Azi m-am lovit de una din atitudinile "la moda" ( eh, vorba vine ca numai azi m-am lovit, azi am reusit sa o observ si sa meditez mai mult la ea), aceea in care o greseala in loc sa fie analizata si mai apoi asimilata, este cat mai cu putinta musamalizata, ascunsa, sa nu cumva sa se afle, cine este vinovatul...si uite asa, eu ma prefac ca este bine, desi stiu ca la mine a sosit greseala deja facuta, nu spun nimic, ca sa nu fac "un rau " colegului, si uite asa greseala care putea fi la modul incipient rezolvata si asimilata merge mai departe crescand intensitatea consecintelor ei... si atunci?
Deci, pana la urma adevaratul bine este sa spun Adevarul despre greseala, chiar daca in urmatoarele saptamani, zile, ore (in functie de orgoliul colegului) risc sa fiu privit in orice fel numai cu Iubire, nu!...e un risc pe care aleg sau nu sa mi-l asum...depinde de gradul meu de libertate interioara!
"Strong characters are not derived from not doing wrong but rather from actually doing right. "
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu