Adevarata daruire Publicat de dakini , miercuri, 19 decembrie 2007 at 18:27, in

Un cirpaci a venit la rabin şi i-a spus: - Spune-mi ce pot face in legatura cu rugaciunea mea de dimineaţa. Clientii mei sunt oameni saraci si nu au decat o singura pereche de pantofi. Imi aduc seara tarziu pantofii si sunt nevoit sa lucrez toata noaptea ca sa ii repar, pentru ca a doua zi dimineata sa ii pot inapoia. - Ce ai facut pana acum? l-a întrebat rabinul - Sunt zile cand imi fac foarte repede rugaciunea dupa care ma grabesc sa ma intorc la munca mea, dar ma simt un pacatos. Alteori, renunţ la rugaciune, dar si atunci ma simt un pacatos. Ori de cite ori imi ridic ciocanul si bat cuiele in pantof, imi aud inima oftand: Cit de nefericit sunt ca nu imi pot face munca de dimineaţa. Rabinul i-a raspuns: - Daca eu as fi Dumnezeu, as pretui acest oftat mai mult decat rugaciunea de dimineaţa.

Adevar trist! Publicat de dakini , joi, 22 noiembrie 2007 at 18:25, in

Azi am realizat inca o data, pentru a cata oara ca "suferinta este cel mai bun maestru"! Am fost pusa in situatia sa observ... (practic in ultimul timp cam asta ma devenit... o observatoare). Ca este vorba de o implicare a mea in acele situatii pe care le observ sau sunt pur si simplu fortuit acolo, sunt o observatoare. Azi am vazut pentru a cata oara, ca omul, nu invata si nu ia aminte la anumite greseli pe care le face si nu si le corecteaza decat in cazul in care suporta consecinta greselii sale si simte o durere, fizica sau psihica in fiinta sa legata de greseala sa, sau daca i se atrage atentia dinainte trebuie musai ca modul in care i se atrage atentia, sa fie facut ceva mai fortat decat modul armonios si frumos in care i se spune ca, de fapt greseste, deci sa simta o mica durere! Eu sunt adepta armoniei si a bunei intelegeri si de fiecare data apelez cu bun simt, atat cat pot sa-l am, cand sunt nevoita sa atrag atentia asupra unor erori atat de evidente, uneori. Azi, am constatat ca modul meu, normal si armonios de-a atrage atentia asupra unor erori a dat gres si ca eroarea a continuat cu consecinte mai grave decat daca era corectata la prima constatare. Am fost nevoita sa adopt un mod mult mai "nearmonios" din punctul meu de vedere pentru ca si corectia sa fie facuta! Ce trist imi pare acest Adevar!

A visa sau a nu visa?! Publicat de dakini , marți, 20 noiembrie 2007 at 08:24, in

"Avem nevoie de oameni ce viseaza lucruri care nu exista" (J.F Kennedy)

Intr-adevar serioasa treaba cu visatul asta, pentru ca vine un moment in care te indoiesti de visele tale, te indoiesti de idealurile tale si atunci intervine ratiunea si incearca sa castige teren: e normal oare sa visez? e normal, oare ceea ce visez? ma reprezinta cu adevarat aceste vise sau sunt doar o iluzie? ... si poti sa ai impresia ca in acele momente chiar te clatini puternic spre a cadea, poate chiar cazi un pic...

DAR sufletul, a carui sorginte tinde mereu si mereu doar spre inaltimi iti aduce aminte mereu ca pana la urma tot ceea ce visezi, acel IDEAL spre care tinzi, esti de fapt Tu. Si asta este suprema Ta Realitate! Dincolo de ceea ce cred, spun sau fac ceilalti!

O noua paradigma a relatiei Publicat de dakini , luni, 30 iulie 2007 at 04:20, in

Singurul mod de a evita relatiile co-dependente este acela de a ne imprieteni cu Sinele si de a-l respecta. Atunci, vom putea construi o relatie bazata pe adevarul coerentei de sine.

Aceasta este noua paradigma a relatiei.

In vechea paradigma, angajamentul fata de sine este viciat de angajamentul fata de celalalt. In cautarea noastra de a satisface pe altcineva , sinele este abandonat. Intrucat sinele abandonat este incapabil de iubire, intram intr-un cerc vicios al atractiei si al respingerii.

Orice relatie autentica trebuie sa fie construita pe fundamentul acceptarii propriei persoane si iubirii de noi insine. Acesta este actul spiritual primordial - cel care deschide usa catre adevarata intimitate!

Pare simplu in cuvinte acest Adevar dar, doar timpul si dorinta noastra nestavilita de transformare, puterea noastra de iertare si acceptare si mai apoi iubirea ce- o emanam din inima ne poate ajuta sa reusim in primul rand pe calea regasirii de Sine si mai apoi intr-o relatie de cuplu si mai apoi in orice relatie cu orice fiinta.

Ceea ce iubim, prospera! Publicat de dakini , marți, 26 iunie 2007 at 08:17, in

Ceea ce pretuim cu adevarat, ne retine atentia plina de iubire. Este ingrijit, udat si dus la o implinire perfecta. Acest lucru nu se intampla peste noapte. El nu se intampla exact in modul in care am dori noi sa se intample si atunci cand am vrea. Dar se manifesta atunci cand conditiile sunt propice. Iar dupa aceea, pentru a creste si a inflori, are nevoie de angajarea noastra neintrerupta...

Fata in fata Publicat de dakini , marți, 5 iunie 2007 at 18:13, in

Adevarul este ca poti sa fi tot atat de fericit cu o alta persoana, pe cat poti sa fi cu tine insuti. Daca tie iti place cine esti, a fi cu o alta persoana poate fi o prelungire a fericirii tale. Dar, daca nu te placi, a fi cu o alta persoana nu poate decat sa-ti exacerbeze nefericirea.

Decizia ta de a intra intr-un parteneriat nu ar trebui sa se bazeze pe dorinta de-a evita sa te privesti pe tine insuti, ci pe dorinta de-a te privi si mai intens. Atunci cand traiesti impreuna cu alti oameni, e posibil sa le declansezi ranile nevindecatesi e posibil ca ei sa ti le declanseze pe ale tale.

A deveni constient de partile nevindecate din tine nu este nici placut, nici usor. Si totusi, acest lucru este o parte necesara a calatoriei catre intregirea sufleteasca.

Relatia este ca o lama uriasa de plug. Ea strapunge straturile superficiale ale constiintei si iti scoate la iveala cele mai adanci temeri si nesigurante. Daca nu esti dispus sa privesti la aceste lucruri in profunzime, poate ca ar trebui sa-ti spui sub semnul intrebarii dorinta de-a te afla intr-o relatie intima.

Nu te poti apropia de o persoana - fara sa ajungi fata in fata cu tine insuti.

Daca... Publicat de dakini , vineri, 4 mai 2007 at 18:07, in

Daca razi poti parea nebun/ Daca lacrimezi, poti parea sentimental/ Daca vrei sa cunosti pe cineva, risti sa te implici/ Daca iti impartasesti sentimentele, risti sa le expui/ Daca iti impartasesti ideile si visurile in fata altora,/ Risti sa le pierzi/ Daca iubesti, risti sa nu-ti fie dragostea impartasita/ Daca traiesti, risti sa mori/ Daca speri, risti sa fi disperat/ Daca incerci ceva, risti sa dai gres/ TREBUIE sa risti, pentru ca cel mai mare risc/ Este SA NU RISTI NIMIC./ Persoana care nu risca nimic, nu face nimic,/ Nu are nimic si este un nimeni./ Ar putea evita suferinta si necazurile,/ dar nu ar putea simti, schimba, creste sau trai/ Incorsetat de incertitudini devine sclav, ingradindu-si libertatea./ RISCA, pentru ca cei puternici profita de cei slabi/ Numai o persoana care isi asuma riscul este LIBERA./ Mi-am permis sa preiau aceasta simpla dar minunata poezie de la un om simplu, dar plin de intelepciunea anilor si a experientei de viata. E adevarat ca suntem incorsetati de frici. Tot ce este esuat in viata noastra, toate neimplinirile se rezuma la fricile pe le-am lasat la un moment dat sa invinga in noi. Thomas Edison spunea magistral ca Cele mai multe esecuri in viata sunt ale celor care nu si-au dat seama cat de aproape erau de succes atunci cand s-au dat batuti Cat de adevarat este acel citat biblic "fericiti cei saraci cu duhul"... am gasit multe interpretari la acest simplu citat, dar cel pe care vreau sa-l evidentiez acum este cel legat de "naivitatea", cu care suntem catalogati de cele mai multe ori de persoanele rationale cu care interactionam, din necesitate, in fiecare zi. DA, este extraordinara puterea inocentei, a faptului ca stii doar un singur lucru, aceala in care crezi cu toata fiinta ta, restul... e prea complicat. Si aici, am sa-l iau aliat pe Albert Einstein, care spune Toata lumea stie ca anumite lucruri sunt irealizabile, pana cand vine cineva care nu stie acest lucru si le realizeaza! Hehe... simplu, nu?