Există o veșnicie și o cale spre veșnicie.
Așa cum în jurul inimii sunt țesute o sută de artere fine prin care sufletul se poate mișca în tot corpul, nu există decât o singură arteră care duce la creștetul capului și prin ea sufletul părăsește corpul; tot așa sunt în lumea aceasta o sută, o mie și o sută de mii de drumuri, o rețea întreagă de drumuri ce duc în toate părțile, prin deosebite locuri de durere mai lungi și mai scurte, frumos împodobite și/sau urât întocmite: cer și lumea omenească, regnuri animale și iaduri.
Însă nu este decât o singură cale ce duce întotdeauna afară din lumea aceasta.
Este calea spre veșnicie, calea nebătută...
