Intotdeauna acest subiect a preocupat si va continua sa preocupe sufletele avide de iubire in cautarea mult ravnitei impliniri sufletesti printr-o relatie de iubire.
Desigur ca exista deja multe teorii care mai de care mai ezoterice si spirituale sau chiar astrologice.
Eu insami am venit in contact cu cateva dintre ele, diferite intre ele si/sau asemanatoare.
Si desigur ca orice suflet aflat pe ogorul iubirii, ogor care mai intai trebuie curatat de pietre si adaugat ingrasamint natural, abia apoi arat, semanat, ingrijit, etc, am oscilat de la credinta existentei unui “suflet pereche” predestinat, la un “suflet pereche” in care alegerea, credinta si raportarea ta este determinanta, sau chiar, in ultimii ani dupa diverse si interesante vicisitudini pe ogorul iubirii, la necredinta existentei unui asa zis “suflet pereche”.
Poate de aceea si simt ca mai am inca mult de lucrat pe ogorul meu!
Si totusi, viata ne contrazice, pentru ca intotdeauna vom gasi printre noi perechi de indragostiti tinandu-se de mana si zambindu-si unul altuia cald si admirativ, chiar daca anii vor fi lasat urme adanci peste mainile, zambetul si trupul lor!
Asadar exista “suflet cu are sa traiesti in pereche”.
Viata ne arata ca DA, exista, chiar daca intr-o proportie destul de mica ii vedem printre noi.
Si atunci revine intrebarea daca exista “un sufletul cu care sa fi pereche” ce este el si cum il recunoastem?
Poate cineva sa ne dea un raspuns care sa fie universal valabil si imuabil? Nu cred, de aceea nici eu nu ma hazardez decat sa-mi spun parerea din acest ACUM, parere venita prin meditatie si intuitie. Chiar daca insa este o parere venita de undeva, ea este trecuta prin filtrul constiintei mele subiective, de aceea, rogu-va sa o tratati ca atare si sa gasiti singuri raspunsul in forul sinelui vostru interior.
Una din teorii face referire la acel “suflet pereche” care exista de mai multe existente si reincarnari… nu am de gand sa combat sau sa afirm aceasta teorie. Ideea de “suflet pereche” la care vreau sa ma aplec acum este cea care se refera la aceasta existenta prezenta.
Ce este deci “sufletul cu care traiesti in pereche” ?
“Sufletul pereche” este acel suflet alaturi de care gasesti resurse infinite in tine pentru a trece orice obstacol si greutate care apare in firescul vietii de zi cu zi, pentru a ramane impreuna, pentru a merge inainte impreuna. Este acel suflet in prezenta caruia te regenerezi, te redescoperi, te reinventezi dupa fiecare « taifun » al cotidianului; este acel suflet langa care ai curajul sa vezi ca de multe ori esti mic, prost si cu o multime de slabiciuni si de care poti sa razi impreuna cu acel suflet care ti le vede, dar nu ti le evidentiaza pentru ca pentru acel “suflet pereche” stie ca nu esti doar acele slabiciuni, ci esti un Tot Intreg in care calitatile si slabiciunile firesti oricarui suflet conlucreaza pentru evolutia “sufletului pereche” . Pentru ca alaturi de acel “suflet pereche” gasesti puterea interioara sa te scoti pe tine din ecuatie, sa-ti « sinucizi » egoul si individualitatea pentru acea fiinta imbogatita care este « noi ». Aceasta sinucidere este, cred singura care nu va fi considerata vreodata un pacat, din contra ea va fi mereu o virtute. Iar langa acel “suflet pereche” lasul care erai devine eroul care esti proband aceasta virtute a acceptarii mortii egoului tau, si a “nevoilor tale” luate in mod separat...
Si as putea sa continui sa enumar toata diversitatea de trairi pe care o poti simti in prezenta “sufletului pereche” , dar toate pot fi cuprinse intr-o singura fraza, aceea ca alaturi de acel “suflet pereche” te simti “viu” in suflet iar aceasta capacitate de forta, de putere te ajuta sa suporti absolut orice in viata… iar ca sa simplific o fraza la un cuvant, acel cuvant este Dumnezeu. Doar prin descoperirea lui Dumnezeu poti ulterior sa descoperi acel miracol numit Suflet Pereche.
Multi vor spune ca au simtit toate aceste trairi alaturi de o anumita persoana alaturi de care au trait o cuanta de timp, si totusi… finalul a venit si el. Iar multe “teorii” spun ca de fapt intalnim mai multe “suflete pereche” in viata de care trebuie sa ne despartim pentru ca… si urmeaza explicatiile care mai de care, ba ca celalalt nu a simtit acelasi lucru, sau l-a simtit o vreme dupa care s-a schimbat, ba ca au avut o lectie impreuna de invatat, au invatat-o si nu a mai fost nevoie sa ramana impreuna, ba ca destinul le-a stat impotriva, ba ca n-a fost sa fie care e cea mai simplista explicatie, etc, etc.
Nu exista asa ceva! Nu avem curajul sa recunoastem ca ne-am mintit pe noi insine! Nu avem curajul sa recunoastem ca alaturi de acea fiinta nu am putut accesa « izvorul nesecat al iubirii » pentru ca asta este “sufletul pereche”, un izvor nesecat de iubire din care se hraneste fiecare entitate sufleteasca in parte si impreuna.
Nu exista dificultate si incercare sa nu poti sa o treci impreuna cu cel pe care il iubesti si care te iubeste, daca iubirea este cea care va unifica cu adevarat!
Cum putem sa- l recunoastem, atunci ca ne-am gasit “acel sufletul cu care sa fim pereche” ?
Ei bine, noi nu putem… pentru ca de cele mai multe ori ne pacalim pe noi insine manati de acea pornire avida de implinire a sufletului printr-o iubire umana.
Putem sa simtim/intuim ca l-am gasit, dar cel care ne afirma sau infirma autenticitatea celor simtite/intuite de noi este Timpul.
Cand spun timpul… ma refer la ani. Nu la unul, doi, trei ani, ci la zeci de ani. Daca dupa zeci de ani de convietuire impreuna putem sa privim in ochi pe cel de langa noi cu aceeasi prospetime si efervescenta admirativ - transfiguratoare ca atunci cand l-am privit prima data cand ne-am indragostit si cand l-am atins, atunci putem spune fara reticenta de-a bate campii, ca suntem printre « norocosii » care si-au gasit “un sufletul in care sa traim in pereche” .
Pana atunci ne invartim in jurul teoriilor care nu sunt nici utile si nici eficiente in munca pe care o depunem in ogorul nostru…
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu