Publicat de
dakini
, duminică, 13 iunie 2010 at 20:14, in
“Adevarul pur si simplu este rareori pur si niciodata simplu.” (Oscar Wilde)
Adevarul nu trebuie ghicit, inventat sau smuls.
El trebuie dorit, cautat si iubit pana in clipa in care faptele vietii vor determina maturitatea necesara intelegerii lui.
Imi pot programa sa cunosc si sa pasesc in universul intim al unei fiinte. O pot urmari si pot specula metode prin care sa-mi ating tinta. Toate acestea sunt simple jocuri ale egoismului propriu.
Daca voi ramane la ele ma voi asemana celui care, facand autopsia unui cadavru isi imagineaza ca va descoperi idealurile indragite ale sufletului plecat.
Publicat de
dakini
, joi, 10 iunie 2010 at 18:48, in
Exista milioane de feluri in care ne putem exprima fericirea, dar nu exista decat un singur fel prin care putem fi cu adevarat fericiti, iar aceasta este Iubirea. Nu exista nici o alta cale. Nu putem fi fericiti daca nu ne iubim pe noi insine. Aceasta este realitatea. Nu putem impartasi cu altii ceea ce ne lipseste. Daca nu ne iubim pe noi insine nu avem cum sa iubim pe altcineva.
Putem, in schimb sa simtim nevoia de a fi iubiti, si daca descoperim pe altcineva care la randul sau are nevoie de noi, se creeaza o relatie pe care oamenii o numesc “iubire”. In realitate nu este vorba de iubire. Este doar o forma de posesivitate, de egoism, de control lipsit de respect. Nu are rost sa ne mintim singuri ca aceasta este iubire.
Iubirea pe care o emanam este singura cale prin care putem fi fericiti.Sa incepem sa ne iubim pe noi insine neconditionat. Sa ne abandonam in fata acestei iubiri si sa nu ne mai opunem vietii. Nu are rost sa ne mai respingem singuri. Sa renuntam la toata aceasta vinovatie, la toate acuzatiile si sa ne acceptam asa cum suntem. Doar astfel ii vom putea mai apoi accepta si pe ceilalti asa cum sunt. Avem tot dreptul de a iubi, de a zambi, de a fi fericiti, de a ne impartasi iubirea si de a nu ne teme sa primim iubirea.
Publicat de
dakini
, duminică, 9 mai 2010 at 10:49, in
Lumina adevarului traieste chiar si in cele mai intunecate locuri. Nu exista absenta totala a luminii. Intunericul nu poate exista, decat prin raportare la lumina.
Indiferent cat de mare este durerea ta, ea se masoara cu gradul in care simti absenta sau pierderea iubirii.
Orice intuneric este o calatorie catre lumina.
Orice durere este o calatorie catre iubirea fara conditii!
Publicat de
dakini
, luni, 22 martie 2010 at 17:18, in
Una din cele mai importante practici spirituale este aceea de a lasa lucrurile asa cum sunt, fara interpretari, fara infrumusetari, fara semnificatii, fara judecata. Aceasta ii provoaca ego-ului un infarct instantaneu. Imaginati-va cum ar fi sa-i spunem mintii/egou-ului ca nu poate sa judece, sa compare, sa interpreteze?
Ce-i va mai ramane atunci de facut? In realitate el nu stie sa faca nimic altceva.
Bineinteles ca, de indata ce incercam sa-i spunem egoului sa nu mai judece, apare o noua mladita de judecata. Si asa, la nesfarsit. Dar, tocmai de aceea procesul este atat de bogat.
Pacea si claritatea sunt atributele unei minti deschise. O minte deschisa nu este preocupata de judecati, interpretari, semnificatii.
E obositor sa citesti o multime de cuvinte. Noi nu avem nevoie de multe cuvinte, interpretari, semnificatii. Cu cat avem de-a face cu mai multe cuvinte, cu atat avem mai multe divergente asupra intelesului lor. Si cu cat ne straduim sa explicam mai mult, cu atat intelesul este mai ambiguu.
Invatatorii adevarati nu ne dau decat cateva cuvinte si apoi ne lasa sa le digeram. De exemplu, Iisus ne-a spus: "iubiti-va dusmanii". El ne-a aratat si cum sa facem ceea ce ne-a cerut.
Patanjali a spus in prima sa sutra: "Acum Yoga"
Este oare nevoie sa mai adaugam ceva la aceasta invatatura, pentru a o face mai clara?
Cei care incearca sa aduca mai multa claritate asupra unor lucruri deja extrem de simple si de clare nu fac decat sa-si "consume timpul" pentru a scapa de propria singuratate, propriile frici, frustrari, neimpliniri...
Tot ceea ce am inteles in practica mea a fost ceea ce nu a fost rostit, ci mai degraba tot ceea ce am aflat prin meditatie si introspectie interioara... aceste aspecte expuse, nu ar ajuta foarte mult... pentru ca fiecare are inner-selful sau specific.
O expunere a descoperirilor si realizarilor mele interioare sau ale oricui altcuiva, ar ajuta doar pentru a intretine speculatii mentale in virtutea unui exibitionism spiritual, care este departe de a arata ca ne aflam in prezenta unui intelept!
Publicat de
dakini
, miercuri, 17 martie 2010 at 20:48, in
Frica este cea care ne determina sa actionam si reactionam dizarmonios in relatie cu celalalt.
Viata cotidiana ne arata ca oamenii speriati se straduiesc sa-si injoseasca partenerul in loc sa-l inalte. Multi dintre ei nu-si gasesc linistea pana cand nu-si realizeaza scopul.
Barbatii le spun sotiilor lor ca sunt proaste pentru ca o femeie nu gandeste ca barbatii. Jignite, ele se potolesc, dar asta nu inseamna ca incep sa gandeasca ca barbatii. Ca doar femeia a fost creata sa fie femeie. Este foarte trist ca de fiecare data cand femeia nu mai vorbeste, isi inchide si mai mult inima deoarece se teme sa nu aiba neplaceri daca este sincera. Si daca totusi bunul simt ii spune ca trebuie sa se destainuiasca, o va face in alta parte. Casa si sotul ii vor fi din ce in ce mai dezagreabile. La serviciu este considerata o desteapta, acasa o proasta. Si atunci ce va face? Evident. Ea se va dedica serviciului. In realitate insa barbatul s-a vazut in ea pe el insusi, a vazut cat de limitata este gandirea lui si s-a suparat pe el insusi.
Numai atunci cand barbatul vrea sa faca din sotia sa un barbat, ratiunea amandurora va avea de suferit.
Femeile le spun si ele sotilor ca sunt prosti si ii eticheteaza cu dispret: ce fel de barbat esti tu? Ei se infurie si le ataca, sentimentele lor fiind tocite de atata retinere. Ea poate sa-i dovedeasca ca are minte aratandu-i o hartie cu stampila [adica o diploma], in timp ce el nu poate sa-i dovedeasca ca are sentimente. Multe femei isi fac un scop din a avea o diploma pentru a se razbuna pe barbati. In esenta insa, in barbat femeia se vede tot pe ea insasi. Prostia ei consta in nepriceperea de a se increde in propriile sentimente si de a le transforma in bine pentru ea.
Numai atunci cand femeia vrea sa faca din barbat femeie, sentimentele amandurora se vor stinge.
Orice femeie ar trebui sa redescopere femeia din ea si atunci viata ar merita sa fie traita. Atunci femeia uitandu-se la cate treburi a facut sotul ei, s-ar umple de bucurie deoarece ar simti ca iubirea ei a facut din el un om puternic. Si l-ar iubi si mai tare. Iar daca el ar strica ceva. Ea si-ar spune ei insesi: “ Eu am gresit. O sa-mi indrept greseala. Nu ma invinuiesc nici pe mine, nici pe el fiindca am inteles despre ce e vorba. Eu am facut o greseala, iar el a cazut in plasa. Faptul ca a cazut in plasa este deja greseala lui”
Cand mintea rationala creste unilateral, creste si pericolul de a aparea un sex “intermediar”. Barbatii se efemineaza, iar femeile se masculinizeaza.
Daca vrem sa fim fericiti, trebuie sa ne facem datoria in functie de sexul de care apartinem. Aceasta este cea mai simpla metoda !
Cum sociis natoque penatibus et magnis dis parturient montes, nascetur ridiculus mus. Morbi dapibus dolor sit amet metus suscipit iaculis. Quisque at nulla eu elit adipiscing tempor.