Atunci cand ne imprietenim cu copilul aflat in interiorul nostru, el inceteaza sa-i mai fie teama sa ceara iubirea care o doreste si de care are nevoie. In loc sa incerce sa manipuleze si sa controleze pentru a obtine un oarecare subtistut al iubirii – el cere fara ocolisuri, iubirea.
Atunci cand, in momentele lui de durere si de tristete copilul stie ca este iubit – disconfortul incepe sa dispara. Sentimentul lui de separare incepe sa se estompeze.
Ceva se intampla, sufletul devine dintr-o data imponderabil, se inalta, pluteste, zboara... atunci cand stim ca suntem iubiti – dar acest lucru nu se poate petrece, pana cand nu stim ca iubirea este ceea ce dorim si pana nu avem curajul sa o cerem in mod direct.
