- Azi am realizat inca o data, pentru a cata oara ca "suferinta este cel mai bun maestru"! Am fost pusa in situatia sa observ... (practic in ultimul timp cam asta ma devenit... o observatoare). Ca este vorba de o implicare a mea in acele situatii pe care le observ sau sunt pur si simplu fortuit acolo, sunt o observatoare. Azi am vazut pentru a cata oara, ca omul, nu invata si nu ia aminte la anumite greseli pe care le face si nu si le corecteaza decat in cazul in care suporta consecinta greselii sale si simte o durere, fizica sau psihica in fiinta sa legata de greseala sa, sau daca i se atrage atentia dinainte trebuie musai ca modul in care i se atrage atentia, sa fie facut ceva mai fortat decat modul armonios si frumos in care i se spune ca, de fapt greseste, deci sa simta o mica durere! Eu sunt adepta armoniei si a bunei intelegeri si de fiecare data apelez cu bun simt, atat cat pot sa-l am, cand sunt nevoita sa atrag atentia asupra unor erori atat de evidente, uneori. Azi, am constatat ca modul meu, normal si armonios de-a atrage atentia asupra unor erori a dat gres si ca eroarea a continuat cu consecinte mai grave decat daca era corectata la prima constatare. Am fost nevoita sa adopt un mod mult mai "nearmonios" din punctul meu de vedere pentru ca si corectia sa fie facuta! Ce trist imi pare acest Adevar!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu