Cu cat sunt mai puternice credintele noastre, cu atat ne manifestam mai mult in conformitate cu ele. Gandim, actionam si reactionam dupa cum credem. Ne cream viata in functie de ceea ce credem - indiferent de cat de adevarata sau de eronata poate fi convingerea noastra. Ieri am vizionat Adaptation[2002], cu un Nicolas Cage in dublu rol si o Meryl Streep, la fel de geniala ca in orice rol pe care il joaca. Redau o discutie dintre cei doi frati gemeni, fata in fata cu moartea, pe cat de gemeni, pe atat de diferiti:
-Donald nu vreau sa mor. Dumnezeule mi-am irosit viata.
-Ba nu, n-ai sa mori.
-Mi-am irosit viata. Te admir, Donald, stii? Mi-am trait viata paralizat de ceea ce cred altii despre mine, iar tie, tie nici nu ti-a pasat de altii.
-Ba nu, nu e adevarat! -Nu, nu ma intelegi. O spun ca pe un compliment. Odata, la facultate ma uitam la tine prin geamul bibliotecii... vorbeai cu Sarah Marshall
-Doamne, eram indragostit de ea-Stiu, si ii faceai curte. Si ea era draguta cu tine.
-Imi aduc aminte-Dupa aceea ai plecat, iar ea a inceput sa rada de tine impreuna cu Kim Kennery. M-am simtit de parca ar fi ras de mine. Dar tu nu stiai nimic? Pareai atat de fericit
-Stiam. Le-am auzit
-Atunci de ce erai atat de fericit?
-O iubeam pe Sarah, Charles. Era a mea... iubirea mea. Imi apartinea (n.n. iubirea), iar Sarah nu avea dreptul sa-mi fure iubirea. Aveam dreptul sa ma indragostesc de cine doream
-Si-a dat seama ca erai de compatimit
-[razand absolut senin]Era problema ei, nu a mea. Iubesti pe cine vrei tu, nu pe cine vor altii. Am hotarat asta cu mult timp in urma... Ce s-a intamplat?
-Multumesc [lacrimile rostogolindu-se pe obraz]
- Pentru ce?![...]
