MAGIA VERITABILĂ: DRAGOSTEA
Omraam Mikhael Aivanhov
Dragostea a fost cea care a învăţat pe oameni magia. Atunci când iubiţi pe cineva, proiectaţi asupra lui gândurile voastre, dorinţele voastre, încercaţi să penetraţi în inima sa, în capul său; astfel acţionaţi asupra lui, şi după calitatea şi forţa dragostei voastre, faceţi ravagii sau creaţi în el Împărăţia lui Dumnezeu. De ce credeţi că femeile, tocmai, sunt cele mai mari magiciene? Pentru că pe parcursul secolelor au fost mai mult persecutate de societatea în care trăiau: erau supravegheate, încuiate, nu puteau să-şi exprime dorinţele, sentimentele; atunci, ele au descoperit mijloace ocolitoare pentru a exprima ceea ce doreau. Aceste mijloacele sunt gesturile, vocea, privirea, surâsul, parfumurile. Astfel au devenit magiciene, maestre în farmece.
Da, dragostea este mama magiei, şi dacă unii sunt scandalizaţi de aceste cuvinte, nu au decât să analizeze lucrurile. Dacă se observă un pic cum acţionează atunci când sunt îndrăgostiţi, vor vedea că, inconştient deja, ei fac magie: se concentrează tot timpul asupra celui sau celei pe care îl (o) iubesc pentru a-i capta atenţia şi a-l (o) atrage, aleg condiţiile, situaţiile, care le permit să-l (o) seducă sau chiar să-l (o) prindă în capcană... Mai mult, alţii au mers mai departe: ei au utilizat puterile gândului, ale cuvintelor şi, prin incantaţii, conjuraţii au făcut apel la entităţile lumii invizibile şi la puterile astrelor. A ieşit o întreagă “ştiinţă” şi un întreg ritual care s-a transmis din secol în secol, din ţară în ţară.
Magia nu e nimic altceva decât expresia unei iubiri care se cere împlinită. Apoi, s-a extins şi în alte domenii. După ce a fost în serviciul lui Venus, ea s-a pus în cel a lui Marte, Jupiter, etc. O persoană care se simte ofensată, rănită, vrea să se răzbune pe un duşman şi, în loc să ia o armă pentru a se debarasa de el, ea recurge la magie, o altă formă de magie cu alte invocaţii, alte obiecte, alte ritualuri. Sau, devorată de ambiţie, ea se serveşte de magie pentru a obţine puteri sau locuri pe care le doreşte, eliminând concurenţii săi. Atunci, vedeţi, există tot felul de magii, dar prima magie a fost acea a lui Venus, dragostea a fost cea care a inventat toate celelalte magii.
Când vedem cum înţeleg unii dragostea, cum se manifestă, ce metode folosesc, ne dăm seama că sunt pe cale de a se amesteca inconştient în magia neagră. Nu avem dreptul de a face tot posibilul pentru a seduce pe cineva, a vrea să ne impunem lui, a exercita o violenţă asupra lui. Dar când dragostea pune stăpânire pe anumite persoane, ele nu se interesează să ştie dacă acel sau acea pe care-i iubesc le împărtăşesc sentimentele, ele vor să fie iubite cu orice preţ şi, în acel moment sunt capabile de orice, chiar de vrăji. Dar vă previn, nu faceţi niciodată asta. De ce?
Să presupunem că prin conjuraţii şi formule magice, ajungeţi să forţaţi o fiinţă - bărbat sau femeie - să vă iubească, şi astfel să devină îndrăgostită până peste cap de voi: când vă va îmbrăţişa şi vă va da ceea ce doriţi, Infernul vi le v-a da pe acestea. Pentru că să nu credeţi că spiritele invocate prin formulele voastre magice care au venit şi s-au instalat în acea fiinţă pentru a satisface dorinţele voastre sunt spiritele cel mai luminoase. Nu, acestea sunt entităţi tenebroase care vor să intre în voi şi să vă ia forţele. Dacă aţi putea să le vedeţi, vi s-ar ridica părul în cap, aţi implora Cerul să vă elibereze. Practicile magice sunt cea mai rea metodă de a obţine dragostea cuiva. Veţi avea poate în planul fizic ceea ce doriţi, dar veţi bea de pe buzele lui (ei) o otravă care se va infiltra până în sufletul vostru.
Trebuie să înţelegeţi că există în bărbaţi şi femei un element mai subtil cu ajutorul căruia trebuie să vă conduceţi relaţiile. Astfel veţi deveni mai larg, metodele pe care le veţi folosi în privinţa fiinţei pe care o iubiţi vor deveni mai inteligente, mai delicate, şi această fiinţă va începe să se ataşeze mai mult mai mult de voi pentru că va vedea că raţionaţi, că nu o violentaţi, că poate avea încredere în voi. Când va dispărea teama de nu a captura cea ce râvniţi, veţi înceta să mai fiţi tensionat, grosier, vindicativ, şi veţi vedea mai clar pentru a găsi soluţii problemelor care vi se pun.
Să presupunem chiar că soţul sau soţia nu vă mai iubesc. Spuneţi-vă atunci că acel suflet este liber, că el nu va fi cu voi etern, că înainte de voi ea (el) a iubit deja sute de soţi (soţii), şi va mai iubi şi după voi. De ce să vă spargeţi capul dacă nu vă mai iubeşte? Şi voi, iubiţi tot timpul?... L-aţi iubit de la creaţia lumii? Nu. Ei bine, staţi liniştiţi, şi să ştiţi că e injust să ceri totul de la o fiinţă atunci când voi vă consideraţi liberi să faceţi ceea ce vă place.
E mult mai important să învăţaţi să vă transformaţi dragostea. Ţineţi în mână fotografia bărbatului sau femeii pe care îl (o) iubiţi... De ce trebuie să murdăriţi şi să limitaţi această fiinţă proiectând asupra ei dorinţe senzuale, gândindu-vă la mijloacele de a o înrobi, de a o face a voastră? Din contră, trebuie să o încredinţaţi Domnului, Mamei Divine spunând: “Iată, e fiica voastră, e fiul vostru, binecuvântaţi această fiinţă şi inspiraţi-mi cele mai bune gânduri pentru a putea să o ajut în calea evoluţiei sale.“ Şi chiar când vă mângâiaţi iubitul (iubita), capul său, părul său, în loc de a căuta numai plăcerea, gândiţi-vă să faceţi ceva pentru binele lui (ei) şi spuneţi: “Să te binecuvânteze Dumnezeu, fie ca în acest cap să domnească lumina, fie ca toţi îngerii să vină să se instaleze aici.” În acel moment, dragostea voastră se va transforma, nu va mai fi numai senzualitate, va deveni un sentiment extraordinar cum nu aţi mai cunoscut.
Ceea ce constituie cu adevărat bogăţia fiinţei umane, chintesenţa sa, adică gândurile, sentimentele, nu poate fi capturată. Cea mai mare iluzie e să vă imaginaţi că puteţi înlănţui un suflet uman. E la fel cum aţi vrea să legaţi nisipul sau cum aţi vrea să dirijaţi vântul. Sufletul nu poate fi dominat. Putem stăpâni corpul fizic, dar nu fiinţa misterioasă care locuieşte mai sus. Putem invoca entităţi ale lumii astrale şi putem să le impunem voinţa noastră, dar spiritul e liber, nu poate fi legat sau înlănţuit.
Doriţi să atrageţi iubirea cuiva? Toate mijloacele vă sunt interzise, cu excepţia unuia: să-i trimiteţi lumină. Nu trebuie să căutaţi să câştigaţi dragostea sau prietenia fiinţelor nici prin bani, nici prin seducţie, nici prin surâsuri. Ştiu că lumea întreagă foloseşte aceste mijloace, dar sunt cele mai slabe dintre toate. Singurul care e autorizat, cel mai puternic, este de a trimite celui sau celei de care vreţi să fiţi iubiţi cadouri de lumină, gânduri pure. Chiar dacă acea fiinţă e dură şi necinstită, aveţi răbdare, suportaţi tot şi continuaţi să o ajutaţi, să o iubiţi: dacă ţineţi cu adevărat la ea, mai repede sau mai târziu sufletul său o va simţi şi va începe să se ocupe mai mult de voi.
A vrea să posezi o fiinţă e o lipsă de inteligenţă. Unde e scris că soţul sau soţia voastră vă aparţin? Îl cunoaşteţi de doi ani, zece ani, dar el a fost creat înainte de a-l întâlni. El are părinţi, un Creator, există de milioane de ani, nu vă aparţine. Sunteţi amândoi asociaţi, e foarte simplu. Dacă vreţi să evitaţi grave neînţelegeri, şi chiar mari suferinţe, consideraţi-l nu ca posesia voastră ci ca asociatul vostru... voluntar sau involuntar.
Numai iubirea adevărată este cea care se întreabă cum poate hrăni natura superioară a unei fiinţe, cum să o susţină, cum să o lumineze, cum să o întărească. Din păcate, nu o vedem prea des; întâlnim mai curând oameni care nu se gândesc decât la ei înşişi, care caută numai să se satisfacă şi nu le pasă, orice s-ar întâmpla cu ceilalţi; ei îi sfâşie, le bulversează viaţa, le pradă viitorul, dar ceea ce contează e că-şi astâmpără foamea. Câţi se întreabă dacă dragostea lor va aduce ceva bun celei sau celui pe care îi iubesc? Câţi încearcă să discearnă natura nevoii care îi împinge? Ei au o nevoie, iată singurul lucru important pentru ei. Această nevoie e egoistă sau dezinteresată? Vine din Cer sau din regiunile infernului?... Ei nu o ştiu, şi nici nu vor să o ştie.
Iar voi, de acum înainte, înainte de a întreprinde ceva pentru a atrage spre voi pe cel sau pe cea pe care credeţi că îi iubiţi, reflectaţi, analizaţi-vă, şi întrebaţi-vă ce va aduce dragostea voastră acelei fiinţe: va progresa, va deveni mai liberă, sau îi va complica existenţa dezlănţuind în ea instinctele cele mai inferioare?
Trebuie să învăţaţi să vă gândiţi mai întâi la alţii. Dacă nu o veţi face, legile reîncarnării şi ale karmei vor veni să vă aducă aminte şi vă vor reexpedia pe pământ pentru a vă repara greşelile, şi adesea în mari suferinţe. Deci, pentru a evita să suferiţi, străduiţi-vă să iubiţi într-un fel mai nobil şi mai dezinteresat.Prin spiritul lor, bărbatul şi femeia sunt reprezentanţii celor două principii masculin şi feminin care au creat lumea: bărbatul reprezintă Spiritul cosmic, al Tatălui Celest, şi femeia e reprezentanta Sufletului universal, al Mamei Divine. Ei nu trebuie să uite niciodată aceasta, pentru că această idee îi va ajuta să se vadă diferit şi să-şi transforme dragostea lor. Atunci când consideraţi fiinţa pe care o iubiţi ca reprezentatul sau reprezentanta Divinităţii, sunteţi obligat să vă purtaţi cu respect, cu veneraţie, şi ceea ce veţi primi de la această fiinţă e de o altă calitate, mai pură, mai luminoasă; fiecare devine pentru partenerul său un conductor de energii divine. Şi când vă veţi apropia unul de altul, în loc să vă limitaţi schimburile în planul inferior, vă veţi lega la Izvorul care este Dumnezeu, vă veţi extrage forţele din rezervoarele sale inepuizabile, vă veţi simţi adăpaţi,luminaţi, reîmprospătaţi, întineriţi... şi fericiţi!
Trebuie să lucraţi în fiecare zi pentru a vă ameliora felul vostru de a iubi, şi nu numai felul de a iubi oamenii, ci şi felul de a iubi întreaga natură, universul întreg, îngerii, arhanghelii, Creatorul, pentru că această iubire va reveni într-o zi într-un fel sau altul şi vă va aduce o fericire pe care nu o gustaţi în braţele unui bărbat sau a unei femei.
Îmi aduc aminte, acum mulţi ani, era la Paris... Am meditat mult timp, m-am rugat, şi am ieşit să mă plimb pe bulevard pentru a mă destinde puţin. Era multă lume şi m-am încrucişat cu sute de persoane. La un moment dat, am văzut venind spre mine un cuplu, un băiat foarte tânăr şi o foarte tânără fată; şi în trecere, tânăra fată mi-a aruncat o privire, dar ce privire, indescriptibilă, inexprimabilă!... întreg Cerul era în ochii săi, lumina, frumuseţea, dragostea... Cine a trecut prin această tânără fată? Desigur, nu ea m-a privit aşa, ci altcineva prin intermediul ei, ea nu era decât un instrument. Pentru că adesea, există fiinţe în lumea invizibilă care vor să ne arate dragostea lor: e poate sufletul nostru soră care nu e încarnat şi care uneori, prin intermediul ochilor altei persoane vrea să ne arunce o privire...
Zile întregi nu am putut uita acea privire a tinerei fete. Veţi spune: “Dar de ce nu aţi încercat să-i vorbiţi sau să o reîntâlniţi?” Nu, pentru că există lucruri pe care le ştiu şi pe care voi nu le cunoaşteţi. Pentru că nu ea mi-a aruncat acea privire, dacă aş fi încercat să o reîntâlnesc pentru a primi din nou acea privire, aş fi fost decepţionat: privirea sa nu ar fi putut exprima dragostea pe care o creatură celestă a vrut să mi-o dea prin intermediul ei. De aceea, dacă vi se întâmplă şi vouă ca un bărbat sau o femeie să vă arunce o privire prin intermediul căreia simţiţi că primiţi dragoste divină, rămâneţi cu această senzaţie, nu alergaţi după acea persoană crezând că va putea continua să vă privească astfel, pentru că nu ea v-a privit, ci entităţile luminoase care s-au servit de ea ca intermediar şi care acum au plecat mai departe.
Deci, înţelegeţi-mă bine, în loc să căutaţi cum să atrageţi în năvoadele voastre pe acel sau pe acea care vă place prin mijloacele cele mai reprobabile, gândiţi-vă că trebuie să vă schimbaţi felul vostru de a iubi. Nu magia e cea care aduce dragostea, ci dragostea, dragostea pură, dezinteresată, e adevărata magie. De aceea, întoarceţi-vă spre lumea divină în fiecare zi şi spuneţi: “O Îngeri, Arhangheli şi Divinităţi, dacă e un lucru pe care vreau să-l cunosc, acesta este dragostea. Instruiţi-mă, învăţaţi-mă cum să iubesc.” În ziua în care veţi ştii cu adevărat să iubiţi, totul va cânta în voi, totul va vibra în armonie. Chiar dacă nu vorbiţi de ea, această dragoste se exprimă prin intermediul întregii voastre fiinţe şi influenţează benefic întreg anturajul vostru înainte de a reveni la voi. Chiar şi o piatră pe care o atingeţi cu dragoste va începe să vibreze diferit pentru voi. Numai dragostea ordonează, linişteşte, îndulceşte, armonizează, iluminează, aceasta e adevărata dragoste. Atunci, câţi oameni, credeţi, sunt capabili să iubească?
