WEB BLOG
this site the web

Adevarata Credinta

Credinta puternica in Dumnezeu, ne face sa fim vii cu adevarat. Ea ne umple de bine si bucurie fiecare zi, iar atunci cand apar probleme de care ne impiedicam, ne putem gasi cu usurinta linistea prin credinta ca, orice ni s-ar petrece/intampla, totul este - prin ghidarea tainica a lui Dumnezeu - numai spre binele nostru.

Cat de bine este atunci cand putem sa ne trezim profund inima si sa ne rugam plini de iubire lui Dumnezeu, pana ce incep sa ne curga lacrimi din ochi, asemeni unui copilas care isi cheama plangand Tatal Atotputernic... este momentul acceptarii neputintei noastre... este momentul cand Duhul lui Dumnezeu, duhul smereniei se coboara asupra noastra...

Pogoara Doamne acest Duh Sfant mereu asupra mea... este ceea ce iti cer cu toata fiinta mea!

« Sufletul Pereche ??? »

Intotdeauna acest subiect a preocupat si va continua sa preocupe sufletele avide de iubire in cautarea mult ravnitei impliniri sufletesti printr-o relatie de iubire.

Desigur ca exista deja multe teorii care mai de care mai ezoterice si spirituale sau chiar astrologice.

Eu insami am venit in contact cu cateva dintre ele, diferite intre ele si/sau asemanatoare.

Si desigur ca orice suflet aflat pe ogorul iubirii, ogor care mai intai trebuie curatat de pietre si adaugat ingrasamint natural, abia apoi arat, semanat, ingrijit, etc, am oscilat de la credinta existentei unui “suflet pereche” predestinat, la un “suflet pereche” in care alegerea, credinta si raportarea ta este determinanta, sau chiar, in ultimii ani dupa diverse si interesante vicisitudini pe ogorul iubirii, la necredinta existentei unui asa zis “suflet pereche”.

Poate de aceea si simt ca mai am inca mult de lucrat pe ogorul meu!

Si totusi, viata ne contrazice, pentru ca intotdeauna vom gasi printre noi perechi de indragostiti tinandu-se de mana si zambindu-si unul altuia cald si admirativ, chiar daca anii vor fi lasat urme adanci peste mainile, zambetul si trupul lor!

Asadar exista “suflet cu are sa traiesti in pereche”.

Viata ne arata ca DA, exista, chiar daca intr-o proportie destul de mica ii vedem printre noi.

Si atunci revine intrebarea daca exista “un sufletul cu care sa fi pereche” ce este el si cum il recunoastem?

Poate cineva sa ne dea un raspuns care sa fie universal valabil si imuabil? Nu cred, de aceea nici eu nu ma hazardez decat sa-mi spun parerea din acest ACUM, parere venita prin meditatie si intuitie. Chiar daca insa este o parere venita de undeva, ea este trecuta prin filtrul constiintei mele subiective, de aceea, rogu-va sa o tratati ca atare si sa gasiti singuri raspunsul in forul sinelui vostru interior.

Una din teorii face referire la acel “suflet pereche” care exista de mai multe existente si reincarnari… nu am de gand sa combat sau sa afirm aceasta teorie. Ideea de “suflet pereche” la care vreau sa ma aplec acum este cea care se refera la aceasta existenta prezenta.

Ce este deci “sufletul cu care traiesti in pereche” ?

“Sufletul pereche” este acel suflet alaturi de care gasesti resurse infinite in tine pentru a trece orice obstacol si greutate care apare in firescul vietii de zi cu zi, pentru a ramane impreuna, pentru a merge inainte impreuna. Este acel suflet in prezenta caruia te regenerezi, te redescoperi, te reinventezi dupa fiecare « taifun » al cotidianului; este acel suflet langa care ai curajul sa vezi ca de multe ori esti mic, prost si cu o multime de slabiciuni si de care poti sa razi impreuna cu acel suflet care ti le vede, dar nu ti le evidentiaza pentru ca pentru acel “suflet pereche” stie ca nu esti doar acele slabiciuni, ci esti un Tot Intreg in care calitatile si slabiciunile firesti oricarui suflet conlucreaza pentru evolutia “sufletului pereche” . Pentru ca alaturi de acel “suflet pereche” gasesti puterea interioara sa te scoti pe tine din ecuatie, sa-ti « sinucizi » egoul si individualitatea pentru acea fiinta imbogatita care este « noi ». Aceasta sinucidere este, cred singura care nu va fi considerata vreodata un pacat, din contra ea va fi mereu o virtute. Iar langa acel “suflet pereche” lasul care erai devine eroul care esti proband aceasta virtute a acceptarii mortii egoului tau, si a “nevoilor tale” luate in mod separat...

Si as putea sa continui sa enumar toata diversitatea de trairi pe care o poti simti in prezenta “sufletului pereche” , dar toate pot fi cuprinse intr-o singura fraza, aceea ca alaturi de acel “suflet pereche” te simti “viu” in suflet iar aceasta capacitate de forta, de putere te ajuta sa suporti absolut orice in viata… iar ca sa simplific o fraza la un cuvant, acel cuvant este Dumnezeu. Doar prin descoperirea lui Dumnezeu poti ulterior sa descoperi acel miracol numit Suflet Pereche.

Multi vor spune ca au simtit toate aceste trairi alaturi de o anumita persoana alaturi de care au trait o cuanta de timp, si totusi… finalul a venit si el. Iar multe “teorii” spun ca de fapt intalnim mai multe “suflete pereche” in viata de care trebuie sa ne despartim pentru ca… si urmeaza explicatiile care mai de care, ba ca celalalt nu a simtit acelasi lucru, sau l-a simtit o vreme dupa care s-a schimbat, ba ca au avut o lectie impreuna de invatat, au invatat-o si nu a mai fost nevoie sa ramana impreuna, ba ca destinul le-a stat impotriva, ba ca n-a fost sa fie care e cea mai simplista explicatie, etc, etc.

Nu exista asa ceva! Nu avem curajul sa recunoastem ca ne-am mintit pe noi insine! Nu avem curajul sa recunoastem ca alaturi de acea fiinta nu am putut accesa « izvorul nesecat al iubirii » pentru ca asta este “sufletul pereche”, un izvor nesecat de iubire din care se hraneste fiecare entitate sufleteasca in parte si impreuna.

Nu exista dificultate si incercare sa nu poti sa o treci impreuna cu cel pe care il iubesti si care te iubeste, daca iubirea este cea care va unifica cu adevarat!

Cum putem sa- l recunoastem, atunci ca ne-am gasit “acel sufletul cu care sa fim pereche” ?

Ei bine, noi nu putem… pentru ca de cele mai multe ori ne pacalim pe noi insine manati de acea pornire avida de implinire a sufletului printr-o iubire umana.

Putem sa simtim/intuim ca l-am gasit, dar cel care ne afirma sau infirma autenticitatea celor simtite/intuite de noi este Timpul.

Cand spun timpul… ma refer la ani. Nu la unul, doi, trei ani, ci la zeci de ani. Daca dupa zeci de ani de convietuire impreuna putem sa privim in ochi pe cel de langa noi cu aceeasi prospetime si efervescenta admirativ - transfiguratoare ca atunci cand l-am privit prima data cand ne-am indragostit si cand l-am atins, atunci putem spune fara reticenta de-a bate campii, ca suntem printre « norocosii » care si-au gasit “un sufletul in care sa traim in pereche” .

Pana atunci ne invartim in jurul teoriilor care nu sunt nici utile si nici eficiente in munca pe care o depunem in ogorul nostru…

Templul de Dreptate si stropul de Iubire

"Un templu de DREPTATE valoreaza mai putin decat o picatura de IUBIRE"

In spiritul IUBIRII exista tot ceea ce exista. IUBIREA apropie si uneste, topind distantele subtile si fizice, IUBIREA cladeste fiind elementul de coeziune al tuturor componentelor. IUBIREA creaza, dand nastere Totului din Nimicul Absolut, IUBIREA e rabdatoare, IUBIREA e compasiva, IUBIREA e alchimia absoluta.

Atunci cand templului de DREPTATE ii lipseste stropul de IUBIRE... templul de DREPTATE devine unul sterp, lipsit de viata care este caldura, binetea, gingasia... el devine in curand ocolit de orice fel de cautator, pentru ca indiferent de natura cautatorului, el isi doreste mai presus de toate ca atunci cand paseste sfios in templul de DREPTATE sa se simta bine primit, accceptat, iubit, imbratisat. Daca insa la primii pasi facuti in templul DREPTATII, cautatorul e primit de lovituri de ciocan pentru ca in timp ce pasea nu a avut atentia si privirea atintita catre icoana din altarul templului, atunci cautatorul va iesi val vartej din acest templu pretios; iar acest templu pretios de DREPTATE devine parasit, iar la sfarsit doar ruinele mai vorbesc despre ce a fost odata un templu pretios de DREPTATE!

Iar arhitectul si constructorul acestui templu va trai o nesfarsita nedumerire, tristete si nostalgie cu privire la faptul ca templul sau de DREPTATE nu a folosit nimanui!

De ce?

De ce?

De ce?...

... pentru ca a lipsit stropul de IUBIRE!

... pentru ca Dumnezeu este Iubire si Iubirea este Dumnezeu!

~ Iubirea este un act de iertare nesfârsita o privire tandra care devine un obicei. (Peter Ustinov)

~ Bunatatea e mai importanta decat intelepciunea, iar recunoasterea acestui fapt este inceputul intelepciunii. ~ Theodore Isaac Rubin

~ Pentru lucrarea Sa, Dumnezeu nu cauta metode mai bune, nici cai mai bune, ci ... oameni mai buni!

~ Uneori bunatatea e mai necesara ca adevarul. (Columb)

~ Timpul nu schimba oamenii. Stapânirea de sine nu schimba oamenii. Iubirea schimba oamenii. (Henry Drummond)

Acum stiu si eu...

"Acum stiu, stiu ca orice ura, orice aversiune, orice tinere de minte a raului, orice lipsa de mila, orice lipsa de intelegere, bunavointa, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul gratiei si gingasiei unui menuet de Mozart... este un pacat si o spurcaciune.

Nu numai omorul, ranirea, lovirea, jefuirea, injuratura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea, orice cautatura rea, orice dispret, orice rea dispozitie este de la diavol si strica totul.

Acum stiu, am aflat si eu... "

- Nicolae Steinhardt

A pune in practica Iubirea

A tine predici celorlalti are rareori succes.

Cuvintele de iubire necesita actiuni care sa le confirme.

Daca propovaduim iubirea si actionam intr-un mod care denota frica, retinere, distanta, exagerari de orice fel ar fi, oamenii nu sunt inspirati de exemplul nostru.

Daca vrem ca cineva sa se comporte intr-un mod plin de iubire, trebuie sa fim dornici sa-l iubim. Numai iubirea noastra pentru acea persoana o va invata ce inseamna iubirea.

Nu uita de Dumnezeu...

Nu uita de Dumnezeu, spune Maestrul

Priveste bine, cu atentie, si totul iti va fi revelat.

Bine, dar cum trebuie sa privim?

De fiecare data cand te uiti la ceva, vei vedea doar ceea ce ai nevoie si nimic altceva.

Ucenicii erau atat de uimiti ca Maestrul exprima asta mult prea simplu: de exemplu, daca te uiti la luna, vei vedea Luna si nimic altceva.

Si ce altceva am putea vedea in afara de luna, privind luna?

O persoana flamanda ar putea vedea o roata de branza, un indragostit, pe iubita sa…

Sonet...

Sub pleoapele închise, imaginile-s clare

Cu ochii larg deschişi văd umbre fade,

Noaptea în vis fantoma ta-mi apare

Lipită de privire şi-n întuneric arde.

Mi-e astfel noaptea zi şi ziua noapte,

Numai cu ochii-nchişi te pot vedea,

Oricât de mut ai fi sau de departe

Umbra ta-mi însenineaza calea.

Şi mă gândesc ce binecuvântare

Ar fi ca-n plină zi întunecată,

Când ochii-mi rătăcesc absent în zare,

Să-ţi întâlnesc privirea dintr-odată!

Atunci lumina zilei s-ar preschimba în zi

Şi dintr-un somn ciudat la viaţă m-aş trezi.

William Shakespeare - Sonet XLIII

When most I wink then do mine eyes best see,

For all the day they view things unrespected,

But when I sleep, in dreams they look on thee,

And darkly bright, are bright in dark directed.

Then thou whose shadow shadows doth make bright

How would thy shadow’s form, form happy show,

To the clear day with thy much clearer light,

When to unseeing eyes thy shade shines so!

How would (I say) mine eyes be blessed made,

By looking on thee in the living day,

When in dead night thy fair imperfect shade,

Through heavy sleep on sightless eyes doth stay!

All days are nights to see till I see thee,

And nights bright days when dreams do show thee me.

Menire...

Era un discipol evreu. El il intreaba pe maestru:

- Ce fapte bune trebuie sa fac pentru a trai maretia lui Dumnezeu?

- Pai, cum sa stiu eu? raspunse maestrul.

- Biblia ta spune ca Avraam practica ospitalitatea si Dumnezeu era cu el. Lui Ilie ii placea sa se roage si Dumnezeu era cu el. David a condus un regat si Dumnezeu a fost cu el.

Exista vreo modalitate prin care sa pot descoperi munca care mi-a fost repartizata mie, menirea mea?

- Da, cu siguranta. Cauta sa descoperi care e inclinarea/atractia cea mai profunda a inimii tale si urmeaz-o.

Despre Trufia Succesului

Când un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia. Cel ce slăbeşte, se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor când altul se bălăceşte, încă, în viciul său. Dacă unul îşi reprimă cu sârg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu trufie către păcătosul care se căzneşte să scape de păcat, dar instinctul i-o ia înainte!

Ceea ce reuşim, ne poate spurca mai ceva decât păcatul însuşi. Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa manieră încât ne umple sufletul de venin. Banii care vin spre noi ne pot face aroganţi şi zgârciţi, cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti. Drumul către iubire se îngustează când ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor. Blândeţea inimii se usucă pe vreji de dispreţ, de ură şi de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reuşita sa cu modestia şi graţia unei flori… Tot ce reuşim pentru noi şi ne aduce energie este menit a se întoarce către aceia ce se zbat, încă, în suferinţă şi-n păcat. Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur.

Dacă reprimi foamea în timp ce posteşti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o să viseze mâncăruri gustoase şi alese, mintea o să simtă mirosurile cele mai apetisante chiar şi în somn, pentru ca, în ziua următoare, înnebunită de frustrare, să compenseze lipsa ei printr-un dispreţ sfidător faţă de cel ce nu posteşte. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului şi a izbânzii trufaşe asupra poftelor… Dar, dincolo de orice, trufia rămâne trufie, iar sentimentul frustrării o confirmă. Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării. Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a vieţii, dar ea nu rămâne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean. Îngâmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii tale evenimente specifice lor.

Slăbeşte, bucură-te şi taci! Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci! Curăţă ograda ta, bucură-te de curăţenie şi lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus. Căci între vecin şi gunoiul din curte există o relaţie ascunsă, nişte emoţii pe care nu le cunoşti, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată şi cauze ce vor rămâne, poate, pentru totdeauna ascunse minţii şi inimii tale. Între omul gras şi grăsimea sa există o relaţie ascunsă. O înţelegere. Un secret. Un sentiment neînţeles. O emoţie neconsumată. O dragoste respinsă. Grăsimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului. Şi în viaţa noastră nu există profesori mai severi decât viciile şi incapacităţile noastre…

Acum ştiu, ştiu că orice ură, orice aversiune, orice ţinere de minte a răului, orice lipsă de milă, orice lipsă de înţelegere, bunăvoinţă, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul graţiei şi gingăşiei unui menuet de Mozart… este un păcat şi o spurcăciune; nu numai omorul, rănirea, lovirea, jefuirea, înjurătura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea, orice căutătură rea, orice dispreţ, orice rea-dispoziţie este de la diavol şi strică totul. Acum ştiu, am aflat şi eu…

(Nicolae Steinhardt, Omul ca fiinta contingenta)

Sursa: Romania Crestina

Un minut de intelepciune...

- Exista ceva… de exemplu, exista un minut de intelepciune?

- Cu siguranta, raspunde maestrul.

- Dar un minut de intelepciune e, in mod cert, mult prea scurt.

- Cincizeci si noua de secunde sunt foarte lungi.

Apoi maestrul le spuse discipolilor sai mirati:

- Cat timp dureaza ca sa privesti luna?

- Eeeee… bine, si atunci de ce e nevoie de atatia ani de eforturi spirituale ?

- He, he… pentru a deschide ochii, poate intr-adevar dura o viata intreaga. “Sa vezi” insa, se intampla intr-o secunda.

A cere iubire

Atunci cand ne imprietenim cu copilul aflat in interiorul nostru, el inceteaza sa-i mai fie teama sa ceara iubirea care o doreste si de care are nevoie. In loc sa incerce sa manipuleze si sa controleze pentru a obtine un oarecare subtistut al iubirii – el cere fara ocolisuri, iubirea.

Atunci cand, in momentele lui de durere si de tristete copilul stie ca este iubit – disconfortul incepe sa dispara. Sentimentul lui de separare incepe sa se estompeze.

Ceva se intampla, sufletul devine dintr-o data imponderabil, se inalta, pluteste, zboara... atunci cand stim ca suntem iubiti – dar acest lucru nu se poate petrece, pana cand nu stim ca iubirea este ceea ce dorim si pana nu avem curajul sa o cerem in mod direct.

Text

Reality is that which, when you stop believing in it, doesn't go away!

 

W3C Validations

Cum sociis natoque penatibus et magnis dis parturient montes, nascetur ridiculus mus. Morbi dapibus dolor sit amet metus suscipit iaculis. Quisque at nulla eu elit adipiscing tempor.

Usage Policies