Treaba noastra nu este ca frica si atasamentul nostru sa dispara - ci, pur si simplu, sa recunoastem ca opunem rezistenta, pe masura ce ele se ivesc. Observandu-ne rezistenta, nu ne identificam cu ea.
Observandu-ne frica - noi nu suntem acea frica. Observandu-ne atasamentul fata de un anume rezultat, noi nu suntem acel atasament. Nu trebuie sa ne satisfacem dorintele, sau sa le opunem rezistenta. Doar trebuie sa le observam si sa le lasam sa treaca. Pe masura ce ne imbratisam cu compasiune fiecare dorinta - in deplina constienta - ea se stinge. Ganduri si sentimente se ivesc in constiinta si palesc. Nimic anume nu le face sa vina sau sa plece. Ele sunt pur si simplu o diastola - precum miscarea ritmica a respiratiei - sau ca o bataie puternica de inima.
Nimic din toate acestea nu au o semnificatie.
Ele pus si simplu exista. Este dansul fiintei!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu