Inca o « perla » de la Parintele meu duhovnic, Dan Popovici invatatura… o poveste care mie mi s-a intiparit in (citez din nou pe Parintele Dan) « filocalia inimii »
Umbra Sfântă
Cândva a trăit un mare sfânt. Atât de pur şi de bun, încât îngerii coborau din cer pentru a-l vedea şi a fi lângă el, pentru a se bucura de acea mireasmă a Duhului Sfânt care se afla în jurul lui, care izvora din el precum dintr-o floare. Acest sfânt radia compasiune şi virtute, fără ca să cunoască acest lucru, aşa cum stelele îşi dăruiesc strălucirea, sau florile parfumul. Existenţa lui zilnică putea fi rezumată în doua cuvinte: dăruia şi uita. Totuşi aceste cuvinte nu apăreau niciodată pe buzele sale. Ele erau exprimate prin zâmbetul său, prin bunătatea sa, prin daruirea sa.
Într-o zi, îngerii s-au dus la Dumnezeu şi i-au spus:
- Doamne, oferă-i puterea de a face minuni!
Dumnezeu le-a răspuns:
- Bine, duceţi-vă şi întrebaţi-l ce-ar dori să facă?
Îngerii l-au întrebat pe sfânt:
- Ai dori ca mâinile tale sa vindece pe oricine ating?
- Nu, a răspuns sfântul. Doresc ca Dumnezeu să faca acest lucru, a Lui este această putere.
- Ţi-ar plăcea să ajuţi sufletele pierdute să ajungă pe cale?
- Nu, a răspuns din nou sfântul. Aceasta este misiunea îngerilor. Nu eu sunt cel care îi poate converti pe oameni, care le poate schimba inimile.
Atunci a treia oară l-au întrebat îngerii:
- Ai dori să devii un exemplu pentru fiinţele umane, să le atragi prin virtuţile şi puritatea ta, slăvindu-L astfel pe Dumnezeu?
- Nu, a răspuns din nou sfântul, căci dacă oamenii ar fi atraşi de mine, atunci ei s-ar înstrăina de Dumnezeu, l-ar uita pe Dumnezeu.
- Atunci ce doreşti, l-au intrebat cumva iritaţi îngerii?
- Ce pot dori a întrebat sfântul zâmbind? Dumnezeu imi oferă în fiecare zi Harul Său, fiecare zi este pentru mine o zi a cincizecimii, o zi de Rusalii, oare nu am prin aceasta Totul?
Îngerii i-au răspuns:
- Trebuie să-ţi doreşti să faci un anume fel de minuni, altfel îţi vom da ceea ce credem noi.
- Bine, a răspuns sfântul. Atunci vreau să fac mult bine, dar sa-l fac fără să cunosc asta. Totul să se întâmple în urma mea, nu în faţa ochilor mei, totul să se întâmple după ce trec eu, mereu în spatele meu, astfel încât să nu ştiu că am făcut şi nici ceilalţi să nu ştie cine i-a binecuvantat. Vreau să răman anonim. Numai aşa daţi-mi puterea să fac Binele.
Îngerii au rămas perplecşi. Au mers totuşi, la Dumnezeu şi au formulat cererea.
În vremea ce a urmat, au constatat că ori de cate ori umbra sfântului se afla în spatele său, ori în partea stângă sau dreaptă, astfel ca să nu o poată vedea, aceasta avea puterea de a vindeca bolile, de a alina durerea şi suferinţele celor pe care îi atingea. De atunci umbra sa înverzea vegetaţiile pe cărările bătătorite, înflorea plantele uscate, limpezea apele fântânilor, îmbujora copii palizi, insufla bucurie şi fericire oamenilor trişti.
Oamenii îi respectau pioşenia şi modestia şi-l urmau în tăcere şi nu i-au vorbit niciodată despre minunile care se întâmplau în urma lui. Dupa un timp i-au uitat şi numele şi au început să-l numească Umbra Sfântă.
