" Cateodata oamenii se impiedica de adevar, dar de cele mai multe ori se ridica si merg mai departe"
La inceput ma jucam cu Dumnezeu si eram fericit. Dar nu stiam. Am vrut sa stiu si jocul l-am uitat. Nu mai era timp pentru el si oricum era un joc prea simplu si prea demodat. In jurul meu roiau enigme si aveam un singur tel: sa le inteleg, convins fiind ca acesta-i scopul vietii, si-n sinea mea gandeam ca sunt un tip istet. Si clipele treceau si eu continuam sa ma catar tot mai sus, la fel ca viermele, care odata ajuns in varful copacului s-a crezut mai inalt decat el; neluand in seama norii, razand de stele, priveam de sus, gandind ce minunat e totul. Dar creanga putreda s-a rupt si m-am trezit intr-un tarziu, plangand.
Un copil s-a oprit si m-a privit:
- De ce plangi? Mai bine vino sa te joci cu mine.
- Nu stiu sa ma joc - i-am raspuns - si n-am nici timp. Eu tind spre inaltimi, pricepi?
Copilul m-a privit nedumerit. S-a urcat pe un nor alb si a zburat spre soare razand.
Inocenta!
" Cateodata oamenii se impiedica de adevar, dar de cele mai multe ori se ridica si merg mai departe"
La inceput ma jucam cu Dumnezeu si eram fericit. Dar nu stiam. Am vrut sa stiu si jocul l-am uitat. Nu mai era timp pentru el si oricum era un joc prea simplu si prea demodat. In jurul meu roiau enigme si aveam un singur tel: sa le inteleg, convins fiind ca acesta-i scopul vietii, si-n sinea mea gandeam ca sunt un tip istet. Si clipele treceau si eu continuam sa ma catar tot mai sus, la fel ca viermele, care odata ajuns in varful copacului s-a crezut mai inalt decat el; neluand in seama norii, razand de stele, priveam de sus, gandind ce minunat e totul. Dar creanga putreda s-a rupt si m-am trezit intr-un tarziu, plangand.
Un copil s-a oprit si m-a privit:
- De ce plangi? Mai bine vino sa te joci cu mine.
- Nu stiu sa ma joc - i-am raspuns - si n-am nici timp. Eu tind spre inaltimi, pricepi?
Copilul m-a privit nedumerit. S-a urcat pe un nor alb si a zburat spre soare razand.
CINE MOARE?
A plecat cand am venit. Nu ne-am intalnit, si totusi vibram la fel in aceleasi adevaruri... cine este El, cine sunt Eu, ce mai conteaza, suntem aceeasi esenta...
Cum sufletu-mi, iubito, se aflã pretutindeni, apari din mii de lucruri ce-mi apartin doar mie. O, fluturas din visuri, suspinul vietii mele, încapi doar în cuvîntul captiv: melancolie.
CINE MOARE?
de Pablo Neruda
Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.
Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru. Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca, oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.
Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in lucrul sau; cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile "responsabile". Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi.
Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza. Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca cunoaste intrebarea. Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira. Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire splendida. Totul depinde de cum o traim... Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul. Daca va fi sa plangi, plange de bucurie. Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale. Daca va fi sa furi, fura o sarutare. Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica. Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire. Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in fiecare zi...
A recunoaste ca esti un simplu Om
Nu lasa ca spiritualitatea ta sa ascunda faptul ca esti un simplu om. Nu incerca sa-ti ascunzi ranile, greselile, mania, teama sau tristetea, pentru a castiga aprobarea celorlalti. Nu pretinde ca esti ceea ce nu esti.
Indeparteaza-te de disimulare si de tainuire si apropie-te de dezvaluirea de sine si de autenticitate. Lasa-te sa fi vazut asa cum esti cu adevarat. Recunoaste-ti greselile. Impartaseste-ti sentimentele. Atunci vei putea sa-ti afirmi atat calitatea de om, cat si spiritualitatea
Raizboinicul Luminii
Razboinicul stie ca bataliile pe care le-a dat in trecut au sfarsit intotdeauna prin a-l invata cate ceva. Dar invatamintele acestea l-au facut pe razboinic sa sufere mai mult decat ar fi fost necesar. Nu doar o data si-a pierdut timpul luptand pentru o minciuna.
Si a suferit pentru persoane care nu erau la inaltimea dragostei lui.
(Paulo Coelho - Manualul Razboinicului Luminii)
Cancao Do Mar
Numai sufletul, singurul lucru invizibil in om...
Cand un suflet omenesc trage cortina grea a eului si sta fata in fata cu iubirea vesnica e ca si cand ar privi pe Maestru creand o lume. Cand viata omului iese teafara din ratacirile eului si-si gaseste unitatea sa cu Dumnezeu, constiinta vesniciei e un semn imediat al existentei, tot asa ca lumina intr-o flacara. Toate conflictele vietii se dezleaga, toate contradictiile se impaca, stiinta, iubirea si actiunea se armonizeaza. Bucuria si durerea se contopesc in frumusete, placerea si renuntarea se egalizeaza in puritate. Prapastia dintre finit si infinit se umple de o iubire exuberanta, fiecare clipa vestind pe Cel vesnic, Cel fara de trup apare sub forma florii si a rodului, Cel fara de margini ne imbratiseaza cu brate de Tata si merge cu noi alaturi ca un prietenNumai sufletul, singurul lucru invizibil in om, poate sa franga orice granita si sa-si recunoasca inrudirea cu Cel Preainalt. Cata vreme nu ajungem la armonia launtrica si la intregul fiintei noastre, viata ramane inabusita de lucruri de nimic.
Rabindranath Tagore
Iubirea mea a ajuns la puritate!
Daca vreti sa cunoasteti viziunea pe care o am eu despre iubire... ea nu mai apartine domeniului dialecticii, al contrariilor. Barbatul si femeia sunt diferiti si complementari. Barbatul lasat singur este doar o jumatate, la fel ca si femeia. Numai impreuna, intr-o profunda stare de unire, barbatul si femeia vor simti pentru prima data totalitatea,
perfectiunea.
Daca poti iubi fara gelozie, daca poti iubi fara nici un atasament, daca poti iubi un barbat atit de mult incit propria sa fericire sa fie fericirea ta - chiar daca el este cu alta femeie si este fericit - atunci iubesti cu adevarat, si acest fapt te umple de bucurie. Vei fi fericita deoarece el este fericit, si vei fi recunoscatoare femeii care l-a facut pe partenerul tau fericit; gelozia va disparea. Astfel iubirea a ajuns la puritate. Aceasta iubire nu poate crea nici o legatura. Iar aceasta iubire este pur si simplu o deschidere a inimii in toate directiile, catre intregul cer.
Osho
Falsii invatatori
Nu cauta compania cuiva care-ti neaga libertatea de-a fi tu insuti. Nu accepta un invatator care incearca sa ia decizii in locul tau, sau sa-ti controleze viata.
Oricine care pretinde ca are o cunoastere speciala si o pune in vanzare, este un fals invatator. Oricine care iti cere sa renunti la ideile si experientele tale si sa indeplinesti programul sau, este un fals invatator. Oricine care cere favoruri sexuale in schimbul unei calauziri spirituale, este un fals invatator. Oricine care te incurajeaza sa renunti la puterea ta, la respectul de sine, sau la demnitatea ta, este un fals invatator.
Esti raspunzator pentru cei cu care te aduni. Nu te intovarasi cu astfel de oameni.
(Paul Ferrini)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
