Sub pleoapele închise, imaginile-s clare
Cu ochii larg deschişi văd umbre fade,
Noaptea în vis fantoma ta-mi apare
Lipită de privire şi-n întuneric arde.
Mi-e astfel noaptea zi şi ziua noapte,
Numai cu ochii-nchişi te pot vedea,
Oricât de mut ai fi sau de departe
Umbra ta-mi însenineaza calea.
Şi mă gândesc ce binecuvântare
Ar fi ca-n plină zi întunecată,
Când ochii-mi rătăcesc absent în zare,
Să-ţi întâlnesc privirea dintr-odată!
Atunci lumina zilei s-ar preschimba în zi
Şi dintr-un somn ciudat la viaţă m-aş trezi.
William Shakespeare - Sonet XLIII
When most I wink then do mine eyes best see,
For all the day they view things unrespected,
But when I sleep, in dreams they look on thee,
And darkly bright, are bright in dark directed.
Then thou whose shadow shadows doth make bright
How would thy shadow’s form, form happy show,
To the clear day with thy much clearer light,
When to unseeing eyes thy shade shines so!
How would (I say) mine eyes be blessed made,
By looking on thee in the living day,
When in dead night thy fair imperfect shade,
Through heavy sleep on sightless eyes doth stay!
All days are nights to see till I see thee,
And nights bright days when dreams do show thee me.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu