A fi liber Publicat de dakini , luni, 27 septembrie 2010 at 18:55, in

Orice om are amintiri indepartate despre o perioada cand eram liberi si cand iubeam aceasta libetate, dar noi am uitat ce inseamna cu adevarat libertatea.

Daca privim un copil de doi sau trei ani vom constata ca suntem in fata unei fiinte umane cu adevarat libere.

De ce este copilul atat de viu? Deoarece el face exact ceea ce doreste sa faca. El este complet salbatic. La fel ca o floare, un copac, sau un animal care nu a fost inca domesticit, este perfect natural. Si daca observam copiii care au doi ani, descoperim ca majoritatea au un zambet larg pe fata si se distreaza.

Ei exploreaza lumea lor.

Lor nu le este frica sa se joace...."

Frica noastra... Publicat de dakini , duminică, 26 septembrie 2010 at 16:42, in

De nimic nu se tem mai mult oamenii decat de a fi vii. Moartea nu este cea mai mare frica a noastra; cea mai mare frica pe care o avem este sa ne asumam riscul de a trai, riscul de a fi vii si de a exprima ceea ce suntem cu adevarat. A fi noi insine este cea mai mare frica a noastra, a oamenilor.

Noi stim ca nu suntem ceea ce credem ca trebuie sa fim si ne simtim falsi, frustrati si nesinceri. Incercam sa ne ascundem si pretindem ca suntem ceea ce nu suntem. Rezultatul este ca nu ne simtim autentici si purtam masti sociale pentru a nu-i lasa pe ceilalti sa observe acest lucru.

Noi avem nevoie sa fim acceptati si iubiti de ceilalti, dar nu ne putem accepta si iubi pe noi insine. Cu cat ne iubim mai mult pe noi insine, cu atat experimentam mai putine abuzuri in viata noastra. Autoabuzul provine din autorespingere, iar autorespingerea se naste din faptul ca avem o imagine a perfectiunii si nu ne ridicam niciodata la inaltimea acestui ideal. Imaginea noastra despre perfectiune este motivul pentru care ne respingem singuri.

Don Miguel Ruiz - Cele patru Legaminte

A fi intreg... Publicat de dakini , marți, 21 septembrie 2010 at 22:35, in

Traim cu impresia ca, pentru ca ceva sa fie divin, trebuie sa fie perfect. Gresim. De fapt, adevarul este exact opusul. A fi divin inseamna a fi intreg – si a fi intreg inseamna a fi totul: pozitivul si negativul, binele si raul, albul si negrul.

Cand ne acordam ragazul de a ne descoperi umbra si darurile ei, intelegem ce a vrut Jung sa spuna prin: “Aurul se afla in intuneric”

Fiecare dintre noi trebuie sa descopere acel aur, pentru a ne reuni cu Sinele nostru sacru

Iubindu-te Publicat de dakini , vineri, 30 iulie 2010 at 13:12, in

Motto: Din spuma alba a marii-nvolburate

Creata-am fost ca sa-ti aduc Iubirea!

Te port cu mine si totusi, esti departe.

Departe-ti sunt, de asemenea, si mangaierile;

Te vreau, te chem, te strig cu-a mele soapte,

Tu nu ma auzi, dar imi raspunzi in fiecare noapte.

Credeam ca a iubi e-un simplu joc,

Ce-l joaca un Barbat si o Femeie!

Dar cunoscandu-te m-am mistuit in foc;

Mistuitorul de ego-uri nu m-a iertat deloc.

Si-acum mi-e sufletul de tine plin,

Si ochii-mi lacrimeaza, dar inima mi-e vie;

Absenta ta greoaie si constanta-n brate-o tin

Si-n frumusete se preface, ce pare uneori venin.

As vrea sa stiu Iubirea sa-ti arat

Dar, neindemanatica, ma-mpiedic, uneori

Si-as vrea ca tu sa tii ascuns doar un secret

Ca dintre noi, doar sufletul e cel perfect

Iubirea n-are reguli si e fara sfarsit

Cand crezi ca ai murit, de fapt atunci traiesti !

Cand plangi caci aparenta te arata nedorit

Iubirea te salveaza, descoperindu-te ca ESTI!

Dor... la mare Publicat de dakini , miercuri, 21 iulie 2010 at 21:07, in

Un poem simplu si din suflet... rod al unei iubiri despre care nu as putea sa "vorbesc" decat in versuri... Poemul este scris in august 2002, cu o strofa in completare in prezent [iulie 2010] Da, Iubirea nu poate fi niciodata afectata de timp... intensitate ei ramane constanta indiferent de timp si spatiu... Ceea ce nu poate ramane neschimbat insa, sub influenta acestei Iubiri este Sufletul/Spiritul nostru, care nu va mai fi niciodata acelasi, o data ce a fost atins de momentul prezent al Iubirii.

DOR LA MARE

Stau si privesc in zare spre mare

La orizontul tacerii-n nemarginire

Si simt ca la kilometrii, zeci de mii departare

Alt Suflet urla-n tacere: SI EU VREAU IUBIRE!

O scoica iesita din adancuri nevazute

Ascunde nestemata marii linistite;

Tot astfel lacrimile-mi deodata ivite

Sunt perlele adancurilor mele-ndragostite

Si algele marii striga: CUTEAZA!

S-asculti linistea vie din a voastra Iubire;

“The Power Of Love” in ecou vibreaza

Si tot ce-I in jur a ajuns devenire.

Si valurile marii prea mult involburate

De doruri neimplinite si-amoruri mult visate

Izbesc de tarm toate dorintele adunate

In noptile de veghe, de ganduri nepatate [ n.n. 21.07.2010]

Mirosul de sare patrunde-n fiinta

Si muzica apei ritmat ma atige ;

Sunt singura? NU, pentru ca-ti simt prezenta

Si incet, incet, nelinistea din mine se stinge.

[22.08.2002]

Cuvintele pot separa, pot distanta... Publicat de dakini , marți, 20 iulie 2010 at 10:04, in

Cuvintele au puterea pe care noi le-o dam. Uneori nu este intelept sa le luam prea in serios. Oamenii nu fac intotdeauna ceea ce spun ca vor face. Asteapta sa vezi daca cuvintele se vor risipi, sau vor prinde radacini. Asteapta sa vezi daca faptele reflecta mesajul cuvintelor. Nu te grabi sa le crezi si nici sa te lasi « lovit » de mesajul lor.

Cuvintele spuse in graba, sub impulsul urii si furiei, alimentate de neimplinire, frustrare, imaturitate, pierderea controlului launtric si al separarii, pot fi iertate si uitate.

Numai atunci cand asemenea cuvinte se traduc in fapte, e nevoie sa le iei in serios. Nu lasa cuvintele sa puna distanta intre suflete, caci distanta duce mai devreme sau mai tarziu la separare. Pana atunci, cand faptele reflecta fidel cuvintele, nu lasa cuvintele sa va imparta in tabere separate. Nu exista decat o singura tabara.

Si aceasta tabara se numeste Iubire.

Tu ce alegi?

Adevarul ... pur si simplu Publicat de dakini , duminică, 13 iunie 2010 at 20:14, in

“Adevarul pur si simplu este rareori pur si niciodata simplu.” (Oscar Wilde)

Adevarul nu trebuie ghicit, inventat sau smuls.

El trebuie dorit, cautat si iubit pana in clipa in care faptele vietii vor determina maturitatea necesara intelegerii lui.

Imi pot programa sa cunosc si sa pasesc in universul intim al unei fiinte. O pot urmari si pot specula metode prin care sa-mi ating tinta. Toate acestea sunt simple jocuri ale egoismului propriu.

Daca voi ramane la ele ma voi asemana celui care, facand autopsia unui cadavru isi imagineaza ca va descoperi idealurile indragite ale sufletului plecat.