Este extraordinar sa iubesti, dar dragostea unei persoane nu-ti poate umple golul din suflet. Umplerea acestui gol este responsabilitatea ta. Ai nevoie sa iubesti si sa te afirmi pe tine insuti zi de zi, clipa de clipa. Fara Iubire de tine insuti, indiferent de cat de multa iubire primesti de la partenerul tau, nu este de ajuns.
A cauta sa obtii iubirea de la o alta persoana inseamna a te comporta precum alcoolicul care cauta sa obtina fericirea de la o sticla. Cu cat bea mai mult, cu atat mai putin satisfacut se simte - si cu atat doreste sa bea mai mult.
Toti suntem dependenti de starea de-a fi indragostit. Dar, dupa ce am "cazut" (a se indragosti in lb engleza = to fall in love, traducere literara, a cadea in dragoste) de cateva ori si ne-am rupt cateva oase emotionale, e de asteptat sa devenim putin mai intelepti. Stim ca partea cea mai frumoasa, atunci cand te indragostesti, nu va dura. Stim ca, mai curand sau mai tarziu, va trebui sa fim autentici unul cu celalalt. Aceasta este deosebirea dintre idila si cuplu. Tot ceea ce ramane dupa ce romantismul relatie trece este realismul ei, compatibilitatea naturala a amandurora si dorinta de parteneriat - sau lipsa lor.
Daca avem interese comune, Idealuri comune, preocupari comune, o fundamentala "atractie" unul pentru celalalt, maturitate emotionala si asteptari realiste, relatia noastra are o sansa de a prospera. Daca nu ne vom trezi ca "a ne indragosti" duce la "a ne dezdragosti".
Idila este o incercare de a mentine dependenta. Ea are o viata foarte scurta. Cuplul, parteneriatul este un dans a doi oameni obisnuiti, care invata sa traiasca impreuna, zi de zi. Este o scoala plina de provocari. Adeseori, este mai mult munca decat joaca, dar este excelent sa facem aceasta munca ca si cum ne-am juca; da savoare clipelor si nu vom obosi niciodata prestand aceasta munca. Si, cu siguranta necesita mult mai multa adaptare psihologica, decat pot oferi ani intregi de tarapie!
Nu absolvim aceasta scoala intr-un an sau doi. Ne trebuie multi ani, poate chiar o viata intreaga, ca sa-i asimilam intreaga programa.
Temelia iubirii noastre nu este perfecta si nu va fi niciodata asa. Pe alocuri, ea este uscata, prost facuta, superficiala.
Cateodata ne intrebam cum de se tine pe picioare. Da, se tine. Se tine pentru ca asa vrem noi, pentru ca in fiecare zi suntem dispusi sa facem ceea ce ne cere relatia - chiar daca, uneori, o facem cu proteste si tipete.
Se tine, pentru ca noi continuam sa gasim iubire, chiar daca trecem, cu dificultate si tristete, prin durere. Se tine, pentru ca noi stim ca partenerul nostru va fi alaturi de noi - indiferent ce se intampla.
Nu aflam imediat acest lucru.
Nu e ceva ce putem promite dinainte.
Este ceva ce se produce la momentul potrivit!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu