Povestea răbdării unui sfânt apusean, Filip din Neri! 

Se povesteşte că acest sfânt apusean era lipsit de răbdare şi se certase cu aproape toţi fraţii din mănăstirea sa. Intr-o zi şi-a dat seama cu consternare de incapacitatea sa de a răspunde cu răbdare la provocări. 
S-a dus în biserică, s-a aruncat la picioarele unei statui care-L reprezenta pe Hristos şi a spus: „Doamne, dă-mi răbdare".
După ce a terminat rugăciunea, s-a întors în mănăstire. Pe cale s-a întâlnit cu unul dintre fraţii cu care nu se certase niciodată. Acesta a spus ceva ce i-a stârnit mânia. Apoi l-a întâlnit pe un altul şi i s-a plâns acestuia care, în loc să arate compasiune şi înţelegere, a spus: „Foarte bine ţi-a făcut!". 
Filip s-a despărţit de acesta înfuriat. Dar după câteva clipe s-a oprit. A fugit înapoi în biserică, a căzut în genunchi înaintea statuii lui Hristos şi a spus: „Doamne, oare nu ţi-am cerut să-mi dai răbdare?". 
Iar din statuie s-a auzit o voce spunând: „Da, aşa e, iar Eu îţi înmulţesc ocaziile pentru ca tu să o dobândeşti".

Într-un veac grăbit, cu un schimbător decor

Drumu-i tot mai individual, iubirile mor

Ard și lumânări, chiar și-un felinar,

Se sfârșesc cărări pe acest hotar

Numărăm tăcuți clipele ce pier

Și ca niște muți, plângem către cer...

Apăsătoarea clarviziune

Ce apăsătoare sunt „clarviziunile„ când ai acces la ele, dar nu ai suficientă maturitate și forță interioară să poți să le faci față, să poți să le înțelegi, să poți să le gestionezi înțelept, fără să-ți afecteze viața și fără să te sustragă clipei prezente, cea mai importantă clipă.

Nu cereți niciodată de la Dumnezeu daruri ce depășesc sfera de înțelegere și mai ales sfera de trăire emoțională și sentimentală... căci „cunoașterea” fără un suport experiențial prealabil al cărei rol este de a aduce o înțelegere cuprinzătoare ce implică puterea de detașare, este cel mai apăsător și amar lucru pe care îl poate trăi și gusta un suflet inocent...

Va trăi ani de zile sfâșiat între credința dată de trăirea intrinsecă evidentă a unui „viitor” și certitudinea unui prezent, cu totul și cu totul diferit... bulversant de diferit... vorba lui Eminescu: „Hiperyon, ce din genuni,/ Răsai c-o lume-ntreagă/ Nu cere semne și minuni...” [și completez puțin modificat] „chiar de au chip și nume”

A te îndrăgosti Publicat de dakini , sâmbătă, 1 noiembrie 2014 at 16:54, in

"A te îndrăgosti de o persoană, de o ființă umană, trebuie să fie rezultatul direct al actului de a te îndrăgosti de tine însuți.
A iubi o altă persoană înseamnă a ne iubi pe noi înșine, așa cum ne vedem persoana în oglindă și nu vreo parte a corpului sau care deservește o parte a corpului nostru.
Și iubirea e un lucru plin de splendori, iar iubirea cea mai mare e acea esență a persoanei care ne atinge, ne atinge într-un fel în care n-am mai fost mișcați niciodată, care ne bântuie mintea, care este idealul nostru. Este persoana careia, nu contează cât de mult o îmbrățișăm și cât de profund mergem, nu putem niciodată să-i găsim sfârșitul.
Iar Iubirea e un lucru plin de splendori. E nevoie de o viata plina de justețe și adevăr ca să găsești o astfel de iubire. E nevoie de o entitate care nu e dispusă să-și vândă trupul sau sufletul pentru nici un fel de comfort. E nevoie de o entitate care își iubeste și sufletul, și spiritul, și corpul pe care îl locuiește, și pe care îl consideră pur în proprii săi ochi.
Deci, ce separă frumusețea obișnuită de unicitate? Tăria, tenacitatea, unicitatea gândului, o femeie care este propria ei putere, propriul ei geniu, un bărbat care este propriul lui paznic moral, un bărbat care nu trăiește în trecut, și nu simte nevoia să-și verse sămânța, ca să-și dovedească bărbăția, ci care îndrăznește să viseze la concepte de gând care sunt fantastice."

Ramtha-Un elixir numit iubire

Cantitatea sau calitatea in Iubire? Publicat de dakini , vineri, 25 iulie 2014 at 23:28, in

De ce era New Age preferă cantitatea și nu calitatea în Iubire?

De ce preferă oamenii crescuți în spiritul New Age să iubească pe toată lumea în loc să iubească TOTAL măcar o singură persoană?

Pentru că nu se iubesc decât pe ei înșiși și imaginea perfectă despre ei înșiși ca fiind ființe foarte elevate spiritual, imagine pe care caută să o mențină la nesfârșit. Ori această „mască” nu poate fi menținută decât interacționând din când în când cu persoane cât mai diferite și care, de obicei îi admiră pentru masca pe care reușesc mereu să o mențină frumoasă și poleită cu multă drăgălășenie și interes pentru celălalt. 

Când te întâlnești cu o persoană doar o dată pe săptămână, efortul de a da doar ce e mai bun din tine nu va obosi niciodată pe nimeni. Când, însă îți asumi responsabilitatea unei relații, unui cuplu, unei colaborări, unei căsnicii, etc... acolo vei obosi să faci mereu efortul de a fi pe placul celuilalt cu care interacționezi prea des și masca așa zisei spiritualități va cădea mai devreme sau mai târziu, și abia atunci când va cadea masca... abia atunci se poate vorbi de putere de transfigurare... abia atunci se poate vorbi de Iubire... abia atunci se poate vorbi de maturitate relațională și afectivă, profunzime relațională și afectivă. 

Dacă în acele momente nu faci decât să-l eviți pe cel caruia i-a căzut masca, nu faci decât să arunci cu noroi în el și dai bir cu fugiții în „iubirea universală”... continuă să dormi în minciuna confortabilă a egoului tău...

Dacă în acele momente în care tu ești cel căruia i-a cazut masca dar în loc să accepți cu smerenie și naturalețe că ești un simplu om, că ai defecte, din nou, fugi către „iubirea universală” și oamenii care îți știu doar „masca” prin care continui să-ți hrănești egoul menținându-te aparent sus... continuă să dormi în minciuna confortabila a egoului tău!

Adevărata transformare nu este NICIODATĂ confortabilă egoului!
Nu poți fugi de interacțiunea cu cel care te-a văzut dincolo de măști alegând-o pe cea cu cei care nu te cunosc fără maști, și să te și transformi!
Adevărata maturitate și profunzime nu vine doar cu flori și bombonele... vine cu multă zbatere interioară între ego și Sine!

Era New Age nu face decât să hrănească ego-ul și să ne dea sentimentul că suntem grozavi, elevați, spirituali, speciali, că avem misiunea de a salva sau de a eleva oamenii, mai inferiori, deși nu se pronunță niciodată asta, se înțelege dintr-o falsă compasiune de „vai săracii, trebuie să-i ajutăm că cine să-i ajute?” „eu/noi suntem instrumentele lui Dumnezeu de a ajuta oamenii”, etc, etc, etc

Era New Age este o eră fără Dumnezeu deși nu se afirmă niciodată asta, plusarea pe Ego, pe faptul că „Eu” sunt creatorul realității și vieții mele, exact asta face, îl scoate pe Dumnezeu din ecuația vieții.

Ori, în realitate, Dumnezeu, prin fiul său Iisus ne-a arătat că El este Calea, Adevărul și Viața!

Dumnezeu,  să ne ajute ca în lupta dintre Ego și Sine să câștige cât mai repede Sinele!

Look Up - An amazing sad truth! Publicat de dakini , joi, 15 mai 2014 at 12:00, in

Puține cuvinte mari... multe fapte marunte! 
Asta este tot ce are umanitatea nevoie în ceea ce privește Pacea, Iubirea, Desăvârșirea!