iubirea e un lucru plin de splendori. E nevoie de o viata plina de justețe și adevăr ca să găsești o astfel de iubire. E nevoie de o entitate care nu e dispusă să-și vândă trupul sau sufletul pentru nici un fel de comfort. E nevoie de o entitate care își iubeste și sufletul, și spiritul, și corpul pe care îl locuiește, și pe care îl consideră pur în proprii săi ochi.
Deci, ce separă frumusețea obișnuită de unicitate? Tăria, tenacitatea, unicitatea gândului, o femeie care este propria ei putere, propriul ei geniu, un bărbat care este propriul lui paznic moral, un bărbat care nu trăiește în trecut, și nu simte nevoia să-și verse sămânța, ca să-și dovedească bărbăția, ci care îndrăznește să viseze la concepte de gând care sunt fantastice."
Ramtha-Un elixir numit iubire
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu