Povestea răbdării unui sfânt apusean, Filip din Neri! 

Se povesteşte că acest sfânt apusean era lipsit de răbdare şi se certase cu aproape toţi fraţii din mănăstirea sa. Intr-o zi şi-a dat seama cu consternare de incapacitatea sa de a răspunde cu răbdare la provocări. 
S-a dus în biserică, s-a aruncat la picioarele unei statui care-L reprezenta pe Hristos şi a spus: „Doamne, dă-mi răbdare".
După ce a terminat rugăciunea, s-a întors în mănăstire. Pe cale s-a întâlnit cu unul dintre fraţii cu care nu se certase niciodată. Acesta a spus ceva ce i-a stârnit mânia. Apoi l-a întâlnit pe un altul şi i s-a plâns acestuia care, în loc să arate compasiune şi înţelegere, a spus: „Foarte bine ţi-a făcut!". 
Filip s-a despărţit de acesta înfuriat. Dar după câteva clipe s-a oprit. A fugit înapoi în biserică, a căzut în genunchi înaintea statuii lui Hristos şi a spus: „Doamne, oare nu ţi-am cerut să-mi dai răbdare?". 
Iar din statuie s-a auzit o voce spunând: „Da, aşa e, iar Eu îţi înmulţesc ocaziile pentru ca tu să o dobândeşti".

Într-un veac grăbit, cu un schimbător decor

Drumu-i tot mai individual, iubirile mor

Ard și lumânări, chiar și-un felinar,

Se sfârșesc cărări pe acest hotar

Numărăm tăcuți clipele ce pier

Și ca niște muți, plângem către cer...

Apăsătoarea clarviziune

Ce apăsătoare sunt „clarviziunile„ când ai acces la ele, dar nu ai suficientă maturitate și forță interioară să poți să le faci față, să poți să le înțelegi, să poți să le gestionezi înțelept, fără să-ți afecteze viața și fără să te sustragă clipei prezente, cea mai importantă clipă.

Nu cereți niciodată de la Dumnezeu daruri ce depășesc sfera de înțelegere și mai ales sfera de trăire emoțională și sentimentală... căci „cunoașterea” fără un suport experiențial prealabil al cărei rol este de a aduce o înțelegere cuprinzătoare ce implică puterea de detașare, este cel mai apăsător și amar lucru pe care îl poate trăi și gusta un suflet inocent...

Va trăi ani de zile sfâșiat între credința dată de trăirea intrinsecă evidentă a unui „viitor” și certitudinea unui prezent, cu totul și cu totul diferit... bulversant de diferit... vorba lui Eminescu: „Hiperyon, ce din genuni,/ Răsai c-o lume-ntreagă/ Nu cere semne și minuni...” [și completez puțin modificat] „chiar de au chip și nume”