Daruind vei primi, renuntand, vei castiga! Publicat de dakini , joi, 14 decembrie 2006 at 04:23, in

A darui iubirea este o experienta reala, frumoasa, deoarece in acest caz esti rege. A primi iubirea este o experienta nesemnificativa, ca aceea a unui cersetor. Nu fiti cersetori. Macar in ceea ce priveste iubirea, fiti regi, deoarece iubirea este o calitate inepuizabila; puteti sa daruiti cit de mult doriti. Nu va fie teama ca se va epuiza si ca va veti spune intr-o buna zi: "Dumnezeule! Nu mai am nici un pic de iubire de daruit." Iubirea nu este ceva cantitativ, ci calitativ; ea are calitatea de a creste atunci cind daruiti si de a se diminua atunci cind o tineti doar pentru voi. Daca ramine numai in voi, moare. Daruiti deci cit puteti. Nu trebuie sa va pese. O minte zgircita isi spune: "Imi voi darui iubirea numai anumitor persoane, care au anumite calitati". Voi nu intelegeti faptul ca aveti in voi atit de mult... sunteti la fel ca un nor gata sa-si reverse ploaia. Norului nu ii pasa daca se revarsa asupra stincilor, gradinilor sau oceanului - acest lucru nu are nici o importanta. El vrea sa se elibereze, si acea eliberare ii da o senzatie extraordinara. Primul secret este: Nu cereti niciodata sa fiti iubiti. Nu asteptati iubirea, gindindu-va ca o veti darui numai atunci cind vi se va cere acest lucru. OSHO

"Sã-ţi spun ce este dragostea adevãratã. E credinţã oarbã, umilinţã fãrã preget, supunere desãvârşitã, încredere şi dãruire împotriva ta însuţi, împotriva lumii întregi. Dragostea înseamnã sã îţi dai inima şi sufletul întreg celui care ţi le va zdrobi. " (Charles Dickens - Marile speranţe ) Mda, asa este, dar...

Intrebari:

...de ce este asa? ...de ce trebuie am o credinta oarba in Iubire cand totul in jur inclusiv evenimentele converg spre a ma convinge ca visez, ca traiesc intr-o Iluzie? ...de ce trebuie sa simt ca mor de fiecare data cand eram mai convinsa de faptul ca traiesc? ...de ce trebuie sa ma supun credintei mele acceptand umilinta lumii intregi? ...de ce sa-mi daruiesc si sufletul si inima cuiva care este supus greselii si de ce o fac stiind acest lucru? ...si de ce Doamne, trebuie sa le zdrobeasca??? ...si de ce trebuie sa tac acceptand Totul?

Raspuns:

...pentru a nu strivi Misterul Iubirii Divine!

Magia dragostei Publicat de dakini , duminică, 5 noiembrie 2006 at 08:18, in

MAGIA VERITABILĂ: DRAGOSTEA

Omraam Mikhael Aivanhov

Dragostea a fost cea care a învăţat pe oameni magia. Atunci când iubiţi pe cineva, proiectaţi asupra lui gândurile voastre, dorinţele voastre, încercaţi să penetraţi în inima sa, în capul său; astfel acţionaţi asupra lui, şi după calitatea şi forţa dragostei voastre, faceţi ravagii sau creaţi în el Împărăţia lui Dumnezeu. De ce credeţi că femeile, tocmai, sunt cele mai mari magiciene? Pentru că pe parcursul secolelor au fost mai mult persecutate de societatea în care trăiau: erau supravegheate, încuiate, nu puteau să-şi exprime dorinţele, sentimentele; atunci, ele au descoperit mijloace ocolitoare pentru a exprima ceea ce doreau. Aceste mijloacele sunt gesturile, vocea, privirea, surâsul, parfumurile. Astfel au devenit magiciene, maestre în farmece.

Da, dragostea este mama magiei, şi dacă unii sunt scandalizaţi de aceste cuvinte, nu au decât să analizeze lucrurile. Dacă se observă un pic cum acţionează atunci când sunt îndrăgostiţi, vor vedea că, inconştient deja, ei fac magie: se concentrează tot timpul asupra celui sau celei pe care îl (o) iubesc pentru a-i capta atenţia şi a-l (o) atrage, aleg condiţiile, situaţiile, care le permit să-l (o) seducă sau chiar să-l (o) prindă în capcană... Mai mult, alţii au mers mai departe: ei au utilizat puterile gândului, ale cuvintelor şi, prin incantaţii, conjuraţii au făcut apel la entităţile lumii invizibile şi la puterile astrelor. A ieşit o întreagă “ştiinţă” şi un întreg ritual care s-a transmis din secol în secol, din ţară în ţară.

Magia nu e nimic altceva decât expresia unei iubiri care se cere împlinită. Apoi, s-a extins şi în alte domenii. După ce a fost în serviciul lui Venus, ea s-a pus în cel a lui Marte, Jupiter, etc. O persoană care se simte ofensată, rănită, vrea să se răzbune pe un duşman şi, în loc să ia o armă pentru a se debarasa de el, ea recurge la magie, o altă formă de magie cu alte invocaţii, alte obiecte, alte ritualuri. Sau, devorată de ambiţie, ea se serveşte de magie pentru a obţine puteri sau locuri pe care le doreşte, eliminând concurenţii săi. Atunci, vedeţi, există tot felul de magii, dar prima magie a fost acea a lui Venus, dragostea a fost cea care a inventat toate celelalte magii.

Când vedem cum înţeleg unii dragostea, cum se manifestă, ce metode folosesc, ne dăm seama că sunt pe cale de a se amesteca inconştient în magia neagră. Nu avem dreptul de a face tot posibilul pentru a seduce pe cineva, a vrea să ne impunem lui, a exercita o violenţă asupra lui. Dar când dragostea pune stăpânire pe anumite persoane, ele nu se interesează să ştie dacă acel sau acea pe care-i iubesc le împărtăşesc sentimentele, ele vor să fie iubite cu orice preţ şi, în acel moment sunt capabile de orice, chiar de vrăji. Dar vă previn, nu faceţi niciodată asta. De ce?

Să presupunem că prin conjuraţii şi formule magice, ajungeţi să forţaţi o fiinţă - bărbat sau femeie - să vă iubească, şi astfel să devină îndrăgostită până peste cap de voi: când vă va îmbrăţişa şi vă va da ceea ce doriţi, Infernul vi le v-a da pe acestea. Pentru că să nu credeţi că spiritele invocate prin formulele voastre magice care au venit şi s-au instalat în acea fiinţă pentru a satisface dorinţele voastre sunt spiritele cel mai luminoase. Nu, acestea sunt entităţi tenebroase care vor să intre în voi şi să vă ia forţele. Dacă aţi putea să le vedeţi, vi s-ar ridica părul în cap, aţi implora Cerul să vă elibereze. Practicile magice sunt cea mai rea metodă de a obţine dragostea cuiva. Veţi avea poate în planul fizic ceea ce doriţi, dar veţi bea de pe buzele lui (ei) o otravă care se va infiltra până în sufletul vostru.

Trebuie să înţelegeţi că există în bărbaţi şi femei un element mai subtil cu ajutorul căruia trebuie să vă conduceţi relaţiile. Astfel veţi deveni mai larg, metodele pe care le veţi folosi în privinţa fiinţei pe care o iubiţi vor deveni mai inteligente, mai delicate, şi această fiinţă va începe să se ataşeze mai mult mai mult de voi pentru că va vedea că raţionaţi, că nu o violentaţi, că poate avea încredere în voi. Când va dispărea teama de nu a captura cea ce râvniţi, veţi înceta să mai fiţi tensionat, grosier, vindicativ, şi veţi vedea mai clar pentru a găsi soluţii problemelor care vi se pun.

Să presupunem chiar că soţul sau soţia nu vă mai iubesc. Spuneţi-vă atunci că acel suflet este liber, că el nu va fi cu voi etern, că înainte de voi ea (el) a iubit deja sute de soţi (soţii), şi va mai iubi şi după voi. De ce să vă spargeţi capul dacă nu vă mai iubeşte? Şi voi, iubiţi tot timpul?... L-aţi iubit de la creaţia lumii? Nu. Ei bine, staţi liniştiţi, şi să ştiţi că e injust să ceri totul de la o fiinţă atunci când voi vă consideraţi liberi să faceţi ceea ce vă place.

E mult mai important să învăţaţi să vă transformaţi dragostea. Ţineţi în mână fotografia bărbatului sau femeii pe care îl (o) iubiţi... De ce trebuie să murdăriţi şi să limitaţi această fiinţă proiectând asupra ei dorinţe senzuale, gândindu-vă la mijloacele de a o înrobi, de a o face a voastră? Din contră, trebuie să o încredinţaţi Domnului, Mamei Divine spunând: “Iată, e fiica voastră, e fiul vostru, binecuvântaţi această fiinţă şi inspiraţi-mi cele mai bune gânduri pentru a putea să o ajut în calea evoluţiei sale.“ Şi chiar când vă mângâiaţi iubitul (iubita), capul său, părul său, în loc de a căuta numai plăcerea, gândiţi-vă să faceţi ceva pentru binele lui (ei) şi spuneţi: “Să te binecuvânteze Dumnezeu, fie ca în acest cap să domnească lumina, fie ca toţi îngerii să vină să se instaleze aici.” În acel moment, dragostea voastră se va transforma, nu va mai fi numai senzualitate, va deveni un sentiment extraordinar cum nu aţi mai cunoscut.

Ceea ce constituie cu adevărat bogăţia fiinţei umane, chintesenţa sa, adică gândurile, sentimentele, nu poate fi capturată. Cea mai mare iluzie e să vă imaginaţi că puteţi înlănţui un suflet uman. E la fel cum aţi vrea să legaţi nisipul sau cum aţi vrea să dirijaţi vântul. Sufletul nu poate fi dominat. Putem stăpâni corpul fizic, dar nu fiinţa misterioasă care locuieşte mai sus. Putem invoca entităţi ale lumii astrale şi putem să le impunem voinţa noastră, dar spiritul e liber, nu poate fi legat sau înlănţuit.

Doriţi să atrageţi iubirea cuiva? Toate mijloacele vă sunt interzise, cu excepţia unuia: să-i trimiteţi lumină. Nu trebuie să căutaţi să câştigaţi dragostea sau prietenia fiinţelor nici prin bani, nici prin seducţie, nici prin surâsuri. Ştiu că lumea întreagă foloseşte aceste mijloace, dar sunt cele mai slabe dintre toate. Singurul care e autorizat, cel mai puternic, este de a trimite celui sau celei de care vreţi să fiţi iubiţi cadouri de lumină, gânduri pure. Chiar dacă acea fiinţă e dură şi necinstită, aveţi răbdare, suportaţi tot şi continuaţi să o ajutaţi, să o iubiţi: dacă ţineţi cu adevărat la ea, mai repede sau mai târziu sufletul său o va simţi şi va începe să se ocupe mai mult de voi.

A vrea să posezi o fiinţă e o lipsă de inteligenţă. Unde e scris că soţul sau soţia voastră vă aparţin? Îl cunoaşteţi de doi ani, zece ani, dar el a fost creat înainte de a-l întâlni. El are părinţi, un Creator, există de milioane de ani, nu vă aparţine. Sunteţi amândoi asociaţi, e foarte simplu. Dacă vreţi să evitaţi grave neînţelegeri, şi chiar mari suferinţe, consideraţi-l nu ca posesia voastră ci ca asociatul vostru... voluntar sau involuntar.

Numai iubirea adevărată este cea care se întreabă cum poate hrăni natura superioară a unei fiinţe, cum să o susţină, cum să o lumineze, cum să o întărească. Din păcate, nu o vedem prea des; întâlnim mai curând oameni care nu se gândesc decât la ei înşişi, care caută numai să se satisfacă şi nu le pasă, orice s-ar întâmpla cu ceilalţi; ei îi sfâşie, le bulversează viaţa, le pradă viitorul, dar ceea ce contează e că-şi astâmpără foamea. Câţi se întreabă dacă dragostea lor va aduce ceva bun celei sau celui pe care îi iubesc? Câţi încearcă să discearnă natura nevoii care îi împinge? Ei au o nevoie, iată singurul lucru important pentru ei. Această nevoie e egoistă sau dezinteresată? Vine din Cer sau din regiunile infernului?... Ei nu o ştiu, şi nici nu vor să o ştie.

Iar voi, de acum înainte, înainte de a întreprinde ceva pentru a atrage spre voi pe cel sau pe cea pe care credeţi că îi iubiţi, reflectaţi, analizaţi-vă, şi întrebaţi-vă ce va aduce dragostea voastră acelei fiinţe: va progresa, va deveni mai liberă, sau îi va complica existenţa dezlănţuind în ea instinctele cele mai inferioare?

Trebuie să învăţaţi să vă gândiţi mai întâi la alţii. Dacă nu o veţi face, legile reîncarnării şi ale karmei vor veni să vă aducă aminte şi vă vor reexpedia pe pământ pentru a vă repara greşelile, şi adesea în mari suferinţe. Deci, pentru a evita să suferiţi, străduiţi-vă să iubiţi într-un fel mai nobil şi mai dezinteresat.Prin spiritul lor, bărbatul şi femeia sunt reprezentanţii celor două principii masculin şi feminin care au creat lumea: bărbatul reprezintă Spiritul cosmic, al Tatălui Celest, şi femeia e reprezentanta Sufletului universal, al Mamei Divine. Ei nu trebuie să uite niciodată aceasta, pentru că această idee îi va ajuta să se vadă diferit şi să-şi transforme dragostea lor. Atunci când consideraţi fiinţa pe care o iubiţi ca reprezentatul sau reprezentanta Divinităţii, sunteţi obligat să vă purtaţi cu respect, cu veneraţie, şi ceea ce veţi primi de la această fiinţă e de o altă calitate, mai pură, mai luminoasă; fiecare devine pentru partenerul său un conductor de energii divine. Şi când vă veţi apropia unul de altul, în loc să vă limitaţi schimburile în planul inferior, vă veţi lega la Izvorul care este Dumnezeu, vă veţi extrage forţele din rezervoarele sale inepuizabile, vă veţi simţi adăpaţi,luminaţi, reîmprospătaţi, întineriţi... şi fericiţi!

Trebuie să lucraţi în fiecare zi pentru a vă ameliora felul vostru de a iubi, şi nu numai felul de a iubi oamenii, ci şi felul de a iubi întreaga natură, universul întreg, îngerii, arhanghelii, Creatorul, pentru că această iubire va reveni într-o zi într-un fel sau altul şi vă va aduce o fericire pe care nu o gustaţi în braţele unui bărbat sau a unei femei.

Îmi aduc aminte, acum mulţi ani, era la Paris... Am meditat mult timp, m-am rugat, şi am ieşit să mă plimb pe bulevard pentru a mă destinde puţin. Era multă lume şi m-am încrucişat cu sute de persoane. La un moment dat, am văzut venind spre mine un cuplu, un băiat foarte tânăr şi o foarte tânără fată; şi în trecere, tânăra fată mi-a aruncat o privire, dar ce privire, indescriptibilă, inexprimabilă!... întreg Cerul era în ochii săi, lumina, frumuseţea, dragostea... Cine a trecut prin această tânără fată? Desigur, nu ea m-a privit aşa, ci altcineva prin intermediul ei, ea nu era decât un instrument. Pentru că adesea, există fiinţe în lumea invizibilă care vor să ne arate dragostea lor: e poate sufletul nostru soră care nu e încarnat şi care uneori, prin intermediul ochilor altei persoane vrea să ne arunce o privire...

Zile întregi nu am putut uita acea privire a tinerei fete. Veţi spune: “Dar de ce nu aţi încercat să-i vorbiţi sau să o reîntâlniţi?” Nu, pentru că există lucruri pe care le ştiu şi pe care voi nu le cunoaşteţi. Pentru că nu ea mi-a aruncat acea privire, dacă aş fi încercat să o reîntâlnesc pentru a primi din nou acea privire, aş fi fost decepţionat: privirea sa nu ar fi putut exprima dragostea pe care o creatură celestă a vrut să mi-o dea prin intermediul ei. De aceea, dacă vi se întâmplă şi vouă ca un bărbat sau o femeie să vă arunce o privire prin intermediul căreia simţiţi că primiţi dragoste divină, rămâneţi cu această senzaţie, nu alergaţi după acea persoană crezând că va putea continua să vă privească astfel, pentru că nu ea v-a privit, ci entităţile luminoase care s-au servit de ea ca intermediar şi care acum au plecat mai departe.

Deci, înţelegeţi-mă bine, în loc să căutaţi cum să atrageţi în năvoadele voastre pe acel sau pe acea care vă place prin mijloacele cele mai reprobabile, gândiţi-vă că trebuie să vă schimbaţi felul vostru de a iubi. Nu magia e cea care aduce dragostea, ci dragostea, dragostea pură, dezinteresată, e adevărata magie. De aceea, întoarceţi-vă spre lumea divină în fiecare zi şi spuneţi: “O Îngeri, Arhangheli şi Divinităţi, dacă e un lucru pe care vreau să-l cunosc, acesta este dragostea. Instruiţi-mă, învăţaţi-mă cum să iubesc.” În ziua în care veţi ştii cu adevărat să iubiţi, totul va cânta în voi, totul va vibra în armonie. Chiar dacă nu vorbiţi de ea, această dragoste se exprimă prin intermediul întregii voastre fiinţe şi influenţează benefic întreg anturajul vostru înainte de a reveni la voi. Chiar şi o piatră pe care o atingeţi cu dragoste va începe să vibreze diferit pentru voi. Numai dragostea ordonează, linişteşte, îndulceşte, armonizează, iluminează, aceasta e adevărata dragoste. Atunci, câţi oameni, credeţi, sunt capabili să iubească?

Un vechi secret... Publicat de dakini , vineri, 3 noiembrie 2006 at 15:15, in

Iubirea este Eterna. Oamenii insa, au uitat acest Secret, devenind muritori... La toate nivelele Universului, Iubirea se manifesta ca lege, ca instinct, ca fericire... Invelisul electronic danseaza in jurul nucleului atomic, natura se cauta si se regaseste instinctiv pe ea insasi, fermecatoare, Spiritul avand ca esenta Fericirea, se exprima prin Iubire... Vibrand pretutindeni pe drumul de la electron la Galaxie si inapoi, intr-un ciclu fara-de-inceput si fara-de-sfarsit, Spiritul Nemuritor se intalneste pretutindeni, cu El insusi, mereu Acelasi, in ipostaze de o diversitate incomensurabila... Fericirea este Starea Naturala Existentiala a Omului, Iubirea este forma ei de exprimare exterioara... Un vechi secret...

Perpetuarea greselii Publicat de dakini , vineri, 20 octombrie 2006 at 15:11, in

Azi m-am lovit de una din atitudinile "la moda" ( eh, vorba vine ca numai azi m-am lovit, azi am reusit sa o observ si sa meditez mai mult la ea), aceea in care o greseala in loc sa fie analizata si mai apoi asimilata, este cat mai cu putinta musamalizata, ascunsa, sa nu cumva sa se afle, cine este vinovatul...si uite asa, eu ma prefac ca este bine, desi stiu ca la mine a sosit greseala deja facuta, nu spun nimic, ca sa nu fac "un rau " colegului, si uite asa greseala care putea fi la modul incipient rezolvata si asimilata merge mai departe crescand intensitatea consecintelor ei... si atunci?

Deci, pana la urma adevaratul bine este sa spun Adevarul despre greseala, chiar daca in urmatoarele saptamani, zile, ore (in functie de orgoliul colegului) risc sa fiu privit in orice fel numai cu Iubire, nu!...e un risc pe care aleg sau nu sa mi-l asum...depinde de gradul meu de libertate interioara!

"Strong characters are not derived from not doing wrong but rather from actually doing right. "

Inteligenta spirituala Publicat de dakini , miercuri, 18 octombrie 2006 at 15:00, in

Psihologii au definit «inteligenta spirituala». O noua confirmare stiintifica a valorii spiritualitatii.

Inteligenta spirituala, asa cum o definesc psihologii, este strans legata de implinirea unei nevoi profunde a fintei umane – accea de a simti ca totul are un rost. Dezvoltarea ei este insasi garantia sanatatii psihice, spun psihologii. Ea reprezinta insa doar o modalitate de a reuni intr-un cadru stiintific concepte pe care Yoga le cunoaste si le dezvolta de milenii. In prezent majoritatea oamenilor isi cunosc coeficientul de inteligenta, celebrul IQ. Angajarea in unele domenii de activitate este conditionata de existenta unui anumit nivel al IQ-ului. In curand, vom putea sa ne calculam si coeficientul de inteligenta spirituala (SQ), care ne va arata ce calitati spirituale mai avem de dezvoltat. Psihologii spun ca exista mai multe tipuri de inteligenta. .. La inceputul secolului XX psihologii au descoperit metode prin care sa masoare inteligenta. Calcularea IQ-ului (coeficientul e inteligenta) a devenit o adevarata moda. La acea vreme inteligenta era privita doar ca o functie pur cognitiva a fiintei umane. Viziunea ulterioara s-a imbogatit luand in considerarea si planul verbal. In final, s-a ajuns ca inteligenta sa fie unanim definita de psihologi ca fiind „aptitudinea de a intelege relatiile care exista intre elementele unei situatii si de a te adapta in asa fel incat sa iti realizezi propriile scopuri." (1) O viziune destul de limitata, am putea spune. In 1993, William Gardner a aratat ca inteligenta este mult mai mult. El a atras atentia asupra multiplelor fatete ale inteligentei, aratand ca nu se poate vorbi doar despre inteligenta cognitiva, ci si despre: - inteligenta kinestezica – legata de constientizarea corpului fizic, de un bun control asupra functiilor acestuia, de utilizarea lui diferentiata si nuantata; -inteligenta muzicala – legata de constientizarea sunetelor si armoniilor; -inteligenta intrapersonala – constientizarea propriilor trairi si ganduri si controlul acestora; -inteligenta interpersonala – legata de modul de relationare cu ceilalti si de succesul social. In 1995, Daniel Goleman si- a popularizat cercetarile privind inteligenta emotionala si a generat un nou curent in lumea psihologilor, si in acelasi timp o noua obsesesie care a inlocuit calcularea IQ cu calcularea EQ-ului (coeficientul de inteligenta emotionala). Acesta are la baza inteligenta intrapersonala si inteligenta interpersonala si presupune existenta unor calitati precum: abilitatea de a comunica si mai a ales de a-i asculta pe ceilalti, capacitatea de a accepta feed-back-ul lor, empatia, acceptarea unor puncte de vedere diferite. Dar mai lipsea ceva, ce a fost completat de psihologia transpersoanala care a inceput sa vorbeasca tot mai mult de inteligenta spirituala. Astfel psihologia ca stiinta a ajuns sa recunoasca si sa studieze aspecte care sunt cunoscute si mai ales traite nemijlocit in practica Yoga de milenii. Frances Vaughn, doctor in pishologie, psihoterapeut cu 30 de ani de experienta si fost presedinte al Asociatiei Americane pentru Psihologie Transpersonala scria: „Lucrand ca psihoterapeut, convingerea mea este ca inteligenta spirituala deschide inima, lumineaza mintea si inspira sufletul, conectand psihicul uman individual la insusi substratul de baza al fiintei. Inteligenta spirituala poate fi dezvoltata prin practica si poate ajuta o persoana sa distinga realitatea de iluzie. Ea se exprima in orice cultura ca iubire, intelpciune si a fi in slujba celorlalti" (2) Un alt autor scrie despre inteligenta spirituala in termenii urmatori: „daca in cazul inteligentei congnitive este vorba despre a gandi, in cazul inteligentei emotionale despre a simti, in cazul inteligentei spirituale este vorba despre a fi." (3) Semnele dezvoltarii inteligentei spirituale

Conceptul de inteligenta spirituala, asa cum este el conturat in psihologia transpersoanla este foarte apropiat de cel de maturitate spirituala. „Maturitatea spirituala ca o expresie a inteligentei spirituale subsumeaza un anumit grad de maturitate emotionala si morala ca si un comportament etic. Maturitatea spirituala se exprima prin intelepciune si actiunea plina de compasiune in lume. Asa cum o inteleg eu, maturitatea spirituala implica intelepciune si compasiune, manifestata fata de ceilalti oameni indiferent de crez, sex, origine etnica, varsta ca o forma de respect pentru orice forma de viata. Ea presupune si un simt al introspectiei si intelegere bazata pe dorinta de a recunoaste iluziile, de a te detasa de ceea ce este efemer si a-ti clarifica intrebarile legate de libertatea existentiala si de moarte. Ea implica conectarea vietii interioare cu viata exterioara, cu actiunile si serviciul in slujba omenirii. A fi constient de sine este esential pentru dezvoltarea maturitatii spirituale " (2). In acest moment nu exista o definitie general acceptata a inteligentei spirituale. Frances Vaughn a reusit sa creioneze insa cateva aspecte de care ar trebui sa tinem seama in demersul definirii inteligentei spirituale.

Le-am sintetizat in continuare: 1) Intuitie 2) Deschidere catre cunoasterea contemplativa 3) Capacitatea de a privi lucrurile din mai multe perspective, rafinarea perceptiilor 4) Libertate in gandire, reexaminarea credintelor si conceptiilor privind realitatea 5) Cautare si practica spirituala 6) Discernamant 7) Viziune holistica 8) Respect pentru toate fintele, acceptarea diferentelor 9) Capacitate de a iubi – a primi si a darui iubire 10) A te pune dezinteresat in slujba celorlalti, bunatate, generozitate 11) Compasiune 12) Putere de a ierta 13) Sensibilitate estetica si aprecierea frumusetii 14) Umilinta 15) Integritate, a-ti conduce viata dupa valori spirituale si a fi consecvent in respectarea lor 16) Intelepciune 17) Cultivarea autenticitatii si a constiintei de sine 18) Curaj 19) Pace interioara 20) Stapanire de sine Concluzia psihologilor transpersonalisti este una unanima: a avea o viata spirituala si a fi angrenat cu asiduitate intr-o practica spirituala pe o cale autentica sunt garantii ale sanatatii psihologice si ale implinirii fiintei umane. „Experientele spirituale precum inspiratia sunt asociate cu sentimente de claritate, conectare, deschidere si energizare. Cand cineva se simte inspirat, se simte revitalizat, reimprospatat, reinnoit" (2)

articol de Angela Anghel

Ceea ce apare şi dispare nu este real Publicat de dakini , marți, 10 octombrie 2006 at 14:48, in

<> Nisargadatta Maharaj

Adevărul a fost căutat întotdeauna de către oameni, în toate epocile. Cei care au avut intuiţia profundă a faptului că nu întotdeauna ceea ce este considerat în mod obişnuit a fi real coincide cu Adevărul, şi-au creat propriile sisteme, căi şi modalităţi prin care au reuşit să treacă dincolo de voalul iluziei, descoperind astfel Realitatea. Demersul nu este uşor iar căile pot fi multiple. Adevărul se ocultează sub diferite forme, în afară, ca şi în exterior, şi de aceea a-L descoperi, mai devreme sau mai târziu, nu este decât o chestiune de perseverenţă, vigilenţă şi hotărâre.

Întreabă-te în fiecare clipă ce este real şi ce nu este real, ce te apropie de Adevăr şi ce te depărtează, ce este Adevărul şi cine eşti tu... Vei descoperi că, deşi ascuns în forme multiple, Adevărul este Unul singur, este în tot şi în toate, iar Totul eşti chiar tu.

Dakini - un alb negru in culori Publicat de dakini , sâmbătă, 23 septembrie 2006 at 11:31, in

O dakini (sanscrită: „dansator al cerului”) este o preoteasă tantrică a Indiei antice care „acompania sufetele morţilor spre cer”. Această figură buddhistă este susţinută în principal de buddhismul tibetan. Dakini este o femeie cu un temperament volatil, care joacă rolul de muză pentru practicile spirituale. Dakini pot fi asociate cu elfii, îngerii, şi alte fiinţe supranaturale şi sunt reprezentativele simbolice ale testării conştienţei şi aderenţei sadhana. Conform legendelor, membri castelor regale indiene şi nobilimea îşi aduceau morţii în Nordul îndepărtat să viziteze Templul Dakinilor (situat la poalele Himalayei). Alte legende menţionează un mit tibetan care spune că dakinii au apărut prima oară într-o zonă izolată, „lipsită de om”. Dakini sunt fiinţe ne-umane eterne, inorganice, care au coexistat cu Energia Spirituală încă de la începuturile timpului. În unele sisteme ale credinţei New Age, ele sunt angelice. Această paradigmă New Age diferă faţă de cea iudeo-creştină pentru că nu insistă asupra faptului că îngerii sunt servitori de bună credinţă ai lui Dumnezeu. Mai mult, un înger este echivalentul Occidental a unei dakini. Comportamentul unei dakini a fost întotdeauna revelator şi misterios; ele răspund stării de energie spirituală din fiecare om. Dragostea este domeniul lor obişnuit – o explicaţie acordată ideii de dakini sau înger care se presupune că trăiesc în cer sau Rai. Manifestările unei dakini în formă umană se întâmplă pentru că, aparent, ele pot asuma orice formă. Adesea, ele apar în forma unei femei. Convenţional, un bărbat de acest fel este numit „daka”. În buddhismul tibetan şi alte şcoli apropiate de practicile Yogacara şi Vajrayana, o dakini este considerată o fiinţă supranaturală care testează abilităţile şi angajamentul unui practicant. Multe poveşti ale Mahasiddhilor în Tibet conţin pasaje unde o dakini va veni să perturbe căutarea unui Mahasiddha. Când testul unei dakini a fost trecut, practicantul este adesea recunoscut ca şi Mahasiddha, şi ridicat în Paradisul Dakinilor, un loc al beatitudinii. Trebuie notat că în timp ce dakini sunt deseori ilustrate ca fiind frumoase şi goale, ele nu sunt simboluri sexuale, ci simboluri ale naturaleţii. Există cazuri în care o dakini testează controlul asupra dorinţelor sexuale ale unui practicant, dar însuşi dakini nu este o fiinţă a pasiunii. Sexul tantric poate implica un „ajutor” dakini – o femeie instruită în yoga tantrică – sau o dakini „reală”. Ambele, cresc nivelul plăcerii erotice al participanţilor ajutându-i să se concentreze asupra unei stări spirituale de bucurie, non-fizică şi asupra plăcerii fizice a sexului în acelaşi timp. Reprezentările iconografice au tendinţa de a arăta o dakini ca o figură tânără, goală, într-o postură de dans, adesea având o cupă în forma unui craniu uman plină cu sânge menstrual sau elixirul vieţii într-o mână, iar în cealaltă, un cuţit. Poate purta o ghirlandă de cranii umane, cu un trident sprijinit de umărul ei. Părul ei este adesea sălbatic, pe spate, iar faţa ei are o expresie mânioasă în timp ce dansează pe un corp neînsufleţit, ceea ce reprezintă stâpânirea ei completă asupra ignoranţei şi a egoului. Într-adevăr, aceste fiinţe de nestăpânit par a se desfăta în libertate în orice mod. Există o conexiune între energiile divine ale unei dakini şi toate deităţile feminine. Unii oameni cred că limba dakinilor este legată de cea a Antlantisului. O dakini este zeiţa momentelor în care viaţa se schimbă. Distilaţii ale emanaţiilor arhetipale, dakinii reprezintă acele principii esenţiale din Sine care sunt capabile de transformare într-o octavă mai ridicată. Dakinii sunt „dansatori ai cerului”, îngeri devotaţi adevărului (dharma), partenere ale zeilor creatori ai Indiei şi Tibetului. Dakinii servesc ca şi investigatoare, muze, mesagere, chiar şi trişoare, împingând aspirantul după barierele luminării. Aspectul furios al unei dakini este arătat de marea de cranii. Aspectul ei paşnic este arătat de frunzele de lotus. Asemeni zeiţei hinduse, Kali, rolul ei este să transmute suferinţa. Mâna ei stânga reprezintă lampa eliberării. Dakini reprezintă cerul, ea fiind simbolul pântecului, al golului, creativităţii şi potenţialităţii. Sunt obiecte ale dorinţei, purtând energiile cosmice care în permanenţă fertilizează sfera umană. Dakinii ne aduc plăcere şi spirituaitate. Ele provoacă dorinţa care aduce viaţa într-o fiinţă. Sunt suflete poetice şi cosmice, aşezate aici să ne tenteze la spiritualitate. Se spune că dakinii au puterea de a încătuşa instant muritorii doar cu privirea lor. Oglinda minţii tale este casa misterioasă a dakinilor – partea feminină din fiecare. Dakinii păzesc cele mai adânci mistere ale Sinelui. Reprezentând inspiraţia şi înţelegerea non-conceptuală, dakinii te invită să te eliberezi de toate limitările. Sunt neconvenţionale, neaşteptate, spontane, dansând în minunată beatitudine, unite cu adevărul divin. sursa: dakini - un alb negru in culori