Motto: Din spuma alba a marii-nvolburate
Creata-am fost ca sa-ti aduc Iubirea!
Te port cu mine si totusi, esti departe.
Departe-ti sunt, de asemenea, si mangaierile;
Te vreau, te chem, te strig cu-a mele soapte,
Tu nu ma auzi, dar imi raspunzi in fiecare noapte.
Credeam ca a iubi e-un simplu joc,
Ce-l joaca un Barbat si o Femeie!
Dar cunoscandu-te m-am mistuit in foc;
Mistuitorul de ego-uri nu m-a iertat deloc.
Si-acum mi-e sufletul de tine plin,
Si ochii-mi lacrimeaza, dar inima mi-e vie;
Absenta ta greoaie si constanta-n brate-o tin
Si-n frumusete se preface, ce pare uneori venin.
As vrea sa stiu Iubirea sa-ti arat
Dar, neindemanatica, ma-mpiedic, uneori
Si-as vrea ca tu sa tii ascuns doar un secret
Ca dintre noi, doar sufletul e cel perfect
Iubirea n-are reguli si e fara sfarsit
Cand crezi ca ai murit, de fapt atunci traiesti !
Cand plangi caci aparenta te arata nedorit
Iubirea te salveaza, descoperindu-te ca ESTI!
