Dakini Cea Alba

Trei Ingeri

2012-02-12T22:54:00.006+02:00

Astazi Parintele meu Duhovnicesc ne-a incantat si incarcat sufletul de Duh Sfant amintindu-ne o poezie geniala care defineste cele trei trepte evolutive pe care le parcurg Ingerii, trepte care ar fi inutil sa incerc sa le detaliez eu, prin gritescul explicatiilor mele de om simplu… am sa las poezia sa va explice frumusetea ingereasca…

Trei ingeri

de Ion Pillat

Trei ingeri zboara-n asfintit.

Doi tac si unul a grait:

- "E linistea atat de mare...

Aud cum se deschide-o floare."

Trei ingeri zboara-n asfintit.

Doi tac si unul a soptit:

- "E linistea atat de sfanta...

Aud cum stelele isi canta."

Trei ingeri zboara-n asfintit.

Toti tac si unul s-a gandit:

"Ce zgomote infricosate...

Aud o inima cum bate."

Abundenta in orice domeniu, vine din bucurie, nu din sacrificiu!

2012-01-17T11:12:00.002+02:00

Intotdeauna dintr-un lucru bun ti se da mai mult. Daca iubirea te face sa te simti bine, va fi mai multa iubire. Daca banii te fac sa te simti bine, vei atrage mai multi bani. Daca ceea ce faci cu timpul tau te face sa te simti bine, vei avea mai mult timp pentru a face acel lucru.

Dar, daca unele din aceste lucruri sau chiar toate nu-ti fac placere, vei avea mai putin din ele. Lucrurile de care nu te bucuri, nu prospera. Ceea ce faci din spirit de sacrificiu sau vinovatie, devine dificil si problematic.

Poti sa faci un million de afirmatii, dar nu vor avea nici un efect, decat cel mult intretinerea unei credinte iluzorii care iti satisface mintea si in care iti place sa crezi. Universul nu sprijina ceea ce faci din spirit de sacrificiu sau vinovatie.

Universul sprijina ceea ce faci cu bucurie si cu placere si mai ales… dorind acel lucru.

E chiar atat de simplu !

Adevarata Credinta

2011-11-28T23:22:00.003+02:00

Credinta puternica in Dumnezeu, ne face sa fim vii cu adevarat. Ea ne umple de bine si bucurie fiecare zi, iar atunci cand apar probleme de care ne impiedicam, ne putem gasi cu usurinta linistea prin credinta ca, orice ni s-ar petrece/intampla, totul este - prin ghidarea tainica a lui Dumnezeu - numai spre binele nostru.

Cat de bine este atunci cand putem sa ne trezim profund inima si sa ne rugam plini de iubire lui Dumnezeu, pana ce incep sa ne curga lacrimi din ochi, asemeni unui copilas care isi cheama plangand Tatal Atotputernic... este momentul acceptarii neputintei noastre... este momentul cand Duhul lui Dumnezeu, duhul smereniei se coboara asupra noastra...

Pogoara Doamne acest Duh Sfant mereu asupra mea... este ceea ce iti cer cu toata fiinta mea!

« Sufletul Pereche ??? »

2011-09-04T22:05:00.002+03:00

Intotdeauna acest subiect a preocupat si va continua sa preocupe sufletele avide de iubire in cautarea mult ravnitei impliniri sufletesti printr-o relatie de iubire.

Desigur ca exista deja multe teorii care mai de care mai ezoterice si spirituale sau chiar astrologice.

Eu insami am venit in contact cu cateva dintre ele, diferite intre ele si/sau asemanatoare.

Si desigur ca orice suflet aflat pe ogorul iubirii, ogor care mai intai trebuie curatat de pietre si adaugat ingrasamint natural, abia apoi arat, semanat, ingrijit, etc, am oscilat de la credinta existentei unui “suflet pereche” predestinat, la un “suflet pereche” in care alegerea, credinta si raportarea ta este determinanta, sau chiar, in ultimii ani dupa diverse si interesante vicisitudini pe ogorul iubirii, la necredinta existentei unui asa zis “suflet pereche”.

Poate de aceea si simt ca mai am inca mult de lucrat pe ogorul meu!

Si totusi, viata ne contrazice, pentru ca intotdeauna vom gasi printre noi perechi de indragostiti tinandu-se de mana si zambindu-si unul altuia cald si admirativ, chiar daca anii vor fi lasat urme adanci peste mainile, zambetul si trupul lor!

Asadar exista “suflet cu are sa traiesti in pereche”.

Viata ne arata ca DA, exista, chiar daca intr-o proportie destul de mica ii vedem printre noi.

Si atunci revine intrebarea daca exista “un sufletul cu care sa fi pereche” ce este el si cum il recunoastem?

Poate cineva sa ne dea un raspuns care sa fie universal valabil si imuabil? Nu cred, de aceea nici eu nu ma hazardez decat sa-mi spun parerea din acest ACUM, parere venita prin meditatie si intuitie. Chiar daca insa este o parere venita de undeva, ea este trecuta prin filtrul constiintei mele subiective, de aceea, rogu-va sa o tratati ca atare si sa gasiti singuri raspunsul in forul sinelui vostru interior.

Una din teorii face referire la acel “suflet pereche” care exista de mai multe existente si reincarnari… nu am de gand sa combat sau sa afirm aceasta teorie. Ideea de “suflet pereche” la care vreau sa ma aplec acum este cea care se refera la aceasta existenta prezenta.

Ce este deci “sufletul cu care traiesti in pereche” ?

“Sufletul pereche” este acel suflet alaturi de care gasesti resurse infinite in tine pentru a trece orice obstacol si greutate care apare in firescul vietii de zi cu zi, pentru a ramane impreuna, pentru a merge inainte impreuna. Este acel suflet in prezenta caruia te regenerezi, te redescoperi, te reinventezi dupa fiecare « taifun » al cotidianului; este acel suflet langa care ai curajul sa vezi ca de multe ori esti mic, prost si cu o multime de slabiciuni si de care poti sa razi impreuna cu acel suflet care ti le vede, dar nu ti le evidentiaza pentru ca pentru acel “suflet pereche” stie ca nu esti doar acele slabiciuni, ci esti un Tot Intreg in care calitatile si slabiciunile firesti oricarui suflet conlucreaza pentru evolutia “sufletului pereche” . Pentru ca alaturi de acel “suflet pereche” gasesti puterea interioara sa te scoti pe tine din ecuatie, sa-ti « sinucizi » egoul si individualitatea pentru acea fiinta imbogatita care este « noi ». Aceasta sinucidere este, cred singura care nu va fi considerata vreodata un pacat, din contra ea va fi mereu o virtute. Iar langa acel “suflet pereche” lasul care erai devine eroul care esti proband aceasta virtute a acceptarii mortii egoului tau, si a “nevoilor tale” luate in mod separat...

Si as putea sa continui sa enumar toata diversitatea de trairi pe care o poti simti in prezenta “sufletului pereche” , dar toate pot fi cuprinse intr-o singura fraza, aceea ca alaturi de acel “suflet pereche” te simti “viu” in suflet iar aceasta capacitate de forta, de putere te ajuta sa suporti absolut orice in viata… iar ca sa simplific o fraza la un cuvant, acel cuvant este Dumnezeu. Doar prin descoperirea lui Dumnezeu poti ulterior sa descoperi acel miracol numit Suflet Pereche.

Multi vor spune ca au simtit toate aceste trairi alaturi de o anumita persoana alaturi de care au trait o cuanta de timp, si totusi… finalul a venit si el. Iar multe “teorii” spun ca de fapt intalnim mai multe “suflete pereche” in viata de care trebuie sa ne despartim pentru ca… si urmeaza explicatiile care mai de care, ba ca celalalt nu a simtit acelasi lucru, sau l-a simtit o vreme dupa care s-a schimbat, ba ca au avut o lectie impreuna de invatat, au invatat-o si nu a mai fost nevoie sa ramana impreuna, ba ca destinul le-a stat impotriva, ba ca n-a fost sa fie care e cea mai simplista explicatie, etc, etc.

Nu exista asa ceva! Nu avem curajul sa recunoastem ca ne-am mintit pe noi insine! Nu avem curajul sa recunoastem ca alaturi de acea fiinta nu am putut accesa « izvorul nesecat al iubirii » pentru ca asta este “sufletul pereche”, un izvor nesecat de iubire din care se hraneste fiecare entitate sufleteasca in parte si impreuna.

Nu exista dificultate si incercare sa nu poti sa o treci impreuna cu cel pe care il iubesti si care te iubeste, daca iubirea este cea care va unifica cu adevarat!

Cum putem sa- l recunoastem, atunci ca ne-am gasit “acel sufletul cu care sa fim pereche” ?

Ei bine, noi nu putem… pentru ca de cele mai multe ori ne pacalim pe noi insine manati de acea pornire avida de implinire a sufletului printr-o iubire umana.

Putem sa simtim/intuim ca l-am gasit, dar cel care ne afirma sau infirma autenticitatea celor simtite/intuite de noi este Timpul.

Cand spun timpul… ma refer la ani. Nu la unul, doi, trei ani, ci la zeci de ani. Daca dupa zeci de ani de convietuire impreuna putem sa privim in ochi pe cel de langa noi cu aceeasi prospetime si efervescenta admirativ - transfiguratoare ca atunci cand l-am privit prima data cand ne-am indragostit si cand l-am atins, atunci putem spune fara reticenta de-a bate campii, ca suntem printre « norocosii » care si-au gasit “un sufletul in care sa traim in pereche” .

Pana atunci ne invartim in jurul teoriilor care nu sunt nici utile si nici eficiente in munca pe care o depunem in ogorul nostru…

Templul de Dreptate si stropul de Iubire

2011-07-22T15:54:00.008+03:00

"Un templu de DREPTATE valoreaza mai putin decat o picatura de IUBIRE"

In spiritul IUBIRII exista tot ceea ce exista. IUBIREA apropie si uneste, topind distantele subtile si fizice, IUBIREA cladeste fiind elementul de coeziune al tuturor componentelor. IUBIREA creaza, dand nastere Totului din Nimicul Absolut, IUBIREA e rabdatoare, IUBIREA e compasiva, IUBIREA e alchimia absoluta.

Atunci cand templului de DREPTATE ii lipseste stropul de IUBIRE... templul de DREPTATE devine unul sterp, lipsit de viata care este caldura, binetea, gingasia... el devine in curand ocolit de orice fel de cautator, pentru ca indiferent de natura cautatorului, el isi doreste mai presus de toate ca atunci cand paseste sfios in templul de DREPTATE sa se simta bine primit, accceptat, iubit, imbratisat. Daca insa la primii pasi facuti in templul DREPTATII, cautatorul e primit de lovituri de ciocan pentru ca in timp ce pasea nu a avut atentia si privirea atintita catre icoana din altarul templului, atunci cautatorul va iesi val vartej din acest templu pretios; iar acest templu pretios de DREPTATE devine parasit, iar la sfarsit doar ruinele mai vorbesc despre ce a fost odata un templu pretios de DREPTATE!

Iar arhitectul si constructorul acestui templu va trai o nesfarsita nedumerire, tristete si nostalgie cu privire la faptul ca templul sau de DREPTATE nu a folosit nimanui!

De ce?

De ce?...

... pentru ca a lipsit stropul de IUBIRE!

... pentru ca Dumnezeu este Iubire si Iubirea este Dumnezeu!

~ Iubirea este un act de iertare nesfârsita o privire tandra care devine un obicei. (Peter Ustinov)

~ Bunatatea e mai importanta decat intelepciunea, iar recunoasterea acestui fapt este inceputul intelepciunii. ~ Theodore Isaac Rubin

~ Pentru lucrarea Sa, Dumnezeu nu cauta metode mai bune, nici cai mai bune, ci ... oameni mai buni!

~ Uneori bunatatea e mai necesara ca adevarul. (Columb)

~ Timpul nu schimba oamenii. Stapânirea de sine nu schimba oamenii. Iubirea schimba oamenii. (Henry Drummond)

Acum stiu si eu...

2011-06-21T18:43:00.002+03:00

"Acum stiu, stiu ca orice ura, orice aversiune, orice tinere de minte a raului, orice lipsa de mila, orice lipsa de intelegere, bunavointa, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul gratiei si gingasiei unui menuet de Mozart... este un pacat si o spurcaciune.

Nu numai omorul, ranirea, lovirea, jefuirea, injuratura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea, orice cautatura rea, orice dispret, orice rea dispozitie este de la diavol si strica totul.

Acum stiu, am aflat si eu... "

- Nicolae Steinhardt

A pune in practica Iubirea

2011-05-26T13:18:00.002+03:00

A tine predici celorlalti are rareori succes.

Cuvintele de iubire necesita actiuni care sa le confirme.

Daca propovaduim iubirea si actionam intr-un mod care denota frica, retinere, distanta, exagerari de orice fel ar fi, oamenii nu sunt inspirati de exemplul nostru.

Daca vrem ca cineva sa se comporte intr-un mod plin de iubire, trebuie sa fim dornici sa-l iubim. Numai iubirea noastra pentru acea persoana o va invata ce inseamna iubirea.

Nu uita de Dumnezeu...

2011-04-11T19:07:00.000+03:00

Nu uita de Dumnezeu, spune Maestrul

Priveste bine, cu atentie, si totul iti va fi revelat.

Bine, dar cum trebuie sa privim?

De fiecare data cand te uiti la ceva, vei vedea doar ceea ce ai nevoie si nimic altceva.

Ucenicii erau atat de uimiti ca Maestrul exprima asta mult prea simplu: de exemplu, daca te uiti la luna, vei vedea Luna si nimic altceva.

Si ce altceva am putea vedea in afara de luna, privind luna?

O persoana flamanda ar putea vedea o roata de branza, un indragostit, pe iubita sa…

Sonet...

2011-03-29T15:43:00.005+03:00

Sub pleoapele închise, imaginile-s clare

Cu ochii larg deschişi văd umbre fade,

Noaptea în vis fantoma ta-mi apare

Lipită de privire şi-n întuneric arde.

Mi-e astfel noaptea zi şi ziua noapte,

Numai cu ochii-nchişi te pot vedea,

Oricât de mut ai fi sau de departe

Umbra ta-mi însenineaza calea.

Şi mă gândesc ce binecuvântare

Ar fi ca-n plină zi întunecată,

Când ochii-mi rătăcesc absent în zare,

Să-ţi întâlnesc privirea dintr-odată!

Atunci lumina zilei s-ar preschimba în zi

Şi dintr-un somn ciudat la viaţă m-aş trezi.

William Shakespeare - Sonet XLIII

When most I wink then do mine eyes best see,

For all the day they view things unrespected,

But when I sleep, in dreams they look on thee,

And darkly bright, are bright in dark directed.

Then thou whose shadow shadows doth make bright

How would thy shadow’s form, form happy show,

To the clear day with thy much clearer light,

When to unseeing eyes thy shade shines so!

How would (I say) mine eyes be blessed made,

By looking on thee in the living day,

When in dead night thy fair imperfect shade,

Through heavy sleep on sightless eyes doth stay!

All days are nights to see till I see thee,

And nights bright days when dreams do show thee me.

Menire...

2011-03-07T18:26:00.001+02:00

Era un discipol evreu. El il intreaba pe maestru:

- Ce fapte bune trebuie sa fac pentru a trai maretia lui Dumnezeu?

- Pai, cum sa stiu eu? raspunse maestrul.

- Biblia ta spune ca Avraam practica ospitalitatea si Dumnezeu era cu el. Lui Ilie ii placea sa se roage si Dumnezeu era cu el. David a condus un regat si Dumnezeu a fost cu el.

Exista vreo modalitate prin care sa pot descoperi munca care mi-a fost repartizata mie, menirea mea?

- Da, cu siguranta. Cauta sa descoperi care e inclinarea/atractia cea mai profunda a inimii tale si urmeaz-o.

Despre Trufia Succesului

2011-03-06T15:11:00.001+02:00

Când un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia. Cel ce slăbeşte, se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor când altul se bălăceşte, încă, în viciul său. Dacă unul îşi reprimă cu sârg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu trufie către păcătosul care se căzneşte să scape de păcat, dar instinctul i-o ia înainte!

Ceea ce reuşim, ne poate spurca mai ceva decât păcatul însuşi. Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa manieră încât ne umple sufletul de venin. Banii care vin spre noi ne pot face aroganţi şi zgârciţi, cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti. Drumul către iubire se îngustează când ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor. Blândeţea inimii se usucă pe vreji de dispreţ, de ură şi de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reuşita sa cu modestia şi graţia unei flori… Tot ce reuşim pentru noi şi ne aduce energie este menit a se întoarce către aceia ce se zbat, încă, în suferinţă şi-n păcat. Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur.

Dacă reprimi foamea în timp ce posteşti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o să viseze mâncăruri gustoase şi alese, mintea o să simtă mirosurile cele mai apetisante chiar şi în somn, pentru ca, în ziua următoare, înnebunită de frustrare, să compenseze lipsa ei printr-un dispreţ sfidător faţă de cel ce nu posteşte. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului şi a izbânzii trufaşe asupra poftelor… Dar, dincolo de orice, trufia rămâne trufie, iar sentimentul frustrării o confirmă. Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării. Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a vieţii, dar ea nu rămâne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean. Îngâmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii tale evenimente specifice lor.

Slăbeşte, bucură-te şi taci! Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci! Curăţă ograda ta, bucură-te de curăţenie şi lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus. Căci între vecin şi gunoiul din curte există o relaţie ascunsă, nişte emoţii pe care nu le cunoşti, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată şi cauze ce vor rămâne, poate, pentru totdeauna ascunse minţii şi inimii tale. Între omul gras şi grăsimea sa există o relaţie ascunsă. O înţelegere. Un secret. Un sentiment neînţeles. O emoţie neconsumată. O dragoste respinsă. Grăsimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului. Şi în viaţa noastră nu există profesori mai severi decât viciile şi incapacităţile noastre…

Acum ştiu, ştiu că orice ură, orice aversiune, orice ţinere de minte a răului, orice lipsă de milă, orice lipsă de înţelegere, bunăvoinţă, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul graţiei şi gingăşiei unui menuet de Mozart… este un păcat şi o spurcăciune; nu numai omorul, rănirea, lovirea, jefuirea, înjurătura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea, orice căutătură rea, orice dispreţ, orice rea-dispoziţie este de la diavol şi strică totul. Acum ştiu, am aflat şi eu…

(Nicolae Steinhardt, Omul ca fiinta contingenta)

Sursa: Romania Crestina

Un minut de intelepciune...

2011-02-28T02:38:00.004+02:00

- Exista ceva… de exemplu, exista un minut de intelepciune?

- Cu siguranta, raspunde maestrul.

- Dar un minut de intelepciune e, in mod cert, mult prea scurt.

- Cincizeci si noua de secunde sunt foarte lungi.

Apoi maestrul le spuse discipolilor sai mirati:

- Cat timp dureaza ca sa privesti luna?

- Eeeee… bine, si atunci de ce e nevoie de atatia ani de eforturi spirituale ?

- He, he… pentru a deschide ochii, poate intr-adevar dura o viata intreaga. “Sa vezi” insa, se intampla intr-o secunda.

A cere iubire

2011-01-02T16:08:00.004+02:00

Atunci cand ne imprietenim cu copilul aflat in interiorul nostru, el inceteaza sa-i mai fie teama sa ceara iubirea care o doreste si de care are nevoie. In loc sa incerce sa manipuleze si sa controleze pentru a obtine un oarecare subtistut al iubirii – el cere fara ocolisuri, iubirea.

Atunci cand, in momentele lui de durere si de tristete copilul stie ca este iubit – disconfortul incepe sa dispara. Sentimentul lui de separare incepe sa se estompeze.

Ceva se intampla, sufletul devine dintr-o data imponderabil, se inalta, pluteste, zboara... atunci cand stim ca suntem iubiti – dar acest lucru nu se poate petrece, pana cand nu stim ca iubirea este ceea ce dorim si pana nu avem curajul sa o cerem in mod direct.

A fi liber

2010-09-27T18:55:00.005+03:00

Orice om are amintiri indepartate despre o perioada cand eram liberi si cand iubeam aceasta libetate, dar noi am uitat ce inseamna cu adevarat libertatea.

Daca privim un copil de doi sau trei ani vom constata ca suntem in fata unei fiinte umane cu adevarat libere.

De ce este copilul atat de viu? Deoarece el face exact ceea ce doreste sa faca. El este complet salbatic. La fel ca o floare, un copac, sau un animal care nu a fost inca domesticit, este perfect natural. Si daca observam copiii care au doi ani, descoperim ca majoritatea au un zambet larg pe fata si se distreaza.

Ei exploreaza lumea lor.

Lor nu le este frica sa se joace...."

Frica noastra...

2010-09-26T16:42:00.002+03:00

De nimic nu se tem mai mult oamenii decat de a fi vii. Moartea nu este cea mai mare frica a noastra; cea mai mare frica pe care o avem este sa ne asumam riscul de a trai, riscul de a fi vii si de a exprima ceea ce suntem cu adevarat. A fi noi insine este cea mai mare frica a noastra, a oamenilor.

Noi stim ca nu suntem ceea ce credem ca trebuie sa fim si ne simtim falsi, frustrati si nesinceri. Incercam sa ne ascundem si pretindem ca suntem ceea ce nu suntem. Rezultatul este ca nu ne simtim autentici si purtam masti sociale pentru a nu-i lasa pe ceilalti sa observe acest lucru.

Noi avem nevoie sa fim acceptati si iubiti de ceilalti, dar nu ne putem accepta si iubi pe noi insine. Cu cat ne iubim mai mult pe noi insine, cu atat experimentam mai putine abuzuri in viata noastra. Autoabuzul provine din autorespingere, iar autorespingerea se naste din faptul ca avem o imagine a perfectiunii si nu ne ridicam niciodata la inaltimea acestui ideal. Imaginea noastra despre perfectiune este motivul pentru care ne respingem singuri.

Don Miguel Ruiz - Cele patru Legaminte

A fi intreg...

2010-09-21T22:35:00.002+03:00

Traim cu impresia ca, pentru ca ceva sa fie divin, trebuie sa fie perfect. Gresim. De fapt, adevarul este exact opusul. A fi divin inseamna a fi intreg – si a fi intreg inseamna a fi totul: pozitivul si negativul, binele si raul, albul si negrul.

Cand ne acordam ragazul de a ne descoperi umbra si darurile ei, intelegem ce a vrut Jung sa spuna prin: “Aurul se afla in intuneric”

Fiecare dintre noi trebuie sa descopere acel aur, pentru a ne reuni cu Sinele nostru sacru

Iubindu-te

2010-07-30T13:12:00.005+03:00

Motto: Din spuma alba a marii-nvolburate

Creata-am fost ca sa-ti aduc Iubirea!

Te port cu mine si totusi, esti departe.

Departe-ti sunt, de asemenea, si mangaierile;

Te vreau, te chem, te strig cu-a mele soapte,

Tu nu ma auzi, dar imi raspunzi in fiecare noapte.

Credeam ca a iubi e-un simplu joc,

Ce-l joaca un Barbat si o Femeie!

Dar cunoscandu-te m-am mistuit in foc;

Mistuitorul de ego-uri nu m-a iertat deloc.

Si-acum mi-e sufletul de tine plin,

Si ochii-mi lacrimeaza, dar inima mi-e vie;

Absenta ta greoaie si constanta-n brate-o tin

Si-n frumusete se preface, ce pare uneori venin.

As vrea sa stiu Iubirea sa-ti arat

Dar, neindemanatica, ma-mpiedic, uneori

Si-as vrea ca tu sa tii ascuns doar un secret

Ca dintre noi, doar sufletul e cel perfect

Iubirea n-are reguli si e fara sfarsit

Cand crezi ca ai murit, de fapt atunci traiesti !

Cand plangi caci aparenta te arata nedorit

Iubirea te salveaza, descoperindu-te ca ESTI!

Dor... la mare

2010-07-21T21:07:00.008+03:00

Un poem simplu si din suflet... rod al unei iubiri despre care nu as putea sa "vorbesc" decat in versuri... Poemul este scris in august 2002, cu o strofa in completare in prezent [iulie 2010] Da, Iubirea nu poate fi niciodata afectata de timp... intensitate ei ramane constanta indiferent de timp si spatiu... Ceea ce nu poate ramane neschimbat insa, sub influenta acestei Iubiri este Sufletul/Spiritul nostru, care nu va mai fi niciodata acelasi, o data ce a fost atins de momentul prezent al Iubirii.

DOR LA MARE

Stau si privesc in zare spre mare

La orizontul tacerii-n nemarginire

Si simt ca la kilometrii, zeci de mii departare

Alt Suflet urla-n tacere: SI EU VREAU IUBIRE!

O scoica iesita din adancuri nevazute

Ascunde nestemata marii linistite;

Tot astfel lacrimile-mi deodata ivite

Sunt perlele adancurilor mele-ndragostite

Si algele marii striga: CUTEAZA!

S-asculti linistea vie din a voastra Iubire;

“The Power Of Love” in ecou vibreaza

Si tot ce-I in jur a ajuns devenire.

Si valurile marii prea mult involburate

De doruri neimplinite si-amoruri mult visate

Izbesc de tarm toate dorintele adunate

In noptile de veghe, de ganduri nepatate [ n.n. 21.07.2010]

Mirosul de sare patrunde-n fiinta

Si muzica apei ritmat ma atige ;

Sunt singura? NU, pentru ca-ti simt prezenta

Si incet, incet, nelinistea din mine se stinge.

[22.08.2002]

Cuvintele pot separa, pot distanta...

2010-07-20T10:04:00.002+03:00

Cuvintele au puterea pe care noi le-o dam. Uneori nu este intelept sa le luam prea in serios. Oamenii nu fac intotdeauna ceea ce spun ca vor face. Asteapta sa vezi daca cuvintele se vor risipi, sau vor prinde radacini. Asteapta sa vezi daca faptele reflecta mesajul cuvintelor. Nu te grabi sa le crezi si nici sa te lasi « lovit » de mesajul lor.

Cuvintele spuse in graba, sub impulsul urii si furiei, alimentate de neimplinire, frustrare, imaturitate, pierderea controlului launtric si al separarii, pot fi iertate si uitate.

Numai atunci cand asemenea cuvinte se traduc in fapte, e nevoie sa le iei in serios. Nu lasa cuvintele sa puna distanta intre suflete, caci distanta duce mai devreme sau mai tarziu la separare. Pana atunci, cand faptele reflecta fidel cuvintele, nu lasa cuvintele sa va imparta in tabere separate. Nu exista decat o singura tabara.

Si aceasta tabara se numeste Iubire.

Tu ce alegi?

Adevarul ... pur si simplu

2010-06-13T20:14:00.003+03:00

“Adevarul pur si simplu este rareori pur si niciodata simplu.” (Oscar Wilde)

Adevarul nu trebuie ghicit, inventat sau smuls.

El trebuie dorit, cautat si iubit pana in clipa in care faptele vietii vor determina maturitatea necesara intelegerii lui.

Imi pot programa sa cunosc si sa pasesc in universul intim al unei fiinte. O pot urmari si pot specula metode prin care sa-mi ating tinta. Toate acestea sunt simple jocuri ale egoismului propriu.

Daca voi ramane la ele ma voi asemana celui care, facand autopsia unui cadavru isi imagineaza ca va descoperi idealurile indragite ale sufletului plecat.

Dreptul de a Iubi

2010-06-10T18:48:00.000+03:00

Exista milioane de feluri in care ne putem exprima fericirea, dar nu exista decat un singur fel prin care putem fi cu adevarat fericiti, iar aceasta este Iubirea. Nu exista nici o alta cale. Nu putem fi fericiti daca nu ne iubim pe noi insine. Aceasta este realitatea. Nu putem impartasi cu altii ceea ce ne lipseste. Daca nu ne iubim pe noi insine nu avem cum sa iubim pe altcineva.

Putem, in schimb sa simtim nevoia de a fi iubiti, si daca descoperim pe altcineva care la randul sau are nevoie de noi, se creeaza o relatie pe care oamenii o numesc “iubire”. In realitate nu este vorba de iubire. Este doar o forma de posesivitate, de egoism, de control lipsit de respect. Nu are rost sa ne mintim singuri ca aceasta este iubire.

Iubirea pe care o emanam este singura cale prin care putem fi fericiti. Sa incepem sa ne iubim pe noi insine neconditionat. Sa ne abandonam in fata acestei iubiri si sa nu ne mai opunem vietii. Nu are rost sa ne mai respingem singuri. Sa renuntam la toata aceasta vinovatie, la toate acuzatiile si sa ne acceptam asa cum suntem. Doar astfel ii vom putea mai apoi accepta si pe ceilalti asa cum sunt. Avem tot dreptul de a iubi, de a zambi, de a fi fericiti, de a ne impartasi iubirea si de a nu ne teme sa primim iubirea.

Libertate

2010-05-11T01:56:00.000+03:00

A fi liber nu are nimic a face cu parasirea trupului sau a Pamantului. A fi liber inseamna a renunta la ceea ce nu este adevarat si autentic.

O calatorie spre lumina!

2010-05-09T10:49:00.001+03:00

Lumina adevarului traieste chiar si in cele mai intunecate locuri. Nu exista absenta totala a luminii. Intunericul nu poate exista, decat prin raportare la lumina.

Indiferent cat de mare este durerea ta, ea se masoara cu gradul in care simti absenta sau pierderea iubirii.

Orice intuneric este o calatorie catre lumina.

Orice durere este o calatorie catre iubirea fara conditii!

Abandonarea speculatiilor si judecatilor mentale

2010-03-22T17:18:00.006+02:00

Una din cele mai importante practici spirituale este aceea de a lasa lucrurile asa cum sunt, fara interpretari, fara infrumusetari, fara semnificatii, fara judecata. Aceasta ii provoaca ego-ului un infarct instantaneu. Imaginati-va cum ar fi sa-i spunem mintii/egou-ului ca nu poate sa judece, sa compare, sa interpreteze?

Ce-i va mai ramane atunci de facut? In realitate el nu stie sa faca nimic altceva.

Bineinteles ca, de indata ce incercam sa-i spunem egoului sa nu mai judece, apare o noua mladita de judecata. Si asa, la nesfarsit. Dar, tocmai de aceea procesul este atat de bogat.

Pacea si claritatea sunt atributele unei minti deschise. O minte deschisa nu este preocupata de judecati, interpretari, semnificatii.

E obositor sa citesti o multime de cuvinte. Noi nu avem nevoie de multe cuvinte, interpretari, semnificatii. Cu cat avem de-a face cu mai multe cuvinte, cu atat avem mai multe divergente asupra intelesului lor. Si cu cat ne straduim sa explicam mai mult, cu atat intelesul este mai ambiguu.

Invatatorii adevarati nu ne dau decat cateva cuvinte si apoi ne lasa sa le digeram. De exemplu, Iisus ne-a spus: "iubiti-va dusmanii". El ne-a aratat si cum sa facem ceea ce ne-a cerut. Patanjali a spus in prima sa sutra: "Acum Yoga"

Este oare nevoie sa mai adaugam ceva la aceasta invatatura, pentru a o face mai clara?

Cei care incearca sa aduca mai multa claritate asupra unor lucruri deja extrem de simple si de clare nu fac decat sa-si "consume timpul" pentru a scapa de propria singuratate, propriile frici, frustrari, neimpliniri...

Tot ceea ce am inteles in practica mea a fost ceea ce nu a fost rostit, ci mai degraba tot ceea ce am aflat prin meditatie si introspectie interioara... aceste aspecte expuse, nu ar ajuta foarte mult... pentru ca fiecare are inner-selful sau specific.

O expunere a descoperirilor si realizarilor mele interioare sau ale oricui altcuiva, ar ajuta doar pentru a intretine speculatii mentale in virtutea unui exibitionism spiritual, care este departe de a arata ca ne aflam in prezenta unui intelept!

Barbatul si Femeia - partea a III-a

2010-03-17T20:48:00.001+02:00

Frica este cea care ne determina sa actionam si reactionam dizarmonios in relatie cu celalalt.

Viata cotidiana ne arata ca oamenii speriati se straduiesc sa-si injoseasca partenerul in loc sa-l inalte. Multi dintre ei nu-si gasesc linistea pana cand nu-si realizeaza scopul.

Barbatii le spun sotiilor lor ca sunt proaste pentru ca o femeie nu gandeste ca barbatii. Jignite, ele se potolesc, dar asta nu inseamna ca incep sa gandeasca ca barbatii. Ca doar femeia a fost creata sa fie femeie. Este foarte trist ca de fiecare data cand femeia nu mai vorbeste, isi inchide si mai mult inima deoarece se teme sa nu aiba neplaceri daca este sincera. Si daca totusi bunul simt ii spune ca trebuie sa se destainuiasca, o va face in alta parte. Casa si sotul ii vor fi din ce in ce mai dezagreabile. La serviciu este considerata o desteapta, acasa o proasta. Si atunci ce va face? Evident. Ea se va dedica serviciului. In realitate insa barbatul s-a vazut in ea pe el insusi, a vazut cat de limitata este gandirea lui si s-a suparat pe el insusi.

Numai atunci cand barbatul vrea sa faca din sotia sa un barbat, ratiunea amandurora va avea de suferit.

Femeile le spun si ele sotilor ca sunt prosti si ii eticheteaza cu dispret: ce fel de barbat esti tu? Ei se infurie si le ataca, sentimentele lor fiind tocite de atata retinere. Ea poate sa-i dovedeasca ca are minte aratandu-i o hartie cu stampila [adica o diploma], in timp ce el nu poate sa-i dovedeasca ca are sentimente. Multe femei isi fac un scop din a avea o diploma pentru a se razbuna pe barbati. In esenta insa, in barbat femeia se vede tot pe ea insasi. Prostia ei consta in nepriceperea de a se increde in propriile sentimente si de a le transforma in bine pentru ea.

Numai atunci cand femeia vrea sa faca din barbat femeie, sentimentele amandurora se vor stinge.

Orice femeie ar trebui sa redescopere femeia din ea si atunci viata ar merita sa fie traita. Atunci femeia uitandu-se la cate treburi a facut sotul ei, s-ar umple de bucurie deoarece ar simti ca iubirea ei a facut din el un om puternic. Si l-ar iubi si mai tare. Iar daca el ar strica ceva. Ea si-ar spune ei insesi: “ Eu am gresit. O sa-mi indrept greseala. Nu ma invinuiesc nici pe mine, nici pe el fiindca am inteles despre ce e vorba. Eu am facut o greseala, iar el a cazut in plasa. Faptul ca a cazut in plasa este deja greseala lui”

Cand mintea rationala creste unilateral, creste si pericolul de a aparea un sex “intermediar”. Barbatii se efemineaza, iar femeile se masculinizeaza.

Daca vrem sa fim fericiti, trebuie sa ne facem datoria in functie de sexul de care apartinem. Aceasta este cea mai simpla metoda !

Barbatul si Femeia - partea a II-a

2010-03-05T20:59:00.003+02:00

Barbatul care se intelege pe el, o va intelege si pe femeie. Sau, daca nu se intelege pe el, dar incearca sa o inteleaga pe ea, va incese sa se inteleaga si pe el. Fiind mai puternic si mai inteligent, nu se va purta rau cu ea. Un barbat cu judecata simte ca prin flexibilitatea ei, femeia ii da constanta, prin slabiciunea ei – ii da forta, prin nepriceperea ei – ii da pricepere. Un barbat intelegator nu va distruge bunatatea sufleteasca a femeii, crezand ca el este mai bun decat ea.

Un barbat cu judecata stie ca evolutia nu are limita. Evolutia inseamna un plus de judecata, de ratiune.

Intelepciunea barbatului creste datorita faptului ca mai presus decat el pune capacitatea femeii de a rationa, de a judeca, iar mai presus de toate il pune pe Dumnezeu.

Nu se teme ca femeia este mai desteapta decat el deoarece nu vrea ca el sa fie mai bun decat ea. Un barbat rational crede in viziunea lui barbateasca si simte cat este de rezistent.

Oricat ar fi el insa de rezonabil, femeia este capabila sa-l uluiasca cu intuitia ei, cu perceptia ei. Fara sa se gandeasca prea mult, asa – printre altele, fara sa intre in profunzimea lucrurilor, ea poate sa spuna ceva ce nici ea nu intelege, dar care pune lucrurile la locul lor. Replica ei poate fi pentru un barbat o lovitura de ciocan in moalele capului si in sensul bun si in sensul rau, dar in acelasi timp, in acest lant veriga lipsa va fi pusa la loc. S-ar putea ca femeia sa nici nu banuiasca, el insa a inteles. Gandirea lui a si intrat in functiune, impulsul fiind iubirea ei care l-a inaltat. Daca in momentul acela el va chibzui si va simti acest lucru, lectia respectiva a fost invatata.

Un barbat intelept asculta de ordinele femeii, dar procedeaza dupa cum ii dicteaza propria lui ratiune deoarece el a fost creat ca fauritor al lumii fizice.

Daca femeia se va intelege pe ea, isi va intelege si sotul sau iubitul. Daca nu se intelege, dar se straduieste sa-l inteleaga pe el, va incepe sa se inteleaga si pe ea. Va incepe sa se increada in sentimentele ei si in vederea lui si se va realiza ca femeie in iubirea fata de el. Va simti ca prin ea el se inalta si se va inalta si ea. Aceasta este fericirea!

Femeia care simte ca barbatii sunt mai inteligenti decat femeile, se va obisnui cu sotul/iubitul ei si se va stradui sa-i inteleaga gandurile, vorbele sau explicatiile si va gasi in ele logica barbateasca. Daca din copilarie a avut rabdare sa urmareasca modul de gandire al tatalui ei, fara vorbe, urmat de o treaba oarecare, ea va intelege ca gandirea este o activitate foarte importanta. O fetita este capabila sa sesizeze miscarile ce se produc in creierul unui om care gandeste. Daca ii place cum stie tata sa planifice lucrurile, in viitor va fi capabila sa admire procesul de gandire ai sotului ei si nu va rade de el, asa cum fac alte femei. Interesul fata de modelul lui de gandire o va insufleti in iubirea ei fata de el.

Barbatul care isi pune sotia mai presus decat el, va evolua prin capacitatea ei de a judeca. El va dobandi capacitatea de a percepe clar lucrurile.

Femeia care isi pune sotul mai presus decat ea, va evolua prin capacitatea lui de a judeca. Ea va dobandi capacitatea de a vedea clar lucrurile.

Barbatul si Femeia - partea I-ii

2010-02-28T19:19:00.002+02:00

Deseori auzim intrebarea: cum sa fiu fericit? Un raspuns de bun simt este: “Pentru aceasta trebuie sa fii om”

Dar ce inseamna a fi om?

A fi om inseamna sa-ti respecti rolul ce ti-a fost atribuit, de barbat sau de femeie. Cum aparem in lume, ca barbat sau ca femeie - este latitudinea noastra. Sa nu uitam ca este propria noastra alegere, alegere benevola.

Pasind pe scara vietii, avem posibilitatea sa mergem pe mijlocul ei si sa ne clatinam spre stanga sau spre dreapta doar atat cat trebuie. Sau ne pierdem echilibrul si incepem sa sarim dintr-o parte intr-alta, pana ajungem la capatul scarii si cadem pe taramul celalalt. In urmatoarea viata o luam invers pe scara, din locul in care ne-am intrerupt mersul ultima oara.

In discutiile obisnuite auzim invariabil ca viata femeilor este grea, iar a barbatilor este usoara. Chiar daca barbatii protesteaza in sufletul lor, femeile au in maneca asul imbatabil – ele nasc copii. Cum sa contrazici asemenea argument?

Barbatii au intr-adevar viata mai usoara, dar un pentru ca nu nasc, ci pentru ca ei vad nevazutul. Chiar daca barbatul nu recunoaste lumea invizibila (subtila), el o vede totusi, dar asta este altceva. Ce inseamna sa croiesti planuri, sa le intocmesti, sa le planifici? Asta inseamna sa vezi nevazutul. Un barbat poate sa planifice mental fiecare detaliu, fiecare pas pentru atingerea scopului si apoi sa-l infaptuiasca. Iar dupa aceea va vedea cu ochii lui ce a iesit.

A vedea nevazutul este atat de firesc pentru natura barbatului incat el nici nu-si imagineaza ca s-ar putea altfel.

Barbatul vede spatial si gandeste in adancime. Femeia vede intr-un singur plan si gandeste la suprafata.

Barbatul vede ce nu se vede, dar face ce se vede.

Femeia vede ce se vede, dar trebuie sa faca ce nu se vede.

Cum sa faci ce nu vezi ? Aici este greul pentru femeie. Greul creste pe masura ce sexul feminin « se desteapta » deoarece asimilarea unilaterala a intelepciunii scolare distruge in femeie, femeia originara, ii distruge credinta in propriile emotii, in propriile senzatii si in puterea de a iubi. Femeia care vrea sa fie buna si sa placa barbatilor destepti incepe sa semene cu un barbat. Se imbraca barbateste, face studii tehnice si obtine functii barbatesti, dar toate eforturile ei nu-i aduc rezultatul scontat. Si atunci declara ca femeile sunt discriminate. Nu este constienta de faptul ca, desi doreste foarte mult, ea nu poate sa vada lumea asa cum o vad barbatii.

Oricarei femei care se respecta ar trebui sa-i fie clar ca, chiar daca are o diploma la cea mai vestita universitate din lume, ea oricum nu poate fi pe picior de egalitate cu darul lui Dumnezeu care este barbatul

Bunul simt barbatesc inseamna stiinta de a vedea ceea ce nu se vede.

Femeii nu ii este dat sa vada ceea ce nu se vede. Este oare atunci femeia lipsita de bun simt? Nu

Bunul simt feminin inseamna stiinta de a simti, de a intui ceea ce nu se vede.

In bezna noptii femeia nu vede nimic. In schimb simte, intuieste tot ce vede barbatul. Chiar mai mult decat atat. Are si capacitatea de a percepe simultan si ansamblul si detaliile. Ea nu are nevoie sa fie cu fata catre tinta/scop. Ea simte prin toata faptura ei. Daca nu ar avea atatea frici care sa-i blocheze perceptia, ea ar percepe obiecte diverse, relatia dintre ele si felul cum se vor misca in viitor. Cu cat fricile ei sunt mai mici, cu atat perceptia este mai deschisa si capacitatea de a construi viitorul este mai buna.

Misterul "Mama"

2010-02-25T20:28:00.003+02:00

De ce noi insine ne complicam viata?

Cauza primordiala consta in faptul ca lumea civilizata nu mai considera ca familia este sfanta. Sfanta si din ce in ce mai sfanta este bogatia.

Suntem cu totii victime ale civilizatiei sau altfel spus suntem victime ale propriei noastre lacomii. Atunci cand femeia-mama devine extrem de materialista, ea nu-si va mai indeplini rolul de femeie, nu va mai avea simt matern si copii ei vor deveni niste victime.

Ce inseamna asta ?

Inseamna ca mama zilelor noastre nu stie sa-si invete copilul ce este aceea contopire in iubire sufleteasca. Mamele din ziua de azi sunt niste specimene barbatoase care pun pe planul doi feminitatea si maternitatea. Nervoase isi iau copilul in brate si incep sa-l legene, dar copilul nu se linisteste. El se simte strain, rupt de ea sufleteste.

Caci mama este sufletul copilului.

Mamele isi leagana copii, le citesc, le canta, au grija de ei, ii hranesc, le fac curatenie. Ce nu le fac ! Se invartesc in jurul lor ca un titirez. Tin copilul in brate, dar discuta pe deasupra lui, se cearta pe deasupra lui, isi fac planuri pe deasupra lui, gandesc de bine si de rau pe deasupra lui.

Copilul insa nu mai are rabdare sa astepte ca macar o data in viata, daca pentru mai mult nu are timp, ea sa-l stranga cu tandrete la pieptul ei si sa o faca in asa fel, incat nimeni sa nu-i poata desparti. Sa simta cum inima lui se contopeste cu corpul ei. Chiar daca ratiunea ii spune ca fizic acest lucru nu este posibil, el vrea sa simta ca este posibil. Si chiar este posibil.

Sa ne iertam mamele care n-au stiut sa faca acest lucru. Ar fi de dorit ca orice om sa stie acest lucru atat de important si daca mama nu stie, sa fie invatata. Nimeni nu ne opreste sa o facem.

Sa ne iertam tatii care n-au stiut sa dea dovada de hotarare interioara si sa devina suportul cuvenit pentru sotiile lor.

Uitati-va la mama dumneavoastra sau chemati-i chipul in imaginatie si inchipuiti-va in gand ca va apropiati de ea. Mergeti, mergeti catre ea pana ce veti fi din ce in ce mai mic, veti ajunge in fata ei si veti fi mic de tot – cat inima ei. Cufundati-va in inima ei si veti simti cat va este de bine acolo, cat o iubiti. Bariera fricii s-a dat la o parte la amandoi si nu va mai deranjeaza nimic.

Acum imaginati-va ca mama, facandu-se din ce in ce mai mica, vine mica cat inima dumneavoastra si vi se afunda in inima. Cat este de bine sa o tineti in inima si sa o iubiti. Zidul de frica ce va deranjeaza este undeva departe si nu poate sa va mai opreasca sa fiti unul. Daca va simtiti fericit, efortul dumneavoastra nu a fost in zadar. Oricum ar fi fost ea si oricate amaraciuni v-ar fi provocat, contopirea sufleteasca cu mama este spre binele amandurora.

Cine va invata sa se contopeasca cu mama sa intr-o iubire sufleteasca, acela este capabil sa se contopeasca cu toti si cu toate. Se va contopi cu tatal sau, cu surorile si cu fratii, cu bunicii, cu prietenii, cu toti. El este apt sa se contopeasca cu viata. Nu se teme sa faca loc oricui in inima lui, sa-i faca bine prin iubire, oricat de rau ar fi acela. Stie sa iubeasca, stie sa inteleaga, stie sa dea libertate.

Si cand va veni vremea, inima lui va gasi acea persoana unica si adevarata cu care sa se uneasca sufleteste si apoi trupeste. Un astfel de om nu se va agata posesiv de cineva si nu va aduce nefericire nici lui insusi, nici celuilalt.

Iubirea curajoasa da libertate.

Iubirea fricoasa tine in lanturi.

Incredere

2010-02-14T15:11:00.005+02:00

Zilele astea am realizat ca increderea, atunci cand ai castigat-o cu adevarat nu mai poate fi pierduta! Sora geamana cu Iubirea, Increderea ori o ai, ori nu o ai. Nu poti sa spui, [adica poti, caci eu sunt dovada vie ca se poate spune orice :))))] ca ai avut incredere in cineva si ai pierdut-o.

Nu, asa ceva nu exista! Inseamna ca nu ai avut niciodata incredere, iar ceea ce credeai a fi incredere, erau asteptarile si sperantele implinirii propriilor dorinte; iar cand acestea NU se implinesc, gata spunem ca ne-am pierdut increderea.

In fapt, noi nu am avut-o niciodata!:) In fapt, noi, nu am trecut niciodata de pragul "ego"-ului, de noi insine si de "nevoile" noastre...

Atunci cand, cu adevarat credem/ ne incredem in cineva/ceva, acea Incredere nu va pierii niciodata, indiferent prin cate am trece si indiferent ce s-ar putea petrece.

Sigur, exista asa zisele "cutremure de pamant interioare" care zgaltaie din toate balamalele intreaga noastra fiinta cu credintele noastre cu tot. Si atunci, suntem atat de ametiti si de bulversati, incat avem senzatia ca am pierdut tot, ca nu mai e nimic din noi. Aceste cutremure, oricat de dureroase si napastuitoare ar fi, ele au rostul sa scuture fiinta de credintze false si de a lasa sa creasca si sa se coaca numai acele credinte autentice, care ajuta fiinta sa mearga mai departe si sa o duca spre o altfel de implinire a fiintei.

E paradoxal si in acelasi timp extraordinar sa descoperi cum Increderea autentica este strans lipita de tine, ca o haina care te ajuta sa te feresti de diverse alte vicisitudini, fara ca macar sa stii, ca, de fapt, ceea ce te protejeaza este tocmai aceasta Incredere pe care nu puteai sa o alegi [bobul de neghina] dintre atatea alte nevoi personale...

Si ar mai fi de spus... dar dincolo de cuvinte... ne definesc faptele!

UNU - Proportia armoniei!

2010-02-04T22:01:00.005+02:00

Ce inseamna realitatea pana la urma? A mea, a fiecaruia, a lui Dzeu?... am meditat in ultimile ore, incepand de aseara la acest aspect si mi-a fost dat sa gasesc urmatoarea explicatie:

Mai intai tin sa-mi manifest aderarea la ideea ca realitatea fiecaruia este o picatura din Realitatea Divina, adica realitatea Lui. Atata timp cat nu suntem constienti de asta... nu se poate vorbi de trezire spirituala, ci de vise profunde!

Realitatea fiecaruia este raportul pe de o parte dintre credintza/parerea/ perceptia Sinelui a fiecaruia si, pe de alta parte, manifestarea plenara in concret/fizic a acestei credintze/pareri/ perceptii de Sine. Atunci cand rezultatul acestui raport este in mod constant egal cu UNU poti spune ca realitatea ta, picatura din realitatea Lui, este proportional vorbind, divina!

Cel mai extraordinar aspect este ca desi poti sa spui ca ai atins proportia divina asta nu inseamna ca ai ajuns la capat, deoarece acest joc al proportiei nu are sfarsit decat in momentul cand parasesti planul fizic. Pana atunci... totul este o continua evolutie, deoarece cu cat ni se schimba credintele/parerile /perceptiile, cu atat se schimba acest raport credinta/manifestare a acestei credinte/perceptii.

Ce face atunci, totusi ca acest raport sa fie uneori atat de indepartat de UNU iar noi sa fiintam in dizarmonie? Raspunsul este lipsa de luciditate si discernamant atat a numaratorului [credina/parerea/ perceptia Sinelui] cat mai ales a numitorului [manifestarea plenara in concret/fizic a acestor credinte/pareri/ perceptii a Sinelui]

Luate pe rand, lipsa de luciditate si discernamant, altfel spus lipsa starii de constiinta a numaratorului [credina/parerea/ perceptia Sinelui] are ca si efect o aplecare catre latura materialist/ rationalista/ empirica a fiintei, adica aplecarea covarsitoare catre cele vazute!

Proportia este mai mare decat UNU! Este vorba aici despre autoiluzionarea in ceea ce priveste realitatea fizica versus subtila, in detrimentul realitatii spirituale/subtile a existentei!

Lipsa de luciditate si discernamant, sau altfel spus lipsa starii de constiinta a numitorului [manifestarea plenara in concret/fizic a acestor credinte/pareri/ perceptii a Sinelui] are ca si efect fuga de realitatea fizica si concreta si o ascundere/tupilare in realitatea subtila are ca si efect o exagerbare a realitatii subtile, a celor nevazute, in detrimentul realitatii concrete/fizice.

Proportia este mai mica decat UNU. Este vorba aici tot despre autoiluzionare, cand ne luam prea in serios in ceea ce privesc realizarile noastre spirituale dar care nu-si gasesc reflectarea in realitatea fizica/concreta!

Atentie mare!!! Daca am realizat vreodata una din creditele/perceptii le despre Sine, asta nu e decat o picatura! Drumul nu se incheie o data cu implinirea acelei picaturi.

Asa inteleg/traiesc acum acest aspect. Recunosc ca multi ani raportul meu a fost mai mic decat UNUL. Eram o visatoare frumoasa si inocenta! Evident nu eram constienta de asta. Au fost necesare puternice "cutremure de pamant" care sa ma faca constienta de realitatea concreta in care fiinta Sinele meu! Acum ma straduiesc sa mentin constiinta de Sine cat mai treaza pentru a putea mentine cat mai constant raportul egal cu UNU

Cei care nu au credite/perceptii vaste, dar alea pe care le au sunt manifestate plenar in concret/fizic sunt mult mai aproape de armonia divina decat cei care sunt plini de perceptii... si atat, caci ele nu se refleta concret in fizic!

Un truc ar fi ca atunci cand constam ca una din partile fractiei este mai mare decat cealalta, nu trebuie sa ne iluzionam in continuare ca vom reusi sa marim partea mai mica. Secretul este sa umblam la partea mai mare si sa mai taiem una alta de acolo, in functie de cealalta parte pentru a fi mereu in proportie egala cu UNU! Si nu sa asteptam sa ne armonizam peste "n" ore, zile, luni, ani, adica sa asteptam sa se coaca prunele! Armonia este ACUM si AICI

Cat despre coflictul realitatilor noastre cu ale celorlalti si/sau cu cea a lui Dumnezeu... singurul conflict consta in disproportia raportului de care vorbeam. Atat! Cat proportia este egala... nu mai exista nici un conflict nici cu realitatea celorlalti, nici cu realitatea Lui, din care parte suntem!

Cautarea Adevarului...

2010-01-28T23:44:00.003+02:00

Noi suntem înclinati în mod natural - si educati în mod iresponsabil - sa credem ca, pentru chiverniseala destinului nostru, nu ne sunt trebuincioase decât împrejurari favorabile, bunatati, rasfaturi si noroace. Nimeni nu se roaga sa capete vreo încercare aspra, vreo napasta, vreun esec. Si nimeni nu crede ca asemenea neajunsuri pot veni prin intermediul îngerului, consacrat, îndeobste, ca un produs de cofetarie. (Andrei Plesu)

Daca vom cauta adevarul in viata, poate ca vom gasi mângâiere în cele din urma; daca vom cauta mângâiere, nu vom gasi nici mângâiere si nici adevar - doar vorbe mieroase si iluzii desarte la început si, în cele din urma, disperare si tristete.

De aceea, cautarea adevarului in viata, precum si a vietii in adevar trebuie sa reprezinte singura si constanta noastra cautare…

Viata este invatatorul nostru

2010-01-24T16:45:00.002+02:00

Viata este invatatorul nostru si noi putem invata din tot ceea ce ne aduce ea. Imi aduc aminte ca vizionand a treia oara Samsara, abia atunci am reusit sa vad/aflu o sutra pe care o descoperisem singura, pasind mai cu incredere, mai cu sfiala in viata si facand alegerile conforme cu vocea inimii si care inca reprezinta un subiect de meditatie pentru mine.

O descoperisem da, si abia dupa ce am descoperit-o am reusit sa o vad si in film, ca fiind o sutra de o importanta majora.

Acea sutra spunea:

"Everything you contact, is a place to practice the way" si tradus: "Tot ceea ce traiesti, este o modalitate sa-ti implinesti calea" sau si mai simplu "Orice experienta ajuta la gasirea Caii"

Bineinteles ca nu intotdeauna ne place ce ni se iveste in cale. Atunci cand viata ne cere sa ne aprofundam intelegerea si compasiunea, nu suntem intotdeauna dispusi sa o facem. Suntem multumiti cu nivelul la care ne aflam.

Sigur ca putem sa protestam, atunci cand viata ne cere sa o luam din loc, dar asta un ne impiedica sa mergem inainte. Nu-i putem spune “NU” vietii noastre.

Puterea vindecatoare si reparatorie a experientei noastre se afla in capacitatea ei de a ne ajuta sa accesam si sa manifestam cele mai profunde parti din noi insine. Acesta este motivul pentru care provocarile spirituale sunt o parte necesara a evolutiei noastre.

A asculta pentru a auzi adevarul

2010-01-01T14:03:00.010+02:00

Tu esti raspunzator pentru ceea ce crezi, chiar daca alegi sa crezi ceea ce iti spun ceilalti. Asadar, nu te teme sa pui sub semnul intrebarii autoritatea celorlalti. Nimeni nu stie mai bine ca tine de ce anume ai nevoie cu adevarat.

Cu toate acestea, daca ramai centrat in structura ego-ului tau, nu vei rezona cu adevarul. Trebuie sa mergi mult mai profund decat atat. Trebuie sa gasesti ceea ce te ajuta sa-ti exprimi sinele, fara sa le faci rau celorlalti. De asemenea, trebuie sa gasesti ceea ce ii ajuta pe ceilalti in exprimarea de sine, fara sa-ti faca tie vreun rau !

Reintoarce-te

2009-10-12T17:08:00.005+03:00

O, pasare, reintoarce-te in tinutul tau natal ;

Ai fost eliberata din colivie.

Aripile tale sunt acum pregatite pentru zbor,

Zboara din acest tinut mlastinos catre izvorul vietii !

Reintoarce-te din acest vestibul,

Catre resedinta regala a sufletului !

Du-te, grabeste-te o, sufletule,

Lasa in urma aceasta lume a separarii

Si vino impreuna cu noi catre acea a uniunii.

Cat timp te vei mai juca in aceasta lume,

Precum un copil care isi umple buzunarele

Cu pietre care nu-i sunt de folos ?

Arunca povara greutatii acestui pamant

Si zboara catre paradis !

Lasa deoparte grijile copilaresti

Si alatura-te banchetului regal.

Fii constient de nenumaratele moduri

In care acest corp te-a tinut prizonier.

Sfarma stransoarea sa mortala.

Ridica-te si constientizeaza aceasta capcana inlantuitoare !

Dumnezeu i-a spus omului : « Reintoarce-te de unde ai venit »

El a spus Mortii : « In puterea ta sunt fiintele lumesti »

El a spus Sufletului: « Zboara catre nevazut.

Ia toate comorile pe care le poti duce si nu mai plange. »

Nu este loc pentru doi in aceasta "casa"

2009-10-06T11:06:00.009+03:00

O oarecare fiinta veni si batu la usa Prietenului.

- Cine-i acolo ?

- Eu sunt.

Prietenul raspunse :

- Pleaca ! Nu este loc de carne cruda la aceasta masa.

Fiinta pleca si rataci un an de zile.

Nimic altceva decat focul mistuitor al separarii nu poate anula ipocrizia si egoul.

Fiinta se intoarse complet “golita”, merse in fata Prietenului si batu incetisor:

- Cine e?

- Tu!

- Te rog intra, Sinele meu, nu este loc pentru doi in aceasta casa!

Rumi

In ciuda tuturor scepticilor

2009-09-26T16:03:00.004+03:00

Dumnezeu, in ciuda tuturor scepticilor,

a facut ca gradinile spirituale, cu dulci flori,

sa infloreasca in inimile prietenilor Sai.

Fiecare roza parfumata este o marturie

a secretelor Universului.

Parfumul lor, spre confuzia celor sceptici,

se imprastie in jurul lumii, inlaturand valul.

Dakini, forma umana

2009-09-23T11:38:00.008+03:00

Traducerea literară a cuvântului “Dakini” este “Dansator al cerului”. Forma occidentală a dakinilor sunt îngerii. Ideea occidentală că îngerii sunt minunate creaturi cereşti care zboară în cer, care vin în ajutorul oamenilor şi care îi inspiră este foarte apropiată cu ideea de dakini.

În general, când sunt menţionate în literatura buddistă, se presuspune că sunt devotate Adevărului (Dharma), dar într-o explicaţie mai amplă a cuvântului, termenul se referă la un spirit feminin (Daka – masculin) care are libertate însă este legat de acţiunile lui trecute. Dakini se pot manifesta pe pământ în formă umană sau se pot naşte ca om. Aceştia sunt atunci numiţi, Dakini pământeni. Femei (sau barbaţi) care sunt capabile să facă lucruri doar cu ajutorul voinţei lor. Oameni care sunt atât de fermecători încât seduc orice vor din lume şi se bucură de el la maxim, însă rămân oarecum detaşaţi de rezultate.

Dharma Dakini sunt devotate unui scop mai înalt astfel încât acţiunile lor sunt în general pozitive. Dar este greu să generalizezi acţiunile Dharma Dakinilor din moment ce ele ţintesc spre a distruge fixaţiile noastre asupra gândurilor concrete. Nu le este frică să işi folosească puterile pentru a ne năuci, intriga şi aţâţa în afara obiceiurilor noastre de a “dormi” şi nu le e frică de a ne seduce spre calea Adevărului. Dakini sunt viclene, capricioase şi imprevizibile. Suntem în mari probleme când dakini ne năucesc minţile cu magie, ne distrug gândurile noastre fixe despre miracole, sau pur si simplu ne deschid inimile cu adoraţie. Mesager între lumea noastră pământeană şi lumile mai înalte ale Învăţătorilor, ea ajută aducând puternicele învăţături pe pământ, protejând adevărul de forţele destructive şi binecuvântând căutătorii sinceri.

Rezultatul natural este să te îndrăgosteşti de o dakini (sau înger). Cum poţi să nu te îndrăgosteşti de cineva care inspiră dragoste pură şi semnificaţii mult mai înalte încununate cu plăceri? Fixându-ne doar pe acea plăcere, o dakini va face cel mai milostiv lucru posibil, va pleca. Dakini nu se manifestă doar pentru plăcerea noastră. Dakini manifestă frumuseţea Adevărului care este apoi o invitaţie de a urma calea Adevărului.

Ele ne ajută prin viziuni şi inspiraţie. Deşi putem fi inspiraţi de către o dakini (un alt cuvânt este muză), se va întoarce doar dacă am pus în acţiune ceea ce ne-a arătat. În acel caz, dragostea unei dakini este de neclintit şi întotdeauna milostivă. Nu contează dacă aşteptăm câteva ore, sau câteva vieţi ca să ne punem inspiraţia în aplicare. Miracolele se întamplă, dar uneori durează caţiva ani până realizăm complet implicaţiile. Când realizăm, sau ne amintim, inimile ni se deschid, şi din nou magia şi măreţia Universului se deschide pentru noi.

Dakini sărbătoresc Adevărul într-un mod extraordinar. Ele dansează în ceruri.

Libertate

2009-09-19T18:58:00.003+03:00

Discipolul merge la Invatator si-l intreaba :

- Cum pot obtine libertatea ? Elibereaza-ma !

Profesorul raspunde :

- Obtine-o singur ! Mergi si cauta unde este « eu-l » tau, mediteaza.

Dupa un timp, discipolul vine si spune :

- Eu nu sunt corpul meu, numai asta am gasit.

- Mergi si cauta mai departe, raspunde Invatatorul

Dupa un alt timp de meditatie :

- Eu nu sunt mintea mea, caci imi observ gandurile, deci ceea ce observ este diferit de

observator

Invatatorul raspunde :

- Esti foarte aproape de libertate, mai mediteaza

- Deci, eu nu sunt corpul meu, nu sunt mintea mea, trebuie sa fiu sufletul meu, Atman.

Dar meditand a inteles ca nu exista suflet, pentru ca acel suflet este informatia mentala – doctrine, cuvinte, filosofie. Deci, intr-o zi a venit alergand la Invatator :

- Eu nu sunt !

Invatatorul ii raspunse :

-Trebuie sa te mai invat acum metoda de a te elibera ?

Discipolul raspunse :

- Sunt liber pentru ca nu mai sunt ; nu ma mai simt constrans, sunt pretutindeni ca

nimicul, ca vidul. Numai nimicul poate fi liber. Daca esti cineva vei fi constrans de

altcineva. Daca « esti », esti sclav. Numai un spatiu gol poate fi liber, numai astfel,

nimic nu te va constrange.

- Eu nu sunt ; nicaieri nu ma gasesc ! Aceasta este libertatea !

Testament

2009-09-13T13:27:00.007+03:00

Voi sunteti fiinte de lumina. V-ati nascut din lumina si va veti intoarce in ea. Fiecare pas va este inconjurat de lumina fiintei voastre infinite. Iar lumina este Dumnezeu. Voi va aflati acum intr-o lume pe care ati creat-o voi insiva, prin propria voastra alegere. Tot ceea ce se naste in inima voastra devine real; voi insiva veti deveni una cu idealul pe care il admirati mai mult pe lume. Nu va temeti si nu va lasati dezamagiti de aparenta intunericului, de deghizarea realului sau de acel invelis gol numit moarte, caci voi insiva ati creat aceste iluzii, de dragul provocarii. Acestea sunt pietrele de incercare cu care v-ati decis sa va confruntati taria spiritului. Aflati ca adevarata voastra realitate este iubirea si ca aveti puterea de a va transforma in orice clipa lumea in care traiti, prin ceea ce ati invatat de la viata. Voi sunteti viata. Voi sunteti cei care inventeaza formele. Spada si timpul nu va pot ucide trecerea dintr-o camera in alta, trecand printr-o usa. In mod similar, moartea este o simpla trecere. Voi va puteti exprima in fiecare camera si fiecare tranzitie reprezinta pentru voi un imn glorios.

Fara limite

2009-07-04T20:45:00.004+03:00

Dificilul este ceea ce poate fi realizat imediat. Imposibilul este insa, ceea ce iti ia ceva timp.(George Santayana) Cine suntem noi pentru a stabili ca visele noastre sunt imposibile? Cum putem afirma aceasta de vreme ce niciodata nu ne-am luat visele in serios? Nu. A crede in visele noatre nu ne da siguranta ca ele se vor realiza; nu exista nici o garantie in acest sens. Dar, daca nu le dam nici o atentie, este garantat faptul ca ele nu se vor concretiza niciodata! Dreaming of Andromeda - Enigma

Darul lui Dumnezeu

2009-06-08T10:29:00.002+03:00

Darurile lui Dumnezeu nu hranesc asteptarile ego-ului nostru. Valoarea lor corespunde unui nivel mai inalt. Ele ne ajuta sa ne trezim la adevarata noastra natura si la adevaratul nostru scop de aici. Uneori, ele par sa inchida o usa si noi nu intelegem de ce. Numai atunci cand se deschide usa potrivita, intelegem de ce s-a inchis cea nepotrivita. Mythos - June

Floarea Alba

2009-06-03T21:13:00.004+03:00

Suntem floarea de lotus plutind pe suprafata intunecata a elesteului. Daca tu cauti frumusete fara tristete, nu o vei gasi. Daca esti in cautarea bucuriei, fara chinul durerii - vei cauta in zadar. Tot ceea ce este transcendent vine din partile cele mai de jos - lumina, din intuneric; florea alba, din apele noroioase ale elesteului. Soul Mate

Iubirea nu-ti cumpara mai multe jucarii

2009-05-31T15:21:00.005+03:00

Chiar daca te hotarasti sa alegi iubirea chiar in acest moment, aceasta nu inseamna ca vei obtine un Mercedes nou. Alegerea iubirii este o alegere mai profunda decat cunosc furnizorii de cristaluri si asii teoriei abundentei - pentru ca alegerea trebuie facuta nu doar de adultul spiritualizat, ci si de copilul ranit, care nu e sigur ca nu e demn de iubire. Daca dai crezare invatatilor cu straluciri de inger, atunci poti sa bati din picior chiar acum si, precum Dorothy, sa te duci direct acasa. Nimeni nu te poate contrazice, daca asta e de folos. Dar daca nu foloseste, s-ar putea sa realizezi ca Dorothy are o calatorie de facut in lumea de jos. Acolo ea va intalni atat ingeri, cat si demoni. Va trebui sa infrunte intunericul, pentru a gasi lumina. La fel ca noi, ea va trebui sa stea fata in fata cu toate aspectele proprii si ale altora, care ii displac - deoarece aceasta inseamna calatoria catre intregire. Aceasta nu este genul de iubire din vata de zahar. Nu este o abordare de tip comercial a mantuirii. Este genul de iubire care ai nevoie de o viata intreaga pentru ca sa inveti sa dai si sa primesti. este genul de ispasire ce are loc in transee... Too Much Love Will Kill You - Brian May

Continua sa gasesti Iubire

2009-05-30T21:45:00.001+03:00

Temelia Iubirii noastre nu este perfecta si nu va fi niciodata asa. Pe alocuri, ea este uscata, prost facuta, superficiala. Cateodata, ne intrebam cum de se tine pe picioare. Da, se tine. se tine pentru ca asa vrem noi, pentru ca fiecare zi suntem dispusi sa facem ceea ce ne cere relatia - chiar daca, uneori, o facem cu proteste si tipete. Se tine, pentru ca noi continuam sa gasim iubire, chiar daca trecem, cu dificultate si tristete, prin durere. Se tine, pentru ca noi stim ca partenerul nostru va fi alaturi de noi - indiferent de ce se intampla. Nu aflam imediat acest lucru. Nu e ceva ce putem promite dinainte. Este ceva ce se produce la momentul potrivit. Robert Miles - Naked & Sacred

Lupta interioara (cu sine)

2009-05-28T23:52:00.001+03:00

Intro seara, un batran indian ii explica nepotului sau ce lupta teribila se da interiorul fiecarei fiinte. Si ii spuse asa: Exista in fiecare dintre noi doi lupi. (La noi, la crestini, cei doi lupi sunt ingerii, cel de pe umarul drept si cel de pe umarul stang.) Lupul Raului. El este furia, invidia, gelozia, tristetea, regretele, aroganta, cupiditatea, vinovatia, inferioritatea. Lupul Binelui. El este bucuria, pacea, iubirea, speranta, linistea, modestia, bunatatea, bunavointa, generozitatea, adevarul si compasiunea. Dupa o clipa de gandire, nepotelul il intreba: -Bunicule, si care lup castiga lupta? La care batranul ii raspunse simplu: -Cel pe care il hranesti.

Iubirea nu ia ostatici

2009-05-09T14:13:00.001+03:00

Cel ce iubeste fara conditii nu impune nici o limita libertatii sale si nici libertatii altcuiva. El nu incearca sa pastreze iubirea - intrucat a incerca sa o pastrezi, inseamna a o pierde.

Iubirea este un dar care trebuie oferit in mod constant, intrucat este cerut in fiecare clipa. Iubirea nu ia ostatici, nu se targuieste si nu poate fi compromisa de frica.

Si pentru ca ideile sunt cel mai frumos exprimate prin versuri, iata cateva care mi-au picat mie in maini, in cadrul unui joc divin acum cativa ani:

Am fost la targul de pasari/

Si-am cumparat pasari/

Pentru tine,/

Dragostea mea/

Am fost la targul de flori/

Si-am cumparat flori/

Pentru tine,/

Dragostea mea./

Am fost la targul de fiare vechi/

Si-am cumparat lanturi/

Lanturi grele/

Pentru tine, Dragostea mea./

Apoi am fost la targul de sclave/

Te-am cautat/

Dar nu te-am gasit/

Dragostea mea.

Puterea Credintei

2009-04-27T07:30:00.008+03:00

Cu cat sunt mai puternice credintele noastre, cu atat ne manifestam mai mult in conformitate cu ele. Gandim, actionam si reactionam dupa cum credem. Ne cream viata in functie de ceea ce credem - indiferent de cat de adevarata sau de eronata poate fi convingerea noastra. Ieri am vizionat Adaptation[2002], cu un Nicolas Cage in dublu rol si o Meryl Streep, la fel de geniala ca in orice rol pe care il joaca. Redau o discutie dintre cei doi frati gemeni, fata in fata cu moartea, pe cat de gemeni, pe atat de diferiti:

-Donald nu vreau sa mor. Dumnezeule mi-am irosit viata.

-Ba nu, n-ai sa mori.

-Mi-am irosit viata. Te admir, Donald, stii? Mi-am trait viata paralizat de ceea ce cred altii despre mine, iar tie, tie nici nu ti-a pasat de altii.

-Ba nu, nu e adevarat! -Nu, nu ma intelegi. O spun ca pe un compliment. Odata, la facultate ma uitam la tine prin geamul bibliotecii... vorbeai cu Sarah Marshall

-Doamne, eram indragostit de ea-Stiu, si ii faceai curte. Si ea era draguta cu tine.

-Imi aduc aminte-Dupa aceea ai plecat, iar ea a inceput sa rada de tine impreuna cu Kim Kennery. M-am simtit de parca ar fi ras de mine. Dar tu nu stiai nimic? Pareai atat de fericit

-Stiam. Le-am auzit

-Atunci de ce erai atat de fericit?

-O iubeam pe Sarah, Charles. Era a mea... iubirea mea. Imi apartinea (n.n. iubirea), iar Sarah nu avea dreptul sa-mi fure iubirea. Aveam dreptul sa ma indragostesc de cine doream

-Si-a dat seama ca erai de compatimit

-[razand absolut senin]Era problema ei, nu a mea. Iubesti pe cine vrei tu, nu pe cine vor altii. Am hotarat asta cu mult timp in urma... Ce s-a intamplat?

-Multumesc [lacrimile rostogolindu-se pe obraz]

- Pentru ce?![...]

Barbatul tau este alegerea ta

2009-03-23T08:26:00.000+02:00

Barbatul tau este alegerea ta

“Draga mea iubita, speranta mea este ca nu vei renunta. Stiu ca barbatii din trecutul tau te-au ranit si ca, uneori, nici eu nu ma ridic la inaltimea asteptarilor tale. Dar, te rog, nu te multumi niciodata cu mai putin decat isi doreste cel mai profund inima ta.

Am vazut atat de multe femei renuntand si multumindu-se cu o relatie mediocra, incapabila sa le conduca spre Dumnezeu…

Am vazut de asemenea si femei care au incercat sa evite practica dificila a devotiunii prin ambele trupuri incercand sa se iubeasca singure. Aceste femei invata sa se amageasca iubindu-se pe ele insele asa cum sunt si acceptand manifestarile barbatului cu toate limitarile sale, crezand ca mai bine de atat nu le poate fi.

Poate mai bine nu va fi, dar mai raul ajung sa-l traiasca datorita compromisului si fricii din viata lor. Ele se multumesc oftand cu foarte putin si nu mai aspira catre perfectiunea si adevarul iubirii, caci, in felul acesta, cred ele ca accepta realitatea asa cum este.

In ceea ce te priveste, as fi dezamagit daca te-ai multumi cu atat. Este adevarat ca totul incepe cu iubirea de sine si cu iubirea partenerului asa cum este acesta, cu tot cu zidurile sale de autoaparare si cu tot cu imperfectiunile sale. Pasul urmator consta insa in a-i permite expresiei profunde a inimii tale sa imi ilumineze viata, astfel incat sa pot vedea dincolo de limitarile mele.

Daca ma vei alege pe mine, sau orice alt barbat in care poti avea o incredere deplina pentru a-ti deschide inima mai profund in fata lui decat daca te-ai limita sa iti iubesti propriile ziduri de autoaparare si propriile limite, atunci inima ta ar inflori intr-o masura mult mai mare decat daca te-ai multumi cu realitatea asa cum este ea acum.

Primul pas consta in a te iubi pe tine insati, in a ma iubi pe mine si in a-i iubi pe toti ceilalti asa cum suntem, cu tot cu imperfectiunile noastre. Cu totii suntem creaturi divine, asa ca este natural sa fim iubiti.

Pasul urmator consta in a ne deschide in fata iluminarii mai plenare a increderii si devotiunii manifestate prin ambele trupuri. Numai in acest fel vom putea intelege mai mult si ne vom putea oferi intr-o mai mare masura iubirea decat daca nu ne-am reflecta unul in celalalt.

Mai exista si un al treilea pas care conduce catre inflorirea si mai plenara a iubirii. Acesta consta in a avea o incredere deplina si in a te deschide in fata iubirii care aspira sa straluceasca in inimile tuturor fiintelor vii chiar si daca nu esti alaturi de un iubit.”

In pat, poate ca iti place sa preiei uneori controlul, sa iti inveti si sa iti conduci iubitul, dar daca acesta nu este suficient de priceput – daca ghidarea ta spirituala si sexuala este necesara din cauza ca nu ai incredere in capacitatea lui de a detine controlul – atunci nu te vei abandona in fata lui, iar trupul tau va acumula aceste nemultumiri sub forma tensiunilor, stresului, epuizarii si depresiei. Tu iti doresti ca barbatul tau sa te cunoasca si sa stie sa ajunga in profunzimile tale. Iti doresti ca el sa iti cunoasca trupul si sa stie cum sa te deschida.

Daca profunzimea barbatului tau nu este suficient de mare pentru a te putea simti si deschide, corpul tau va deveni rigid, vocea ti se va aspri, iar miscarile tale vor deveni lipsite de gratie. Pantecul tau nu se va umple de placere.

De ce? Pentru ca oricat de mult ti-ar placea sa iti conduci singura viata din punct de vedere profesional, artistic sau politic, esenta ta feminina va tanji intotdeauna dupa abandonarea in fata iubirii, si nu dupa pastrarea controlului si luarea tuturor deciziilor existentiale, spirituale si sexuale.

Te-ai lasat vreodata in seama ghidarii pline de iubire a unui barbat? Ai renuntat vreodata la control, permitandu-i inimii tale complet daruite sa se deschida la fel ca un ocean, pasionala si profunda, in loc sa se canalizeze in directia ingusta a functionalitatii?

Din punct de vedere spiritual si sexual, inima ta isi doreste sa fie penetrata si cuprinsa de o iubire profunda si de o integritate impecabila. Tu iti doresti sa infloresti ca ofranda suprema a iubirii, fara a fi nevoita sa preiei intotdeauna fraiele controlului si sa iti conduci iubitul.

Poate ca nu te deranjeaza sa ii conduci pe cei 100 de angajati ai companiei tale, dar inima ta nu-si va gasi nici o placere in a-ti conduce propriul barbat. Din punct de vedere profesional si uman – ca femeie de afaceri, artista, mama sau politician – poate ca iti place sa detii controlul, dar daca esti inzestrata cu o esenta autentic feminina, cand vine timpul sa te deschizi in fata intimitatii sexuale si spirituale alaturi de iubitul tau, ti-ai dori sa nu fii nevoita sa preiei intotdeauna initiativa, spunandu-i ce trebuie sa faca, directionandu-l catre o mai mare profunzime si invatandu-l cum sa se deschida. Ti-ai dori sa te deschizi pur si simplu, fara a fi nevoita sa initiezi si sa conduci.

Inima ta aspira sa fie simtita, cunoscuta, penetrata, iubita si orientata, astfel incat sa se poata deschide, ceea ce nu inseamna ca nu te poti teme sa-ti acorzi increderea. Orice barbat are limitarile sale. De aceea, s-ar putea sa te temi sa accepti orientarile sale, stiind ca ar putea gresi, cu atat mai mult cu cat chiar greseste uneori.

Poate ca barbatului tau ii lipseste o capacitate intelectuala profunda, sau poate ca este insensibil din punct de vedere energetic. Poate ca este stangaci, ezitant, sau dimpotriva, prea sigur pe sine si prea aventuros. Poate ca ii lipseste forta, profunzimea si acea insistenta blanda absolut necesara pentru a-ti binemerita abandonarea.

Daca nu ai o incredere deplina in capacitatea de conducere sexuala si spirituala a barbatului tau, inseamna ca l-ai ales intentionat, astfel incat sa nu fii nevoita sa te abandonezi in fata lui, oferindu-i aspiratia cea mai profunda a inimii tale.

Daca formezi un cuplu cu un barbat in care nu ai incredere, acest lucru se datoreaza faptului ca preferi mai degraba sa nu te abandonezi in fata iubirii decat sa te daruiesti cu o incredere deplina. In acest fel te simti mai sigura pe tine.

Daca te temi sa renunti la control, inseamna ca unei parti din tine nu-i place sa fie controlata nici macar de iubire; de aceea, ti-ai ales un barbat care nu iti impune abandonarea totala de sine prin profunzimea integritatii lui. Daca ai avea o incredere reala in comanda iubirii, nu te-ai multumi niciodata decat cu un barbat capabil sa te deschida mai profund decat ai reusi singura.

Barbatii sunt ca un tren. Ei se indreapta intr-o directie precisa. Alegerea unui barbat pentru a ramane cu el este ca si cum te-ai urca intr-un tren. Vrei nu vrei, vei sfarsi prin a te indrepta in directia in care se indreapta el, din punct de vedere spiritual si sexual. Singura alternativa care iti ramane este sa te dai jos din tren. Nu-i poti schimba directia barbatului fara a-ti pierde increderea in capacitatea lui de a te conduce.

Tu nu-ti doresti un barbat rigid, ci unul cu inima curajoasa si orientata catre un adevar autentic si profund. Iti doresti un barbat care sa te cunoasca, care sa te asculte, care sa tina cont de ce i-ai spus, iar apoi sa te cuprinda si sa te conduca intr-un loc pe care nu il cunosti si catre care nu ai fi reusit niciodata sa il directionezi, chiar daca ai fi vrut acest lucru. Iti doresti un barbat care sa iti conduca inima catre noi profunzimi ale aventurii si deschiderii, si care sa-ti prezinte noi aspecte ale vietii, pe care nu le banuiai.

Tu poti - si chiar ar trebui sa o faci - sa ii oferi barbatului tau expresia cea mai profunda a sentimentelor tale, reactia ta, iubirea ta si expresia spontana de placere sau de durere a inimii tale receptive. Un barbat adevarat va accepta aceste sentimente si acest raspuns, tinand cont de tot ce i-ai aratat, dupa care iti va cuceri inima si va decide singur incotro se indreapta trenul, cu sau fara tine la bord.

Si chiar acesta este lucrul pe care ti-l doresti. Tu nu iti doresti un barbat care sa isi adapteze directia in functie de intentiile tale. In fond, de ce ai mai avea nevoie de el? Poti foarte bine sa te indrepti singura in directia respectiva. De fapt, tu iti doresti sa ai incredere in ce este el cu adevarat, in intelepciunea lui si sa il respecti.

O femeie dependenta prefera sa renunte la simtul directiei pentru a pastra afectiunea barbatului ei si pentru a ramane in trenul acestuia, chiar daca nu are o incredere deplina in intelepciunea lui spirituala si sexuala.

O femeie independenta insista asupra egalitatii in drepturi in ceea ce priveste conducerea trenului comun, sau prefera sa isi conduca propriul tren, lucru corect daca nu are o incredere deplina in capacitatea barbatului ei de a o deschide din punct de vedere spiritual si sexual mai mult decat ar reusi singura.

In schimb, o femeie pregatita pentru o deschidere mai profunda, specifica iubirii in cuplu, nu se va multumi niciodata cu atat. Ea s-a maturizat suficient de mult pentru a cunoaste placerea sublima a abandonarii in fata fortei neimblanzite a iubirii si intuitia o determina sa aleaga un barbat a carui capacitate de a prelua fraiele o poate conduce mai presus si mai profund decat si-ar fi putut imagina vreodata ca poate ajunge.

O relatie profunda de comuniune reciproc impartasita te poate conduce mai departe decat ai reusi vreodata sa ajungi singura. Daca barbatul tau nu este capabil sa te conduca spre o abandonare beatifica si profunda, de ce l-ai mai ales?

Nu cumva exista in tine un aspect – poate unul subconstient – care l-a ales tocmai pentru a nu fi nevoita sa te abandonezi si sa ai o incredere deplina in el? Nu cumva acestui aspect al fiintei tale ii este frica sa isi deschida inima fara a si-o proteja, astfel incat ai atras catre tine un barbat incapabil sa iti comande din cauza propriilor sale temeri, justificandu-ti astfel neincrederea si inchiderea sufleteasca?

Ai incredere in aspiratia profunda a inimii tale? Daca te simti cu adevarat pregatita sa te deschizi neconditionat in fata iubirii nemarginite, iar barbatul tau se dovedeste incapabil sa creasca, s-ar putea sa fii nevoita sa il parasesti.

Daca angajamentul lui fata de cresterea spirituala si sexuala este instabil, iar inima ta nu poate avea incredere in el, poate ca ar fi timpul sa iti continui drumul fara el. Pastreaza-ti inima deschisa in toata perioada in care simti golul singuratatii, astfel incat iubirea ta sa se maturizeze suficient de mult pentru a atrage catre tine un barbat cu adevarat demn de increderea ta.

Daca iti doresti cu adevarat sa te abandonezi in fata iubirii manifestate prin ambele trupuri, alege un barbat al carui tren se indreapta deja catre o directie mai profunda decat cea care ti-ar permite sa te deschizi singura.

Alege un barbat care te poate deschide mai mult decat ai reusit tu vreodata pana acum. Ai de asemenea grija sa iti alegi un barbat care te poate conduce mai departe decat ai reusi daca ai prelua partial fraiele vietii tale, un barbat care sa se astepte ca si tu sa conduci jocul jumatate din timp.

Un barbat profund si integru se va lasa ghidat de inima lui, care o va ingloba insa in ea si pe a ta, acordandu-si actiunile in functie de reactiile inimii tale si pretuindu-ti intotdeauna reactia. Pe de alta parte, capacitatea lui de a conduce nu va slabi niciodata datorita raspunsului tau si cu atat mai putin se va lasa deturnata de acesta.

Inima lui este deschisa catre toti. De aceea, tinand cont de inimile acestora, actiunile lui se nasc spontan, dintr-o plenitudine a iubirii, fara ezitari. Atunci cand actioneaza, el se pune continuu la unison cu inimile celorlalti (sau cu inima ta), acordandu-si fiecare actiune in beneficiul tuturor.

Ii poti intui cu usurinta angajamentul constant fata de iubire si faptul ca iti ofera neconditionat darurile sale cele mai profunde, astfel incat te poti deschide linistita, oferindu-i la randul tau darurile cu care te-a inzestrat Dumnezeu.

Cererile lui se nasc din iubire, permitandu-ti sa te abandonezi plenar in fata lui si sa ii oferi raspunsul tau. El iti ofera cele mai profunde daruri ale sale, ducandu-te de fiecare data dincolo de hotarele inimii tale, in regatul abandonarii de sine si al expresiei plenare a iubirii.

El ramane deschis in fata lui Dumnezeu, chiar acum, cu sau fara tine, dar recunoaste ca aceasta deschidere poate fi mai plenara daca este practicata in doi decat de unul singur. Iti imbratiseaza inima si iti intuieste imediat raspunsurile, corectandu-si din mers erorile, fara sa ezite, simtul orientarii sale si respectul fata de intelepciunea ta emotionala conducandu-va pe amandoi catre o mai mare plenitudine a iubirii.

Daca nu iti doresti un astfel de barbat, atunci continua sa te descurci singura. Arata-ti neincrederea prin contractia stresata a abdomenului tau si prin vocea ta gatuita. Daca iti doresti insa un astfel de barbat, continua sa practici abandonarea in fata poruncilor iubirii si manifestarea plenara a aspiratiei inimii tale.

Daca esti singura, practica trezirea inimii si a corpului prin intermediul respiratiei si al emotiilor, astfel incat iubirea sa se poata manifesta deschis prin tine, fara sa fie impiedicata de zidurile tale de autoaparare si de autocontrolul tau masculin, la baza caruia sta frica.

Astfel, te poti inchide in camera ta, iti poti scoate hainele si poti dansa pe muzica ta favorita. Chiar daca ai obosit si te opresti din dans, continua sa te deschizi sufleteste si trupeste. Lasa iubirea sa iti puna in miscare mainile, picioarele si soldurile.

Lasa energia sa se trezeasca si sa se exprime prin intermediul pelvisului tau si al intregului corp, mai ales daca nu iti doresti sa dansezi. Chiar daca mintea incepe sa-ti rataceasca si trupul tau se inchide, continua sa dansezi in interior, lasand energia muzicii sa te deschida si mai mult. Abandoneaza-te in fata fortei divine care curge prin tine si exprima-ti plenar inima prin intermediul intregului corp.

Constientizeaza aspiratia profunda a inimii tale, lasa-ti muschii sa se relaxeze si lasa-te condusa in pasi de dans ca si cum ai fi cuprinsa si deschisa de fluxul plenar al iubirii. Inspira si expira iubirea direct la nivelul inimii. Simte inimile prietenilor, ale copiilor tai, ale tuturor oamenilor; inspira-le si expira-le iubirea la nivelul inimii tale, continuand sa dansezi cu viata insasi.

Respira la unison cu toate fiintele si transforma aceasta practica intr-un dans. Simultan, ingaduie sentimentelor tale sa se manifeste deschis prin fiecare celula a trupului tau, sa planga, sa tipe, sa ofteze, sa respire si sa danseze cu iubirea pe care o simti.

Iubirea nu este ceva ce poate aparea sau nu. Ea reprezinta o constanta in a fi, o practica neintrerupta si un angajament de a-ti simti si de a-ti iubi propriile ziduri de aparare, de a te relaxa cu umor si de a te abandona complet, daramandu-ti zidurile de aparare inmuiate de iubire, care in caz contrar ti-ar reprima energia si ar deveni o inchisoare in jurul inimii tale.

Daca simti ca te cuprinde frica, iubeste-ti zidurile de protectie si manifesta deschis aspiratia cea mai profunda a inimii tale in fata barbatului tau. Daca iti doresti un barbat al carui tren sa te duca acolo unde doresti sa ajungi – si chiar mai departe – inspira-i directia prin profunzimea iubirii tale si ajuta-l sa si-o acordeze tinand cont de intuitiile inimii tale si de manifestarea plenara a energiei spontane a iubirii tale.

Daca trenul lui se indreapta catre o directie gresita, nu lasa mania sa te cuprinda, ghearele sa-ti creasca si furia ta spontana si necontrolabila sa danseze liber prin inima ta deschisa si prin trupul tau.

Nu uita ca tu atragi intotdeauna acel gen de barbat care isi poate mentine integritatea direct proportional cu dansul tau liber, care nu tine cont de zidurile tale de autoaparare si de frustrarile tale. Acest lucru nu este deloc usor, pentru nici unul din voi.

Pentru tine, este mai usor sa renunti la incercarea de a-ti schimba barbatul, sa inveti sa te iubesti singura, asa cum esti, si sa accepti sa tolerezi in casa ta un mitocan. Pentru barbatul tau, este mai usor sa se masturbeze in baie sau sa isi gaseasca o amanta decat sa te iubeasca cu gingasie si perseverenta, constient ca devotiunea si abandonarea ta il atrag mai mult decat sanii si fesele tale.

Daca nu va daruiti reciproc, in totalitate, el prezenta inimii sale si tu iubirea inimii tale, chiar daca uneori o faceti mai aprig si alteori cu mai multa blandete, - fie trenul lui va deraia, caci nu va mai fi sustinut de energia ta, fie tu te vei multumi sa te iubesti singura, lasandu-l pe el sa se descurce cum va putea. In final, el va esua in superficialitate, iar inima ta neimplinita va cadea in capcana depresiei. Amandoi va indepartati de iubire si va rataciti.

Daca iti doresti o relatie care sa reflecte principiul sacru al iubirii, atunci constientizeaza-ti in fiecare clipa aspiratia cea mai profunda a inimii tale. Nu te lasa deviata de dorintele tale inferioare, daca nu doresti sa atragi catre tine un barbat la fel de deviat.

Un barbat pe care l-ai ales tinand cont de dorintele tale inferioare iti poate asigura securitatea, o familie si cateva vacante de vis, dar nu va sti niciodata cum sa traiasca alaturi de tine o viata la unison cu iubirea divina.

Daca te vei limita sa iti constientizezi si sa manifesti numai dorintele tale inferioare, vei atrage catre tine un barbat care nu-ti va putea oferi niciodata ceea ce inima ta isi doreste mai presus de orice.

Daca iti doresti un barbat care sa iti poata oferi intreaga lui constiinta, creand impreuna cu tine o relatie sacra – eventual oferindu-ti chiar si securitatea, familia si vacantele de vis pe care ti le doresti –, atunci constientizeaza-ti, ai incredere si manifesta dorinta cea mai profunda a inimii tale.

In acest fel, rezonanta divina a iubirii tale si intelepciunea ta profunda vor avea grija sa atraga catre tine un barbat pe care sa il pretuiesti cu adevarat si pe care sa il inspiri. In final, relatia voastra va reflecta lumina si intelepciunea sacra a inimii tale.

Extras din lucrarea Draga mea iubita de David Deida, Editura Kamala http://editura.kamala.ro

Inocenta!

2009-03-21T08:58:00.000+02:00

" Cateodata oamenii se impiedica de adevar, dar de cele mai multe ori se ridica si merg mai departe" La inceput ma jucam cu Dumnezeu si eram fericit. Dar nu stiam. Am vrut sa stiu si jocul l-am uitat. Nu mai era timp pentru el si oricum era un joc prea simplu si prea demodat. In jurul meu roiau enigme si aveam un singur tel: sa le inteleg, convins fiind ca acesta-i scopul vietii, si-n sinea mea gandeam ca sunt un tip istet. Si clipele treceau si eu continuam sa ma catar tot mai sus, la fel ca viermele, care odata ajuns in varful copacului s-a crezut mai inalt decat el; neluand in seama norii, razand de stele, priveam de sus, gandind ce minunat e totul. Dar creanga putreda s-a rupt si m-am trezit intr-un tarziu, plangand. Un copil s-a oprit si m-a privit: - De ce plangi? Mai bine vino sa te joci cu mine. - Nu stiu sa ma joc - i-am raspuns - si n-am nici timp. Eu tind spre inaltimi, pricepi? Copilul m-a privit nedumerit. S-a urcat pe un nor alb si a zburat spre soare razand.

CINE MOARE?

2009-02-17T10:22:00.000+02:00

A plecat cand am venit. Nu ne-am intalnit, si totusi vibram la fel in aceleasi adevaruri... cine este El, cine sunt Eu, ce mai conteaza, suntem aceeasi esenta...

Cum sufletu-mi, iubito, se aflã pretutindeni, apari din mii de lucruri ce-mi apartin doar mie. O, fluturas din visuri, suspinul vietii mele, încapi doar în cuvîntul captiv: melancolie.

CINE MOARE?

de Pablo Neruda

Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.

Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru. Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca, oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.

Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in lucrul sau; cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile "responsabile". Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi.

Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza. Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca cunoaste intrebarea. Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira. Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire splendida. Totul depinde de cum o traim... Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul. Daca va fi sa plangi, plange de bucurie. Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale. Daca va fi sa furi, fura o sarutare. Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica. Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire. Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in fiecare zi...

A recunoaste ca esti un simplu Om

2009-02-10T10:17:00.000+02:00

Nu lasa ca spiritualitatea ta sa ascunda faptul ca esti un simplu om. Nu incerca sa-ti ascunzi ranile, greselile, mania, teama sau tristetea, pentru a castiga aprobarea celorlalti. Nu pretinde ca esti ceea ce nu esti. Indeparteaza-te de disimulare si de tainuire si apropie-te de dezvaluirea de sine si de autenticitate. Lasa-te sa fi vazut asa cum esti cu adevarat. Recunoaste-ti greselile. Impartaseste-ti sentimentele. Atunci vei putea sa-ti afirmi atat calitatea de om, cat si spiritualitatea

Raizboinicul Luminii

2009-02-02T10:14:00.006+02:00

Razboinicul stie ca bataliile pe care le-a dat in trecut au sfarsit intotdeauna prin a-l invata cate ceva. Dar invatamintele acestea l-au facut pe razboinic sa sufere mai mult decat ar fi fost necesar. Nu doar o data si-a pierdut timpul luptand pentru o minciuna. Si a suferit pentru persoane care nu erau la inaltimea dragostei lui. (Paulo Coelho - Manualul Razboinicului Luminii) Cancao Do Mar

Numai sufletul, singurul lucru invizibil in om...

2008-11-02T13:24:00.001+02:00

Cand un suflet omenesc trage cortina grea a eului si sta fata in fata cu iubirea vesnica e ca si cand ar privi pe Maestru creand o lume. Cand viata omului iese teafara din ratacirile eului si-si gaseste unitatea sa cu Dumnezeu, constiinta vesniciei e un semn imediat al existentei, tot asa ca lumina intr-o flacara. Toate conflictele vietii se dezleaga, toate contradictiile se impaca, stiinta, iubirea si actiunea se armonizeaza. Bucuria si durerea se contopesc in frumusete, placerea si renuntarea se egalizeaza in puritate. Prapastia dintre finit si infinit se umple de o iubire exuberanta, fiecare clipa vestind pe Cel vesnic, Cel fara de trup apare sub forma florii si a rodului, Cel fara de margini ne imbratiseaza cu brate de Tata si merge cu noi alaturi ca un prietenNumai sufletul, singurul lucru invizibil in om, poate sa franga orice granita si sa-si recunoasca inrudirea cu Cel Preainalt. Cata vreme nu ajungem la armonia launtrica si la intregul fiintei noastre, viata ramane inabusita de lucruri de nimic. Rabindranath Tagore

Iubirea mea a ajuns la puritate!

2008-10-01T10:10:00.000+03:00

Daca vreti sa cunoasteti viziunea pe care o am eu despre iubire... ea nu mai apartine domeniului dialecticii, al contrariilor. Barbatul si femeia sunt diferiti si complementari. Barbatul lasat singur este doar o jumatate, la fel ca si femeia. Numai impreuna, intr-o profunda stare de unire, barbatul si femeia vor simti pentru prima data totalitatea, perfectiunea. Daca poti iubi fara gelozie, daca poti iubi fara nici un atasament, daca poti iubi un barbat atit de mult incit propria sa fericire sa fie fericirea ta - chiar daca el este cu alta femeie si este fericit - atunci iubesti cu adevarat, si acest fapt te umple de bucurie. Vei fi fericita deoarece el este fericit, si vei fi recunoscatoare femeii care l-a facut pe partenerul tau fericit; gelozia va disparea. Astfel iubirea a ajuns la puritate. Aceasta iubire nu poate crea nici o legatura. Iar aceasta iubire este pur si simplu o deschidere a inimii in toate directiile, catre intregul cer. Osho

Falsii invatatori

2008-09-23T09:07:00.000+03:00

Nu cauta compania cuiva care-ti neaga libertatea de-a fi tu insuti. Nu accepta un invatator care incearca sa ia decizii in locul tau, sau sa-ti controleze viata.

Oricine care pretinde ca are o cunoastere speciala si o pune in vanzare, este un fals invatator. Oricine care iti cere sa renunti la ideile si experientele tale si sa indeplinesti programul sau, este un fals invatator. Oricine care cere favoruri sexuale in schimbul unei calauziri spirituale, este un fals invatator. Oricine care te incurajeaza sa renunti la puterea ta, la respectul de sine, sau la demnitatea ta, este un fals invatator.

Esti raspunzator pentru cei cu care te aduni. Nu te intovarasi cu astfel de oameni.

(Paul Ferrini)

Sa poti... sa fii tu insuti!

2008-08-16T20:04:00.006+03:00

Sa poti sa crezi cand altii te inseala,/ Sa poti sa te ridici cand altii te doboara./ Sa poti sa razi cand lacrima iti curge,/ Sa poti sa canti cand inima se frange./ Sa poti ramane calm cand altii se agita,/ Sa fi maret, chiar daca lumea-i mica!/ Sa poti sa-mbratisezi cand altii se feresc,/ Sa fi smerit cand altii te mandresc/ Sa poti sa daruiesti cand esti respins/ Sa fi tu cald, chiar dac-afara a nins!/ O inima generoasa are intotdeauna testamentul pregatit!

Constiinta unitatii

2008-07-28T05:02:00.000+03:00

Pasim in afara dualitatii, numai atunci cand ne acceptam experienta in totalitate. Mintea care judeca, care condamna, sau care se angajeaza intr-o perceptie selectiva, nu face decat sa adanceasca experienta conflictului. Traim experienta Unitatii, numai atunci cand ne acceptam judecatile si le iertam, numai atunci cand invatam sa ne imbratisam intreaga noastra experienta, asa cum e ea. Fiecare clipa ne ofera o alegere in ceea ce priveste separarea sau unirea. Aceasta este singura alegere pe care am avut-o de facut inainte - si singura alegere pe care o vom avea vreodata de facut. Din nefericire, noi nu ne amintim de durerea separarii, sau de extazul unirii. De aceea am venit in acest loc impreuna, pentru a ne ajuta unul pe celalalt sa ne aducem aminte.

Ganduri despre noi si despre timp...

2008-06-17T08:59:00.001+03:00

Fiecare clipa trecuta este o avere; este ceea care ne spune ca mai avem timp./ Ca este timp sa facem tot ceea ce ne este destinat./ Ca nu vom putea face niciodata mai mult,/ ca nu vom putea face niciodata mai putin,/ ci, intotdeauna doar cat ne este destinat!/ Asta nu trebuie sa ne ingrijoreze/ Asta nu trebuie sa ne sperie/ Asta nu trebuie sa ne alarmeze/ Avand tovaras disperarea, nu avem pe nimeni langa noi,/ pentru ca disperarea goneste pe toata lumea de langa noi!/ Nu exista oameni bogati, dupa cum nu exista oameni saraci./ Exista oameni care nu simt!/ Exista oameni care nu-si vad bogatia!/ Exista oameni care nu-si traiesc fericirile!/ Acum toate se masoara in bani!/ Altadata toate se masurau in statut!/ De acum toate vor fi masurate in schimbare!/ Nu exista mai mult, dupa cum nu exista mai putin!/ Exista doar zambet de implinire sau tristete de durere!/ La capatul fiecarei dureri zambeste speranta./ Totdeauna e prea devreme ca sa renunti./ Daca renunti la renuntare, renunti la durere;/ Daca renunti la renuntare, renunti la frica;/ Daca renunti la renuntare, renunti la disperare;/ Daca renunti la renuntare, renunti la moarte;/ Si de aici incepe o viata vesnica!/ Acum, aici, iarasi si maine, oricand vor fi inimile celor insamantate de exemplul tau!/ E lunga viata unui carabus?/ Ea nu e lunga, dar nici scurta,/ E numai cat ii este destinata!

Ridicarea valului

2008-04-11T18:55:00.000+03:00

Dumnezeu nu se manifesta asa cum pare a fi viata. Acesta este doar valul. pentru a vedea adevarul trebuie sa ridici valul. Dumnezeu nu este temporalul, schimbarea, inconstantul - ci eternul, ceea ce nu se schimba, constantul. Pentru fiintele umane, iubirea vine si pleaca. Pentru Dumnezeu, iubirea este constanta. Daca il cautam pe Dumnezeu in afara noastra putem sa ne traim toata viata fara sa stim ca Dumnezeu exista. E necesara o schimbare radicala. Trebuie sa ne intoarcem catre interior, la locul in care suntem acordati, in mod neconditionat, la Iubire. Atunci cand suntem acordati la Iubire, stim ca nimic altceva nu e real. Stim ca Dumnezeu este Iubire - si ca nu inceteaza niciodata sa fie Iubire.

Dakini Cea Alba

Trei Ingeri

Abundenta in orice domeniu, vine din bucurie, nu din sacrificiu!

Adevarata Credinta

« Sufletul Pereche ??? »

Templul de Dreptate si stropul de Iubire

Acum stiu si eu...

A pune in practica Iubirea

Nu uita de Dumnezeu...

Sonet...

Menire...

Despre Trufia Succesului

Un minut de intelepciune...

A cere iubire

A fi liber

Frica noastra...

A fi intreg...

Iubindu-te

Dor... la mare

Cuvintele pot separa, pot distanta...

Adevarul ... pur si simplu

Dreptul de a Iubi

Libertate

O calatorie spre lumina!

Abandonarea speculatiilor si judecatilor mentale

Barbatul si Femeia - partea a III-a

Barbatul si Femeia - partea a II-a

Barbatul care isi pune sotia mai presus decat el, va evolua prin capacitatea ei de a judeca. El va dobandi capacitatea de a percepe clar lucrurile. Femeia care isi pune sotul mai presus decat ea, va evolua prin capacitatea lui de a judeca. Ea va dobandi capacitatea de a vedea clar lucrurile.

Barbatul si Femeia - partea I-ii

Misterul "Mama"

Incredere

UNU - Proportia armoniei!

Cautarea Adevarului...

Viata este invatatorul nostru

A asculta pentru a auzi adevarul

Reintoarce-te

Nu este loc pentru doi in aceasta "casa"

In ciuda tuturor scepticilor

Dakini, forma umana

Libertate

Testament

Fara limite

Darul lui Dumnezeu

Floarea Alba

Iubirea nu-ti cumpara mai multe jucarii

Continua sa gasesti Iubire

Lupta interioara (cu sine)

Iubirea nu ia ostatici

Puterea Credintei

Barbatul tau este alegerea ta

Inocenta!

CINE MOARE?

A recunoaste ca esti un simplu Om

Raizboinicul Luminii

Numai sufletul, singurul lucru invizibil in om...

Iubirea mea a ajuns la puritate!

Falsii invatatori

Sa poti... sa fii tu insuti!

Constiinta unitatii

Ganduri despre noi si despre timp...

Ridicarea valului

Barbatul care isi pune sotia mai presus decat el, va evolua prin capacitatea ei de a judeca. El va dobandi capacitatea de a percepe clar lucrurile.

Femeia care isi pune sotul mai presus decat ea, va evolua prin capacitatea lui de a judeca. Ea va dobandi capacitatea de a vedea clar lucrurile.