Liniștitul și frumosul sentiment de a-i iubi pe ceilalți, pierde ceva din valoare, dacă nu-l împărtășim.
Contactul plin de simpatie al unei mâini, strângerea cu afecțiune a unui braț, pot reconforta o ființă care suferă, infinit mai mult decât o mulțime de vorbe; absența expansiunii, adică, nemanifestarea iubirii, nu este, adesea decât orgoliu, care vine din ideea stupidă că a iubi pe cineva înseamnă a te injosi, a scădea în ochii celorlalți, a-ți pierde valoarea...
O inimă, într-adevăr iubitoare este prima dintre calitățile cerute pentru a găsi Cărarea Cunoașterii!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu